Mai e o zi…

Mai întâi vă mulţumesc tuturor pentru urări şi vi le întorc înzecit! Îmi cer scuze celor ajunşi în moderare, dar nu pot supravieţui fără semimoderare, din pricini obiective.

 

S-a dus o zi. Fără chef, dar drăguţă şi foarte obositoare. Bateria mobilului m-a lăsat încă de la prima oră a dimineţii, nici până acum nu m-am chinuit să-l încarc şi până mâine seară nici nu cred că mă voi chinui. Lumea a mâncat, a băut, a condus, eu n-am făcut decât să ciugul puţin, că na. Am încercat să adorm fără nici o şansă şi să mă trezesc într-o altă zi

Cel mai dureros e că mi se rupe o unghie şi trebuie să le tai pe toate, după ce, în sfârşit, manichiurista mea a reuşit să-mi picteze cranii pe ele. Trist! Nu ştiu, mă întreb şi eu, ce lucruri minunate povestesc oamenii de Paşti, că eu habar n-am ce să spun.

A trecut, aproape a trecut. Cu toate că e aproape ora unu din noapte parcă revin la viaţă. Desigur, mai întâi o să încerc să dorm înainte de-a mă apuca dimineaţa. Hei, important e că am supravieţuit. Încă sunt în viaţă

Sărbători fericite în continuare!

Pasti Fericit!

Revin pe luni

 

Vania a fost la Radio şi altele

Ce a făcut el acolo, eu n-am de unde să ştiu, dar a promis că îmi dă şi mie înregistrarea s-o postez. Desigur, vă pot oferi o poză pentru a mă crede pe cuvânt

O să şi urez „Paşti Fericite!”, cu toate că vă spun de acum că n-am nici un chef de miei, ouă şi alte cele. Eu nu înţeleg sărbătorile în general. E ok, de ce nu mergem dimineaţa la biserică apoi să ne vedem normal de viaţa noastră? De ce să ne îmbuibăm şi să bem ca porcii şi apoi să pierdem toată noaptea cică sărbătorind Învierea? Nu o putem sărbători mâncând normal, dormind, muncind? Nuuuu, trebuie să ne dăm în stambă şi să pierdem timpul fără folos. Unde mai puneţi că eu an de an am program. Acum mă înţelegeţi? Nu mai vreau sărbători. Vreau o viaţă plină de muncă, muncă şi iar muncă. Jug se cheamă. Îl prefer… A, da, eu nu mănânc miei, da? Aşa că nu mă invitaţi pe acolo pe unde există că nu poftesc merci! No, că sunt şi nervoasă.

Şi da, am lipsit toată ziua. Na!

 

UPDATE: Nu Ratati Reteta de Pasti a celor de la Zahana

Îmi place să fiu „jupuită”

 

Tare mult mi-a plăcut ce s-a întâmplat pe blogul Luciei Verona. Cenaclul acesta chiar are rolul de-a te face sa te simţi autor, chiar dacă greşeşti nimeni nu îţi spune lucruri de genul „ce proastă eşti” Cel mai mult mi-a plăcut că cei ce au comentat au găsit problemele reale ale textului şi m-au ajutat pe mine să văd unde greşesc. Desigur, nu o să am pretenţia ca îmbunătăţirea piesei să se ridice la nivelul lui Euripide, dar până la urmă, cine ştie? Cred că în seara asta mi-am redescoperit o nouă pasiune, şi asta se datorează şi cenaclului, da, cred că o să încerc să scriu mai mult teatru.

Nu, nu vă ambalaţi, că n-am pretenţia de-al duce pe o scenă. Dar cred că am descoperit ceva, scriind teatru ajung să scriu mai bine proză. Atâta doar, sper că Lucia mă va ajuta şi mă va îndruma la fiecare piesă în parte. O s-o chinui puţin, dar nu mai ştiu pe nimeni altcineva care m-ar putea ajuta.

Acum a rămas aşa: piesa o voi rescrie şi o voi face de 50 minute. Poate vor fi 5 personaje, nu 4, deja mi-a venit o idee, dar o să încep de mâine. În seara asta mă mai las puţin inspirată de preferatul meu, desigur, vorbesc de Euripide.

Le mulţumesc încă o dată tuturor, au fost cu adevărat de ajutor iar eu m-am simţit foarte bine. Ce mai, aşa discuţii aş vrea să se işte mereu. De ce oi fi aşa fericită?

