Zile grele

Zile grele, ce mai. O nebunie de weekend, nu am ajuns acasa mai devreme de unsprezece şi jumătate. Şi când am ajuns, am dormit mai bine de patru ore. Adica duminică. După care am plecat iar. Durerea de spate persistă. Şi singurul lucru bun din zilele astea au fost Victor, Mana şi maşina O maşină. Una mişto. Dar nu vă spun care. A spus Mana la un moment dat. De, dacă nu aţi fost atenţi. Cu toate că mie îmi era somn, somn rău.

Acum cum mai dorm eu. Am dormit până la nouă. Cred că o să mă uit pe pereţi. Am terminat şi „Crima letală”, a, o clipă. Nu am terminat „Semne bune”. Din râs în râs cu cărţile astea.

Nu am mai avut timp să trec pe bloguri. Nici pe al meu nu am avut mult timp. Dar tot am tras cu ochiul la Marian să văd ce-a zis. Mamă, şi a zis. Mult a scris

Acum, la ora asta târzie, nu prea ştiu ce aş putea să vă povestesc. Nu am făcut nimic cu adevărat interesant încât să merite a fi povestit. Adică de vineri nu am făcut nimic interesant. Dar v-am povestit de vineri. Cum spuneam, mai bine a povestit Marian. Acum, pentru că Mana şi Victor aproape au promis ceva pentru weekend-ul viitor, eu vă rog pe voi să-i bateţi la cap să se ţină de cuvânt. Doar v-am spus că mă doare spatele. Fie-vă milă de un om bolnav Ar trebui să am o privire din aia plângăgioasă. Închipuiţi-vă că am. Deci am. Desigur, spăl eu maşina

Cam atât. Hai, fie, nu mai căscaţi. O să mă chinui cu Our şi sper să vi-l aduc mâine. Dacă nu… Vania, ştii tu… Tenebre?!