- Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?
Cărţile poliţiste sunt mai dese, pentru că autorii de gen se axează pe un personaj şi scriu despre el până se plictisesc. Dar ca să rămân la subiect: Simenon, Doyle şi Aghata Christie
- De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?
Uh, nu mă amorezez de personajele de ficţiune, chiar dacă îmi plac personajele picioarele mele sunt destul de bine înfipte în pământ.
- Ce carte ai citit cel mai des ?
„Crimă şi pedeapsă”, chiar şi acum aş lua-o de la capăt, dar nu prea mă lasă maldărul de cărţi de la căpătâiul meu.
- Care era cartea ta preferată la 10 ani ?
Asta o ştiu „Hoaţă de copii” a lui Adolphe D. Ennery
- Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?
Nu există cărţi proaste doar stiluri diferite.
- Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?
„Cu sânge rece şi albastru” a Ivonei Boitan
- Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã ?
Eu, eu şi iarăşi eu.
- Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?
Nici una.
- Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar ?
N-am avut aşa ceva.
- Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult ?
Există aşa ceva?
- Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o ?
„În căutarea timpului pierdut”, am citit-o de vreo trei ori până am înţeles-o.
- Preferi autorii francezi sau ruşi ?
Şi, şi… cu precădere ruşii
- Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?
Shakespeare
- Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii ?
Pisica.
- Care e romanul tău favorit ?
Nu cred că pot avea un roman favorit. Îmi plac prea multe pentru a mă opri la unul singur.
- Joci ceva ?
Whist.
- Povestiri scurte, schiţe ?
Da, orice.
- Non-ficţiune ?
Da.
- Ce scriitor crezi că este supraevaluat ?
Ei, sunt destui.
- Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?
„Război şi pace” că-i mai groasă.
- Şi… acum ce citeşti ?
Acum citesc cam cinci cărţi: Gargantua si Pantagruel – Rabelais; Hanul Zburător; Eric – Pratchett (la asta râd mult de tot), şi două poliţiste ale căror titluri nu le reţin pentru că sunt în franceză. Le-am început pe ambele. Deseară vom vedea care din cele cinci învinge
poate-mi povesteşti şi mie ceva din căutarea timpului ăluia pierdut dacă tot l-ai … de 3 ori (?) – da ce nervi tari ai -, l-a găit pînă la urmă Proust ?, că fluviul ăla n-am reuşit să-l trec deşi, jur, am încercat de mai multe ori
na, inculă persoană mai pot fi, da’, zău n-am putut deloc şi chiar sunt extrem de curioasă
Cella, o sa-ti povestesc dupa ce mi-l gasesc eu pe al meu Sa stii ca e nevoie de rabdare pentru a trece de niste pasaje. Hai ca-ti fac un rezumat si iti dau pe mail, maine
oana, eu credeam ca’s inconstient atunci cand imi doream sa scriu un roman – primul si unicul – cu care sa iau Oscarul, dar tu…, tu intreci orice asteptare!…
Nu numai ca il vrei de trei ori, ci il vrei in 3 ani consecutiv !!!! ( eu asta am dedus din raspunsul ” eu, eu si iarasi eu ” ) Acum tu vei spune ca am inteles gresit, incercand sa eschivezi, constienta de lipsa totala de modestia si de pretentiile prea mari, dar degeaba…, eu stiu ca tu de fapt vizezi aceasta performanta uluitoare !…
Imi promiti ca daca voi fi nominalizat inaintea ta, te lasi de scris pentru totdeauna si ma ajuti la corectura urmatorului meu volum de nuvele ?
P.S. Totul a fost o gluma, mai mult sau mai putin buna…, sper sa o iei ca atare!
[...] o leapşă, de dimineaţă, nici n-am identificat bine gustul cafelei… Cum leapşa vine de la Oana, este exclus s-o ignorăm. Nu de alta, dar cine ştie în ce postură ne poate pune în romanele ei fantasy… Deşi s-a [...]
DSN, asa e, nu are rost sa mai dau inapoi, e adevarat, vreau sa-l iau trei ani la rand Hai sa te vad, daca te nominalizeaza astia inaintea mea… dar stii ceva, daca vrei sa te ajut, te ajut si nenominalizat
A fost o leapşă interesantă.
Felicitări pentru organizarea lansării de carte a Corinei.
Am priceput eu că pregăteşti ceva, de când cu bannerul.
Să primeşti după inima ta.
Oana, era doar o gluma, cum am zis, nu am rezistat tentatiei de a comenta acea afirmatie a ta in stil personal …
Sa stii ca intre timp m’am documentat, ar fi o premiera absoluta daca ai reusi !
Succes, macar pentru unul!
