Duhuri

E greu. Habar nu am cu ce să încep. Am multe de zis şi puţine în folosul cuiva, dar fie, nu ştiu care e începutul, dar e unul că altfel nu se poate. Oricum, de ce nu putem noi să începem cu sfârşitul? De ce toate au un început? Eu încep cu jumătatea, numai aşa, să fie toate date peste cap.

 

*

Ce am mai citit, ce am mai descoperit.

De descoperit am descoperit. Ei, da, cum să nu descopăr. Alin, Teo şi Dorin au făcut un forum, un forum cu şi despre cărţi, un forum în care puteţi scrie şi puteţi fi corectaţi sau, cel puţin, veţi primi păreri. Vă puteţi da cu părerea despre filme, jocuri şi nu în ultimul rând puteţi participa la role play. Heheee, ce vremuri. Iată că parcă au revenit. Aşa, dintr-o dată. Păcat că acum nu mai am eu timp de umblat pe net, de scris şi de citit. Dar o să-mi revin eu. O să mă potolesc cu umblatul ăsta şi o să-mi revin. Că nu o fi foc. – Domnule Hrib, mai trăiţi? –

De citit, am citit, dar nu chiar zilele astea. Adică mai acum vreo lună. De ce nimic de atunci, ei nu chiar nimic, că încă mai citesc la „Istorii pierdute”, cam fără chef, sunt cam obosită. Adică până şi eu mă cred, câte opt ore la volan nu e chiar o relaxare. Şi când ajung acasă abia mai am chef şi de mine. Ei, parcă asta e o problemă. Ziceam că am citit. Da. O carte foarte mişto. Nu, nu e fantasy. E un thriller. „Magie întunecată” a lui Philip Kerr. E un thriller istoric. O carte plină de inteligenţă. Aici facem cunoştinţă cu mintea strălucită a lui Newton, da, exact el, povestea bazându-se şi pe datele biografice ale personajului, şi cu iscusinţa protejatului său, Ellis, în mânuirea spadei. Da, e un fel de Holmes al unei alte lumi. Vă las pe voi să descoperiţi ce e istorie şi ce e ficţiune. Oricum, o carte foarte bună.

Şi, pentru că timpul nu mi-a mai permis, vă anunţ o nouă apariţie a revistei „Noi, Nu!”. Gata, trebuie să mă reapuc de scris articole. O să mă tâmpesc altfel. Promit Ciprian. Zău, zău

 

*

Ce am mai auzit.

Am auzit că mărita noastră Crina, ştie a râde din orice. Sau, cel puţin, ne învaţă pe noi să mai şi râdem, cică face bine la ten. Eu îi dau dreptate, la cât râd, am numai coşuri, dar riduri neam

 

*

Ce s-a mai întâmplat.

Vania şi-a şters blogul şi a revenit cu un altul pur literar. Să-i urăm succes, mă rog, de parcă n-ar avea.

 

*

Ce am mai făcut.

Şi ca să fie clar pentru toată lumea, ăsta e începutul

Am făcut de toate, dar, în materie de blog, fac unele rele. Aviz amatorilor. Pentru că unii pur şi simplu nu au auzit de polemici civilizate şi, pentru că, m-am săturat să îi tot bag la spam, am decis să îi umilesc editându-le comentariile. SĂ NE ÎNŢELEGEM: ACCEPT PĂRERILE CELORLALŢI, ORICARE AR FI ELE, DAR NU ATUNCI CÂND SUNT NEPOLITICOASE. Nu vă convine, problema voastră. O să vă ardeţi pe pielea domniilor voastre. Eu nu vin la voi pe blog să vă spun cât sunteţi de proşti, chiar dacă o gândesc, o ţin pentru mine. Unul mai Bătrân, e foarte revolatat că i-am editat comentariul. Ţi-am zis nene că dacă mai bagi un singur comment o să-ţi pară rău? Ai fost avertizat? Atunci scuteşte-mă. Nu ai de ce te plânge. Ai zis că nu îţi e ţie frică de o Muje. Ei bine, crezi că mi-o fi mie de tine? N-ai să vezi. Ratatule. Învaţă să te porţi, apoi mai vorbim. Ok? See you. Sau nu!

*

Şi ăsta e tot un fel de mijloc.

Nea Costache e din ce în ce mai tare. Scrie super bine pentru o primă încercare. Ştie să se apropie de personaje şi să le iubească ca pe proprii copii. Aşa că m-am gândit să vă spun şi vouă. E păcat să nu îl lecturaţi.

 

*

Habar nu am dacă ăsta e sfârşitul.

Cella, gata, mă apuc de scris. Nu mai umblu ca nebuna. Promit. M-am lăsat de prostii. Gata. Termin arkuda şi ţi-o trimit. E cazul să o termin. E cazul să mai continui şi alte proiecte sau să dezvolt altele. Tu mi-ai dat mereu încredere. Ai fost mereu aproape de mine. Iar eu nu te pot răsplăti decât scriind sau, într-o zi, pot să îţi fac o vizită. Dacă mă primeşti. Dau eu cafeaua

Acestea fiind spuse şi, considerând că am inclus cam tot ce aveam de spus azi, o să mă apuc puţin de scris. Să văd dacă mai ştiu cum se face. Poate mai ştiu, poate nu mai ştiu.

 

P.S: Eu ţin la toţi prietenii mei.