Ce mai e nou?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Desigur, vorbim despre ce mă interesează pe mine, că aşa mi se pare normal

 

Mai întâi, la Tritonic a apărut „Lună Plină”. Încă nu am citit-o, dar am reuşit să citesc prologul şi mi s-a părut incitant. Oricum, povestea în sine îmi pare incitantă. E o replică a cărţii „Amurg”, doar că aici nu vorbim despre vampiri şi din câte am văzut e mult mai bine scrisă. Adică e vorba şi de ceva talent, nu numai despre o poveste. Prologul îl puteţi citi aici, poate vă vine chef de lectură

 

Oh, „Premiile Lili” sau „cum să execuţi public un autor” Ştiţi desigur despre ce vorbesc, despre piesa mea de teatru, despre prima mea piesă de teatru, aşa că fiţi blânzi. La 21:30, după ce citiţi piesa, puteţi să mă executaţi pe blogul Luciei Verona, promit să nu scot un sunet până la sfârşit De fugit nu o să fug aşa cum am promis, dar o să fiu între bucătărie şi blog că a dat gospodăreala în mine. Bine, recunosc, sunt stresată. Când sunt stresată gătesc. Bine că nu ştiu să cos sau să croşetez că cine ştie ce făceam

 

Crina nu a dispărut aşa cum se vehiculează în târg, doar că microbul blogului i-a ieşit din sânge. Dar nu contează, eu o iubesc oricum – asta e declaraţie de dragoste

 

Şi să nu uit: lansarea de la Piteşti a Corinei Creţu s-a mutat pe data de 10 mai, la Cornul Vânătorului ora 13 sau 12? Eh, nu mai ţin minte Eu sunt de vină, de fapt editura pentru că iniţial mi-au spus că am lansare pe 7 mai la Iaşi, apoi s-a mutat pe 8. Desigur, Bogdan va veni cu o explicaţie cum că altcineva e de vină, să nu-l credeţi Chiar dacă timpul va fi scurt mă bucur că o să-l reîntâlnesc pe Răzvan Dolea şi că o să-l cunosc pe Shauki. Apoi fug repede spre casă ca să nu o pierd pe Corina.

A, de aici reiese că între 7-9 mai voi fi la Iaşi. Da, asta era. Şi probabil, la sfârşitul lunii la Satu Mare, Oradea (vezi Cella? ) şi în ograda Chinezească adică la Baia Mare. Poate mă extind şi la unguri, de ce nu? Desigur, doar să beau o cafea, ho, nu săriţi.

 

Şi ultima veste, dar nu cea mai puţin importantă, noua carte „Indicii anatomice”, o să apară la Gaudeamus. Aaaa, şi da, o să avem nişte surprize pentru bloggeri la Bookfest. Dar vă spunem atunci, pentru că încă n-am bătut nimic în cuie.

O, Silvana, cred că pe 5 mai voi fi la Bucureşti. Am uitat la ce liceu, dar te anunţ din timp. No, să nu ziceţi voi că nu sunt o persoană ocupată. Doamne, şi înainte uram să mă plimb, dar de când cu Satu Mare mi s-a deschis apetitul. Oare la Londra când m-o duce Bogdan?

Un fragment cu Bogdan =))

S-a trezit târziu, după o noapte zbuciumată. Adormise lângă ea. Îşi amintea perfect. Lala leşinase imediat după ce Violeta plecase. El alergase, Carmen ţipase şi doi oameni reuşiseră să creeze panica secolului. Apoi el o luase în braţe şi o pusese în pat, în timp ce Carmen chemase doctorul. Doctorul le spusese s-o lase să se odihnească. Doar o răceală ce se manifesta ciudat. Bogdan n-a reuşit să se despartă de ea şi, cum, necum adormise ţinând-o în braţe.

Dar se trezi singur, în patul ăla enorm, şi uşor debusolat. Ea nu era acolo, dar cel mai rău era că Lala avea să se isterizeze imediat ce avea să-l vadă.

Ieşi uşor din cameră şi se repezi la baie. Se spălă aşa cum reuşi şi ieşi încercând să pară spăşit, cu toate că ştia că nu e vinovat cu nimic. Doar adormise şi nimic mai mult. Trecu de zidul rotund ce adăpostea bucătăria, şi văzu că nu e nimeni în camera cea mare. Probabil era în bucătărie. O clipă se gândi să alerge spre uşă şi să fugă, dar nu voia să pară un laş. Inima i-o luă la trap. Se apropie uşor de bucătărie, dar nu auzi nici un glas.

