Nu vă spun cât am alergat azi şi cât m-am enervat. Iulia, intri tu pe mâna mea la SM Până la urmă a ieşit totul relativ ok. Relativ nu e super, dar e bine. Adică nici foarte, dar totuşi. Nu vă mai spun că acum gătesc şi alerg prin casă ca nebuna. Trebuie să-mi fac bagajul, nu?
Dar înainte de asta trebuie să vă dau o veste pe care nu v-a dat-o nimeni. Din pricini de şampanie cică, dar eu cred că din prea multă modestie şi bun simţ Poate că Lucia nu ştie să se laude singură sau poate nu vrea. Dar eu, păsându-mi prea puţin de doleanţele doamnei, simt nevoia de-a o lăuda pentru că merită şi pentru că va merita în continuare până la adânci bătrâneţi. Lucia, începând cu săptămâna trecută, este noul vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. La mai mare şi mai mare şi mai mare. Aşa cum v-am mai spus Lucia are şi o pagină de prezentare aici, dar şi un site personal din care puteţi afla mult mai multe decât v-am spus eu. În plus puteţi citi şi o minunată piesă de teatru. Dar păstraţi-o pentru zile triste pentru că, vă avertizez, o să râdeţi până vă dau lacrimile. Şi ca să sfârşesc, eu nu înţeleg de ce Lucia nu se laudă mai mult, pentru că merită, e pe munca ei. Să ne trăieşti şi să ajungi Preşedintele tuturor… scriitorilor, desigur
Ţin să vă anunţ încă o dată, mai ales pe piteşteni că mâine se petrec două evenimente importante. Citiţi postul de mai jos şi o să înţelegeţi. Eu nu mai pot să repet. Dar poate pot alţii
Cât despre Baia Mare… ehe, deja s-au anunţat o sută de oameni. Cum să nu-i iubeşti? A? Şi, desigur, cea mai mare bucurie a mea e că o să-i revăd pe Crina, Marian, Darius şi Lavinia. Dar cei din urmă nu sunt la urmă, da? Că iar avem discuţii
Luis şi Bogdan, normal, vor lansa şi la Satu Mare şi la Baia Mare, dar dacă nu mai apar pe aici, veţi primi veşti proaspete pe facebook.
Deci nu. Clar. Ceea ce s-a întâmplat azi în Piteşti nu se cheamă turism electoral. E doar turism de campanie. Pentru că nouăzeci din autobuzele care erau în portocaliu, nu aparţineau Piteştiului, nici măcar judeţului. Prahova, Dâmboviţa, Bucureşti etc. Adică avem de unde. Dacă avem de ce nu? Păi nu, păi da.
Ei bine, ceea ce s-a întâmplat azi în Piteşti a fost cu adevărat demenţial. Să reuşeşti într-o zi de duminică să blochezi un oraş întreg e aproape imposibil. Dar lui Băse i-a ieşit. Zău că i-a ieşit. Mai ales atunci când blochezi una din străzile mari şi circulate pentru a băga acolo autobuzele şi microbuzele din alte judeţe pline cu portocalii.
Discuţia dintre un poliţit şi colegul său când se apropia „şeful” a fost următoarea: „Vine şeful, întreabă dacă are loc”. Păi cum să nu? Ar fi fost chiar culmea să nu. Doar de aia au scos toţi poliţaii în drum şi au blocat ce au avut ei chef.
Nu e primul candidat care vine la Piteşti, dar aşa ceva nu s-a întâmplat.
Şi nu, n-am făcut poze în centru, era prea portocaliu şi eu abia mâncasem. Mă înţelegeţi, da?
În plus, spiritul de jurnalist din Xreder s-a trezit brusc. Sigur că nu se va întâmpla nimic doar pentru că vă spun eu, dar tot spun. Numai aşa să vedeţi şi voi ce mişto e să fii portocaliu în ţara asta.
Vă las cu câteva imagini. Sunt 91 în total, pentru mai multe detalii îmi puteţi da un mail sau dacă vreţi şi alte poze se rezolvă
Asta se întâmpla la periferie, ce a fost în centru vă puteţi închipui singuri. Dar trebuie să vă spun că cea mai mare intersecţie din oraş a fost blocată. Trebuia să stai la coadă dacă trebuia să te duci spre altă localitate. Asta se întâmplă destul de greu şi în timpul săptămânii. Dar cum spuneam, nu vorbim de turism electoral. Nu aşa se vor frauda alegerile.