In ce ma priveste pe mine, apreciez disponibilitatea ta, dar nu cred ca voi scrie ceva inainte de 50 de ani, asa ca …
Poate am sa incerc cel mult cateva nuvele, daca voi avea timp, si promit sa le pun pe blogul personal, spre deliciul publicului, care dincolo de criticile furibunde, promit ca se va amuza copios citind lucruri absolut inedite din contemporaneitatea unei colectivitati rurale teleormanene!
Oana, Lucia, va rog frumoooooos, trebuie sa facem Nobelul asta sa ne ajunga la toate trei: mie pentru poezie, iar cel pt proza vedeti voi cu il impartiti!
Nu e geniala propunerea?
bine, bine… o sa zica lumea ca’s carcotas, dar eu stiam ca se da doar pentru literatura…
dar ma rog, fie…, daca zici ca tu il vrei personalizat pentru poezie, sa dam niste telefoane , sa vedem ce putem face…, nu ?
daca ai vreo preferinta anume, in ce priveste localizarea in timp a evenimentului, de asemenea, te rugam sa ne anunti !
( sper sa nu se supere nimeni pentru aceasta abordare a mea )
Dragos, e super abordarea ta si foarte apropriata, ca sa fim mai elevati!
Oana, trebuie sa facem in asa fel incat Nobelul pentru literatura sa se nuanteze, ca nu mai putem tolera situatia asta complet vetusta, nu-i asa?
@ Maria
Pentru poetul din tine aspirant la gloria eterna a Stockholm’ului…
E cam trist catrenul , dar altul nu’mi mai amintes la ora asta…
“Mi-e inima plina de-arome amare
Iar fiinta intreaga imi plange
Si-n suflet imi picura-agale
Durere…, si lacrimi…, si sange.”
@ Maria
Stiu ca e ciudat, dar pot sa explic: a aparut in urma cu ceva vreme, in momentul disparitiei unei persoane foarte importante pentru mine. Este ultima mea incercare de a scrie cateva versuri, si de aceea au fost singurele pe care mi le’am mai amintit; nu sint emo sau cine stie ce prostii din astea, sa nu iti faci o impresie gresita!
Dragos, nici nu credeam ca ai putea fi emo, pt ca se simte forta din tine! Emoizii mi se par a fi cam fara sange in ei, fara energie, fara ideal, fara nimic.
@ Maria
Hai sa spunem ca nu apreciez prea tare adjective precum “ciudatel” si de asta am revenit cu precizari!
@ Oana
Ne scuzi pentru chat’ul de pe blogul tau!
mai 11, 2009 la 7:16 pm
Ce ne facem, Oana, dacă luăm noi două Nobelul? Ne omoară colegii
mai 11, 2009 la 7:58 pm
Am văzut bucuria! Mâine…
mai 11, 2009 la 8:05 pm
poate-mi povesteşti şi mie ceva din căutarea timpului ăluia pierdut dacă tot l-ai … de 3 ori (?) – da ce nervi tari ai -, l-a găit pînă la urmă Proust ?, că fluviul ăla n-am reuşit să-l trec deşi, jur, am încercat de mai multe ori
na, inculă persoană mai pot fi, da’, zău n-am putut deloc şi chiar sunt extrem de curioasă
mai 11, 2009 la 10:15 pm
Lucia, nu apuca ca disparem imediat
Vania, ase
Cella, o sa-ti povestesc dupa ce mi-l gasesc eu pe al meu
Sa stii ca e nevoie de rabdare pentru a trece de niste pasaje. Hai ca-ti fac un rezumat si iti dau pe mail, maine
mai 11, 2009 la 11:16 pm
oana, eu credeam ca’s inconstient atunci cand imi doream sa scriu un roman – primul si unicul – cu care sa iau Oscarul, dar tu…, tu intreci orice asteptare!…


Nu numai ca il vrei de trei ori, ci il vrei in 3 ani consecutiv !!!! ( eu asta am dedus din raspunsul ” eu, eu si iarasi eu ” ) Acum tu vei spune ca am inteles gresit, incercand sa eschivezi, constienta de lipsa totala de modestia si de pretentiile prea mari, dar degeaba…, eu stiu ca tu de fapt vizezi aceasta performanta uluitoare !…
Imi promiti ca daca voi fi nominalizat inaintea ta, te lasi de scris pentru totdeauna si ma ajuti la corectura urmatorului meu volum de nuvele ?