Intră şi o zări pe Carmen preparând cafeaua.

- Ce s-a întâmplat?

Carmen tresări.

- Eşti nebun, domnule? Puteam să fac infarct.

- Unde e Lala?

Bogdan simţi că se topeşte, dacă i se întâmplase ceva rău?

- Pe scară, răspunse femeia cu un zâmbet larg pe chip.

- Pe scară? se miră Bogdan.

- Stai aici, îl trase ea de mână, nu vreau s-o sperii.

- Dar cum s-a întâmplat?

Bogdan se aşeză. Mirosul cafelei îi gâdilă nările. Carmen nu aşteptă să i se spună pentru a-i servi cafeaua şi a-i da un Kent lung.

- S-a trezit, începu Carmen, şi s-a repezit spre uşă. La început m-am speriat. Dar ea a rămas lipită de zid un timp, cred că i-a fost tare frică, după câteva minute a închis uşa şi a început să se plimbe pe palier. Nu îndrăzneşte să coboare, dar e un început.

- Crezi că e bine?

- Da, cred că e bine.

Uşa de la intrare tocmai se trânti. Bogdan îi auzi paşi şi inima i se strânse. Acum avea să ţipe la el. Lala intră în bucătărie. Nu avea pe ea decât un dezabie negru ce abia îi acoperea fundul. Iar ea radia.

- Ai văzut? Ai văzut, Bogdan?

El îi zâmbi. Încă era şocat.

- Am reuşit, am reuşit singură. Nu mi-a fost prea teamă să ştii.

Îi sări în braţe şi îi sărută fruntea. Bogdan era din ce în ce mai încurcat.

- Te simţi bine?

- Bine? sări Lala. Mă simt minunat.

P.S: Mare şi tare anunţ că azi, la 21:30 voi fi executată public pe blogul Luciei Verona Pentru a participa la executarea mea, trebuie să citiţi tentativ de piesă de teatru de aici şi să comentaţi la Lucia. Mamăăă, o să fug de acasă

Iar e sezonul lepşelor?

 

Aşa se pare Maria mi-a trimis o leapşă. Cinci definiţii, pornite din mintea mea creaţă pentru cinci cuvinte alese de ea. E cam romantică Maria, că nu prea ştiu ce să răspund, dar o să mă chinui

 

Iubire – sentimente complicate, atunci când crezi că zbori, aterizezi brusc şi rişti să te loveşti al dracu’

 

Dumnezeu – divinitate. Nu aş şti ce să spun, sunt mereu pe lângă subiect. Cel mai probabil pentru mine e iubirea pentru aproape. Dar ţinând cont că sunt prea puţini oamenii pentru care nutresc sentimente adevărate, Dumnezeul meu e cam zgârcit.

 

Joc – ghiduşie, plăcere, momentul în care uiţi că eşti adult şi redevii copil

 

Minciună – deformarea adevărului. Cred că minciuna este răutatea în formă pură.

 

Departe – întotdeauna omul a fost departe de el însuşi. Depărtarea, din punctul meu de vedere, e doar sufletească. Adică tot ce poate fi mai rău.

 

Şi pentru că jocul cere să aleg cinci cuvinte pe care să le dau mai departe, hai să o facem:

 

Iad

Căldură

Romantic

Credinţă

Durere

 

Leapşa merge doar la domni: Darius, Trexel, Vania şi Adrian SM, că tocmai şi-a făcut blog.

INSTITUTUL ANTICULTURAL ROMAN TRAIAN BASESCU.

