Politichie…

Dacă nu ştiu a vorbi, stau acasă.

Am zis eu că nu zic nimic despre Băsescu, despre Elenuţa şi ce o mai fi pe acolo, dar mă arde sufletul. De obicei, şi vreau să ţineţi minte asta, nu vorbesc despre agramaţi, pentru că nu am ce. Ce poţi spune despre un manelist plin de bani şi zero vorbire? Pe bune acum, cam ce poţi? Cam nimic, vă zic eu. De aia nu am zis nimic nici despre Elena… Băsescu, na, nu alta. Elena a declarat acum un timp că Minune Copilul e unul dintre preferaţii ei. Ce dracu’ mai poţi spune în cazul ăsta? Taci, te închini, scuipi în sân, să nu cumva să ţi se întâmple şi ţie şi îţi vezi de treabă. Ba mai mult, cel puţin în cazul meu, mă rog să nu mă întâlnesc cu astfel de oameni. Pentru că banul nu contează, să fim serioşi, degeaba are aia milioane de euroi, nu de la Tonomat, clar, din altă parte, dacă stau de vorbă cu ea şi îmi spune despre „succesurile” ei. Eu mă întreb, încă, dacă „succesuri” a fost cu doi „c” sau unul singur. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva.

Dacă Tonomatul aşteaptă scuzele lui Băse, păi mai repede mă va vede pe mine în costum de baie. Aşa zic eu. Mana o să zică că da, adică o să mă vadă, dar zău că scuze nu va primi.

Şi, la un moment dat, zău că nu îţi mai vine să zici nimic. Poate să dai nişte acatiste şi să speri că psihiatrii se vor prinde la timp. Că Dumnezeu nu mai are ce face.

Că a ieşit – apropo, tocmai citesc despre viaţa lui Hanibal Lecter, Dumnezeule omul a fost un geniu, deci nu îl mai numim aşa pe Traian că jignim criminalul – şi a zis prostii, nu m-a deranjat. Doar asta spune de când îl ştiu. Da, m-a deranjat că a dat într-un om pe care-l cunosc şi care nu e deloc aşa cum îl clasifică preşedintele. Eu v-am mai spus că Tonomatul e om, voi credeţi ce vreţi. Că o fi vina lui Ciutacu că nu ştie domnişoara limba română. Măi, domnule Ciutacu, păi de ce dracu’ nu o meditezi? Sau să îi dai bani de meditaţii, nu îţi e aşa puţin ruşine? Şi apoi, soţul meu, cap de familie fiind, o vrea şi el să iasă pe tv, în salonul ăla, să spună că îşi apără pisica. E cap de familie, nu? Ce contează că pruncul e doar o pisică. Omul e cap de familie. Ce treabă are familia cu politica? Zău dacă mă prind. Că Victor nu pleacă cu Mana de mână la TV şi nici cu ălă mic.

Apoi, domnul preşedinte, cu „p” mic, zice că televiziunile nu i-au dat dreptul la replică. Păi cum nu? Numai de câte ori l-am auzit eu pe Gâdea rugându-l să intre în direct, să sune, să scrie, să dea o dezminţire. Păi ce trebuia să facă omul? Să îl roage în genunchi? Să îi pupe tălpile? Să se roage la el? Poate că acum sunt subiectivă. Mi-a fost greaţă să aud că un preşedinte a dat într-un om, care, la rândul său, are familie care suferă. Sau credeţi că l-a durut în fund, s-a dus acasă şi a dormit liniştit? Nu ştiţi cum e cu liberatea presei? Păi, din câte îmi amintesc eu, preşedintele, înainte să fie ales, a promis-o. Dacă nu mă credeţi pe mine, duceţi-vă la Isabelle, poziţia 13, şi o să vă convingeţi. Pe gura lui a ieşit păsărica, nu pe a mea. A, şi că mi-am amintit. Fata aia „ţiganca împuţită”, tatăl ei, de fapt, nu merită şi el să se ducă la TV, în salonul aeroportului să-şi apere copilul? Tatăl „puiuţului de comunist”, nu o merita şi el asta? Şi alţii şi alţii. Mă întreb şi eu, aşa, ca prostu’.

Dacă are cineva şi soluţia, să îmi spună şi mie.

Şi nu, nu îmi e ruşine că îl cunosc pe Tonomat. Sunt mândră de el şi mândră că îl cunosc. Că eu nu mă dezic de oameni doar pentru că o fac alţii. Dă-i înainte! Chiar de o fi să te dea oligarhul afară, eu tot te voi cunoaşte şi tot voi fi mândră de asta. ŞI NU, NU ÎMI E NICI TEAMĂ, NICI RUŞINE SĂ DECLAR ASTA. Isabelle, celulă cu pat dublu? Sau crezi că două paturi suprapuse ar fi mai bune?