Şi, evident, vedeta. Cred că a fost peşte în altă viaţă, pentru că de mâncat nu mănâncă aşa ceva nici picat cu ceară. În schimb mănâncă de la MCDonald’s, logic, doar acolo l-am găsit. Ce pretenţii pot avea?
Ne-am întâlnit, dar am vorbit mai mult despre „Cronica unei morţi anunţate” care e destul de banală, dar foarte mişto în banalitatea ei Nu toţi au reuşit să citească „Sex cu femei”, nici să facă Dar majoritatea au spus că vor remedia. Ar fi şi păcat să nu o facă dacă tot au cumpărat cartea. Poate reuşesc să-l aduc pe Suciu la o astfel de întâlnire. Ar fi interesant. După ce-l cunoşti n-ai cum să nu-l adori
Bine, o pârăsc pe Raluca şi pe Canguru’, dar vor citi, în plus mi-au promis că vor veni şi la minunata lansare, să nu fac cacofonie de la-uri . Bine, sper ca Raluca să nu uite să vorbească cu minunatul profesor – asta nu avea legătura cu vreo cacofonie.
Ema, Geocer şi eu am fost singurii care am citit tot. Adi a citi o carte şi jumătate. În fine, restul e can-can. Am avut şi musafiri: Badea şi Adelina. Nu, nu Mircea Badea, cu toate că eu aşa am crezut întreaga seară. Dar nu are rost să povestesc de ce am crezut asta. E o tâmpenie.
Musafirii au fost doar musafiri, adică fără citit. Nu contează.
Deja încep să aberez şi e foarte târziu, dar vorba aia, trăiesc din aberat aşa că nu e nici o problemă.
Cangurul nu a scos nici un suneţel despre cartea pe care o pregăteşte. Iar asta mă enervează pentru că sunt foarte curioasă din fire. Şi mai rău sunt nervoasă pe mine pentru că am uitat să-l întreb. Iar marţi nu o să-l pot lua la întrebări, pentru că ar fi cam aiurea. „Luis, tu taci până aflu ce scrie Canguru’” Bine, ar fi şi simpatic. Dar totuşi.
Ioana nu a venit de data asta, dar sunt sigură că ea şi-a făcut întreaga temă. Şi o să-i pun întrebări din „Sex…” data viitoare, să se înveţe minte
În plus, puteţi citi pe Club noua pagină a Luciei Verona cu o surpriză. Surpriză pe care o voi anunţa şi eu luni cu surle şi trâmbiţe. Până atunci vă duceţi acolo în pagini şi rezolvaţi voi problema. Tot în plus, că nu e în minus, aveţi şi o recomandare de weekend, de-a dreptul excepţională. Vă rog să mă credeţi că uneori Agatha Christie a avut mai mult decât sclipiri de geniu. Iar o carte poliţistă la sfârşit de săptămână nu face decât să relaxeze neuronul. Pentru cine îl are. Eu nu îl am, desigur, aşa că am fost foarte stresată citind-o. Îmi era teamă că nu voi pricepe literele, dar mi-a ieşit. La naiba.
Tot ca să fiu cu fundul în sus, nu am priceput azi o chestie, de ce îl interesează pe un domn de unde am avut eu acum cinci ani nu ştiu câţi bani. Poate m-am prostituat, poate soţul meu mi-a pus condiţia să am bani pentru a mă lua de nevastă, cu toate că nunta s-a petrecut cam cu opt ani în urmă. Poate că am o mătuşă Tamara, adică de ce alţii au voie şi eu nu? Poate i-am câştigat. Doamne, ce probleme au unii oameni şi cum nu pot respira de grija mea. Dar îi mulţumesc domnului pentru grijă şi îl rog să verifice la finanţe, toate veniturile mele sunt declarate, iar din alea ilegale nu am. Dar mă poate căuta de îi vine. Nu mă supăr.
Şi cu asta să aveţi un weekend plăcut sau nu! Depinde cum vi-l doriţi
Crina Dunca
Până la urmă a ieşit totul relativ ok. Relativ nu e super, dar e bine. Adică nici foarte, dar totuşi. Nu vă mai spun că acum gătesc şi alerg prin casă ca nebuna. Trebuie să-mi fac bagajul, nu?
. Bine, sper ca Raluca să nu uite să vorbească cu minunatul profesor – asta nu avea legătura cu vreo cacofonie.
Bine, ar fi şi simpatic. Dar totuşi.