” A DOUA TENTATIVA  DE ARESTARE A CINEASTULUI ROBERT HORVATH DE CATRE ICR, NEW YORK”                Consulatul general al Romaniei la New York
                            Stimate Domnule  Luciano   Pavoni.
    Vreau sa mentionez de la inceput calitatea  mea de  ziarist. In al doilea rand cea  de artist si nu in ultimul rand de cetatean roman, cu aceleasi drepturi si indatoriri ca si dumneavoastra. La noi functioneaza se pare o regiula nescrisa a carui adept ati
devenit . Cu cat ai reusit mai mult in occident ca artist si reprezinti tara
cu succes, creind o imagine pozitiva Romaniei, trebue sa fi tratat mai rau. sau cu alte cuvinte, sa iei mai multe suturi in fund. Se pare ca invitatiile nu ajuta. Nu demult la  cu ocazia zilei nationale am fost invitat telefonic de dumneavoastra si am
prirmit o invitatie prin internet si chiar prin cutia postala. Acest lucru nu va inpiedicat
sa actionati cu o brutalitate de nedescris facand de rusine pentru intodeauna diplomatia ,devenind un simbol al neprofesionalismului greu de dapasit. Deci in fata a sute de invitati romani si straini, a-ti chemat politia, incercand sa ma inpeidicati sa-mi fac datoria de cineast si sa spun adevarul, Am incercat sa folosesc ocazia sa aflu si sa pun pe pelicula opinile romanilor si strainilor despre expozitia araba realizata de Ambar Ambaki, in care participarea romaneasca a reprezentat doar diversiunea si decorul .Aceasta expozitie a fanatismului  islamic sponsorata de ICR,New York, nu a fost a unui ponei roz pe care sa pus un mica zvastica de cativa mllimetri . A FOST O MENORA URIASA PE UN INTREG PERETE INTREG PE CARE SA MAZGALIT CU SANGE CUVANTUL FUCK. A FOST UN EVREU RELIGIOS PE UMARUL CARUIA SA TATUAT EMBLEMA SS., AU FOST PATRIARHII BIBLIEI CARE SE PREGATEAU DE SEX DAR NU INAINTE DE A SCHIMBA STEUA LUI DAVID CU UN PENIS. SI BINEINTELES NU PUTEA LIPSI
UN UN RABIN CARE SE IMPREUNA CU MULTE ALTE BLASFEMII SI NEMERNICII. Deci aceste aberatii ale urii de rasa, ale urei pentru tot ce este  trebuiau tinute in tacere. Dar va asigur ca opinile pline de indignare ale absolut tuturor interviatilor romani sau straini vor fi pe pelicula filmului “Desecrarea  Menorelor” care va fi vizionata pe ecranele de televizine din toata lumea.(filmul a fost deja cumparat de NHK- Japan. Politistii vazind ecusonul de presa si aparatul de filmare in mana ,de frica de a nu fi filmati ,au scos hainele, si-au acoperit cu sepca  fetele si au luat luat-o la fuga. Nimeni nu va uita si probabil  si nici dumneavoastra, aplauzele si rasetele celor prezenti la acest spectacol inedit. Adaugand faptul ca absolut totul (interviurile ,chemarea politiei, comentariile directoarei ICR, Corina Suteu, scuzele si fuga politiei ) sunt inregistrate  pe pelicula si ca evenimentul a avut loc in unele din cele mai cunoscute locuri din metropola “
Public Library ” nu ar trebui nimic de adaugat.  Totusi amintind ca ati fost directorul intrprinderii de comert  exterior pe vremea lui Ceausescu, face ca unele obiceiuri si reflexe sa  va dea circumstante atenuante pentru unii si agravante pentru altii. Probabil ca nu realizati ca a trecut multa vreme si ca ca comunistii si securistii nu ar trebui sa mai fie la putere. Sau poate credeti  ca fiind nasul ( ati botezat copii) marelui om politic Geoana, va da dreptul sa incalcati toate legile posibile, inclusiv faptul ca un posesor al rezidentei americane (green card)  , nu poate face parte din corpul diplomatic.
Dumneavoastra vreti sa repetati acelasi scenariu. Deci imi adresati o scrisoare oficiala spunand ca nu pot sa particip la un eveniment la ICR. New York, fara o invitatie oficiala, fiind de acord cu arestarea mea in caz contrariu.Va asigur  ca sunteti cu totul gresit. pentru ca de 30 ani intrarea la ICR  nu sa facut pe baza de invitatii; ( cu exceptia zilei nationale) Iar daca se introduc invitatiile numai ca persoana mea sa nu intre, inseamna ca centrul  are un caracter privat.  In acest caz propun sa dati numele  unei persoane din clan, ca de exemplu numele  lui Patapievici sau sa folositi chiar numele comandantului suprem numindu-l CENTRUL DE INCULTURA TRAIAN BASESCU.Numele se potriveste de mInune atat institutului cat si persoanei in cauza. Poate oricum sa va fie rusine pentru aceasta diversiune cu invitatiile, desi este vorba  poate doar  de un conflict personal  in cara gradele se bat  cu functia. Pentru a nu creia confuzii pun la dispozitie presei
atat schimbul de mesaje cu ziaristul ANDREI CODRESCU, invitatul evenimentului, cat si scrisoarea dumneavoastra.  Va asigur ca nu am nevoie  de nici o invitatie in calitate de  artist  , ziarist si cetatean roman  ca sa particip la un eveniment ICR, iar dumneata in calitate de consul nu numai ca nu puteti ordona arestarea , ci trebuiti sa asigurati securitatea mea pe teritoriul Romaniei.        Va rog sa confirmati primirea acestei scrisori si numarul de inregistrare.

