Probleme in cap de tara…

Pentru început: Să facem reclamă unui spot interzis de CNA. Numai aşa să se oftice instituţia cu pricina. Na.

Doi: Daţi şi voi un clik aici, poate puteţi ajuta. Pentru 10 ron nu-i un capăt de ţară. Treceti si pe la stirea zilei, poate va convinge

 

Trei: Ne întoarcem la capitala noastră

 

Ar fi prea mult spus aventuri din capitală, căci nu e aşa. Să vă explic. Toată viaţa, toată lumea, m-a judecat. E normal până aici, aşa facem toţi. Bun. Unii m-au judecat în necunoştinţă de cauză, alţii în cunoştinţă, alţii din auzite. Bun şi până aici şi asta e normal. Am auzit multe despre mine, mai în faţă, mai în spate, mai spuse într-o doară, mai ironic, mai, mai… Aţi înţeles.

Prima oară, drept în faţă, mi s-a spus că sunt cam încrezută şi ironică. Proces datorat faptului următor: persoana respectivă îmi era necunoscută, aşa că o studiam în tăcere. Nu zâmbeam, nu mişcam, nu, nu… concluzia era eminentă. După un timp, aceeaşi persoană, îmi spune că s-a înşelat. Ok. Mă rog, a fost ea o persoană norocoasă că am plăcut-o. De atunci tot aud că sunt încrezută. Ei, da, sunt, că nu mă dezic. Cine se scuză, se acuză. Nu e cazul. Apoi am auzit că sunt mult prea arogantă. Da, şi asta e adevărat uneori, depinde ce şi cum. Că sunt snoabă. Aşa e, ba chiar sunt mândră că sunt. Na. Care-i problema, sunt eu, nu toată lumea. Că sunt aşa, că sunt pe dincolo, şi nu mă refer la camera alăturată. Deci sunt. Ok, le aud pe toate în continuare, chiar şi de câteva ori pe săptămână – mamă, şi tocmai de răsfăţată am uitat, iar aici e tare ciudat, că nimeni nu a stat de mine să mă răsfeţe, dar fie, hai, sunt şi asta, dacă se simt ei bine. Ieri am auzit că sunt grandomană, într-o zi, de trei ori. Şi asta, da, e adevărat. Ofticaţi ceva? Bun. Mă bucur. Unghia în gât? Vezi să nu dea sângele, că să mor dacă mă impresionează.

Până aici toate bune. Şi când credeam că le-am auzit pe toate, mamă, mamă, aud una nouă. La asta nici nu mă gândisem. Doamneee. Să vă explic:

Stăteam în jurul mesei. Nu, nu era rotundă, dreptunghiulară de-a treptul. Eu mă aşez, scot laptop, îi dau drumu’ şi deschid documentul în discuţie. Cineva mă întreabă dacă îmi aduce cablu pentru net. Eu zic că nu, că iar mă luam cu blogurile, iar nu pricepeam o iotă. Altcineva, o doamnă, mă întreabă dacă vreau cafea. „Cu trei de zahăr”, îi spun eu. Începe vorbăraia. Vorbeşte unul, altul, unul, altul. Unul, nou, nu mi-a făcut nimeni cunoştinţă, deci neinteresant. Tăcea, ca mine. Simţeam că mă studiază, dar mi-am văzut de treabă. Adică notam, modificam, ascultam, treburi. Îi arunc o dată o privire, rece şi pătrunzătoare. Prin care, zic eu, i-am transims: „uită-te dracu’ în curtea mea că mă perturbezi”. Nimic, nici un semn că ar fi dorit să se uite în treaba lui.

În fine, ni se dă pauză, după pauză urmez eu şi domnul care mă tot enerva cu privirea. Ies la cafea, la a doua. Ăla vine lângă mine şi cu o seriozitate debordantă îmi zice: „Eşti perfidă”. Am înghiţit în sec, nu am ştiut să reacţionez la moment. Am zis, la un moment dat: „Ce?”. „Eşti perfidă”, îmi zice el. „Sunt”, îi dau eu replica şi mă întorc în sală.

Acum, aş fi vrut să-l întreb, dar ştiu că citeşte şi poate mi-o răspunde, dar am plecat imediat, că nu mai puteam să stau.

1 Cum şi-a dat seama că sunt perfidă, ţinând cont că până atunci nu scosesem un cuvinţel?

2 Care e metoda lui de judecare pe tăcute?

3 Eşti bou. Mă rog, asta nu era o curiozitate, era o simplă constatare.

Şi cum Crina zicea ieri că-i bârfim pe la colţuri pe bucureşteni, ei bine, nu, a fost pe faţă, pentru că ei au citit, iar eu am ştiut că citesc, că altfel îi lăsam în pace. Şi azi ştiu că citesc, dar mi se cam rupe… nici măcar. Că doar nu punem de mămăligă împreună şi nici nu mâncăm la aceeaşi masă, ce să mai spunem de dormit sub acelaşi acoperişi. Mă rog, oricum, a nu se înţelege că acum îi bag pe toţi într-o oală. Nu, doar pe ăia şase… sau şapte? Cine i-a numărat? Oricum, i-am facut. Nu-i aşa băieţi? Cred că bărbăţia voastră a rămas undeva în biroul ăla. Nasol moment, zău. Eu nu aş mai ieşi din casă vreo lună. Ah, doi au şi bloguri, ce drăguţ. Dacă mă enervează, le caut şi le dau pe post. Dar nu au ei atâta tupeu.

Şi acum ca să închei, mă semnez: încrezuta, snoaba, aroganta, răsfăţata, nesuferita (asta îmi scăpase) şi perfida. Tot eu!