Robert Horvath   artist     New York      www.devagallery.com

P.S . Trebue mentionat ca de la venirea actualiei directoare Corina Suteu la ICR
nu am participat la nici o manifestare culturala  cu exceptia a doua minute dupa care am fost dat afara, pentru ca am cerut sa se vorbeasca romaneste. Mentionez ca in sala nu era nici un strain, cu exceptia lui T. Morar si a vice presedintului ICR. Mihaes care venind de la Bucuresti trebuiau sa cunoasca limba noastra, nu numai engleza.

ATASAT:
Domnule Consul Pavoni.
    Relatiile noastre au cunoscut momente pozitive si extrem conflictuale. Eu am fost intodeauna adeptul dialogului.
Din motive pragmatice nu am luat nici o actiune in legatura cu “intamplarea” de la ziua nationala. Din pacate se pregateste o repetarea scenariului cunoscut. Va rog cititi corespondenta mea cu ziaristul si poetul  A.Codrescu.

Hi,

I am a Japanese artist and my husband is a filmmaker
from Romania and we live in New York for more than 25
years.
For long time we are interested in your journalistic
activities. Especially, we have a common love, “New
Orleans”.
We enjoy special culture, jazz and art of New Orleans
and we often go there.
We heard that you are coming to New York for an event
at ICR, NY on APRILIE 14.2009 We’d like to see you
and talk about New Orleans and so on. But,
unfortunately, Ms. Suteu, director who does not like
us too much since we have conflictual point of view
about art and Romanian culture, so she does not let us
inside to see you.
We appreciate if you can help us to participate and
enjoy your event.
If you have time, please send us your answer.

Best regards,

Kiyoko Horvath & Robert Horvath

Robert Horvath:
CE PARERE AVETI IN CALITATE DE EVREU DESPRE EXPOZITIA ANTISEMITA ICR NEW YORK  ?

CE PARERE AVETI DE O MENORA DESECRATA LA GALERIA ROMANA ICR ?

Domnule Codrescu va anunt ca voi filma discutia noastra.  Cu ganduri bune.

ANDREI CODRESCU RASPUNDE:  Filmezi fara permisie o sa fii arestat.

Tinand seama de gravitatea amenintarii, vreau sa raspundeti de urgenta la urmatorea intrebare. In calitate de jurnalist recunoscut oficiai (press badge, membru al celor mai importante asociatii internationale de jurnalisti) Presedintele companiei de film de film de televiziune Kiro Studio International am sau nu dreptul de a filma intr-un spatiu public, apartinand statului roman?. Vreau sa fiu extrem de clar, in calitate de Consul Genera aveti datoria de a asigura securitatea persoanei mele cu calitatea  de cetatean roman. Nu pot sa nu mentionez ca o agresiune impotriva mea pe teritoriul Romaniei ( I.C.R functioneaza pe acest teritoriu ) va avea repercusiuni diplomatice, persoana mea fiind de asemenea calitatea de cetatean al Statelor Unite ale Americii si al Imperiul Japoniei. Va rog in conseciinta sa luati legatura  cu Ambasada si sa clarificati defenitiv aceasta problema. Astept raspuns si confirmarea primirii acestei scrisori oficiale.
              Robert Horvath  DEVA    ziarist      New York    www.devagallery.com    
Stimate Domnule Horvath,

Cu referire la scrisoarea dumneavoastra in legatura cu evenimentul mentionat, doresc sa precizez ca la evenimentele organizate de catre misiunile diplomatice, participarea se face pe baza de invitatie.

In masura in care sunteti in posesia unei invitatii pentru acest eveniment, sunt sigur ca nu trebuie sa aveti nici o temere.

Cu stima,

Pietro L. Pavoni
Consul General