P.S. Totul a fost o gluma, mai mult sau mai putin buna…, sper sa o iei ca atare!
mai 12, 2009 la 12:07 am
ok, mi-a placut de tine la partea cu Nobelul
). serios
)
mai 12, 2009 la 6:50 am
[...] Socotind Oana că mă plictisesc, m-a cadorisit cu o leapşă despre nesănătosul obicei al cititului: [...]
mai 12, 2009 la 7:22 am
Aaaaa…de ce ma chinui tu cu chestii intelectuale???
Nu era mai bine sa-mi dai o cafea???
Uff…
mai 12, 2009 la 9:37 am
[...] o leapşă, de dimineaţă, nici n-am identificat bine gustul cafelei… Cum leapşa vine de la Oana, este exclus s-o ignorăm. Nu de alta, dar cine ştie în ce postură ne poate pune în romanele ei fantasy… Deşi s-a [...]
mai 12, 2009 la 10:35 am
DSN, asa e, nu are rost sa mai dau inapoi, e adevarat, vreau sa-l iau trei ani la rand
Hai sa te vad, daca te nominalizeaza astia inaintea mea… dar stii ceva, daca vrei sa te ajut, te ajut si nenominalizat
mai 12, 2009 la 10:36 am
Silvana, uneori nu ma pot abtine
mai 12, 2009 la 10:36 am
Teo, iti dau si o cafea, pana atunci scrie
mai 12, 2009 la 11:10 am
A fost o leapşă interesantă.
Felicitări pentru organizarea lansării de carte a Corinei.
Am priceput eu că pregăteşti ceva, de când cu bannerul.
Să primeşti după inima ta.
mai 12, 2009 la 11:31 am
Gabi, multumesc, dar intotdeauna imi face placere sa ajut un prieten
mai 12, 2009 la 12:09 pm
Oana, era doar o gluma, cum am zis, nu am rezistat tentatiei de a comenta acea afirmatie a ta in stil personal …

Sa stii ca intre timp m’am documentat, ar fi o premiera absoluta daca ai reusi !
Succes, macar pentru unul!
In ce ma priveste pe mine, apreciez disponibilitatea ta, dar nu cred ca voi scrie ceva inainte de 50 de ani, asa ca …
Poate am sa incerc cel mult cateva nuvele, daca voi avea timp, si promit sa le pun pe blogul personal, spre deliciul publicului, care dincolo de criticile furibunde, promit ca se va amuza copios citind lucruri absolut inedite din contemporaneitatea unei colectivitati rurale teleormanene!
mai 12, 2009 la 8:17 pm
Oana, Lucia, va rog frumoooooos, trebuie sa facem Nobelul asta sa ne ajunga la toate trei: mie pentru poezie, iar cel pt proza vedeti voi cu il impartiti!
Nu e geniala propunerea?
mai 12, 2009 la 8:20 pm
Maria, dar Lucia il poate lua pe cel pentru teatru
No, asa ne-am scos toate.
mai 12, 2009 la 10:00 pm
Ufffff, ce bine! Love ya!
mai 12, 2009 la 10:15 pm
@Maria
Roaga’te de Oana sa renunte dupa ce il ia pe primul din cele 3 la care ravneste, altfel , nu ai nicio sansa ! …
mai 12, 2009 la 10:34 pm
Eeeeeeeeeeeeeeeei, nici chiar asa! Nobelul pentru Poezie este numai al meu, sa stii si tu!
mai 12, 2009 la 10:57 pm
bine, bine…
o sa zica lumea ca’s carcotas, dar eu stiam ca se da doar pentru literatura…

dar ma rog, fie…, daca zici ca tu il vrei personalizat pentru poezie, sa dam niste telefoane , sa vedem ce putem face…, nu ?
daca ai vreo preferinta anume, in ce priveste localizarea in timp a evenimentului, de asemenea, te rugam sa ne anunti !
( sper sa nu se supere nimeni pentru aceasta abordare a mea )
mai 12, 2009 la 11:16 pm
DSN, ne radem si noi, de ce ne-am supara? :d
mai 12, 2009 la 11:54 pm
Dragos, e super abordarea ta si foarte apropriata, ca sa fim mai elevati!
Oana, trebuie sa facem in asa fel incat Nobelul pentru literatura sa se nuanteze, ca nu mai putem tolera situatia asta complet vetusta, nu-i asa?
mai 13, 2009 la 12:08 am
@ Maria
Pentru poetul din tine aspirant la gloria eterna a Stockholm’ului…
E cam trist catrenul , dar altul nu’mi mai amintes la ora asta…
“Mi-e inima plina de-arome amare
Iar fiinta intreaga imi plange
Si-n suflet imi picura-agale
Durere…, si lacrimi…, si sange.”
mai 13, 2009 la 1:51 am
Te pup , Dragos, multumesc mult! Cam ciudatel catrenul, dar venind de la tine ca un dar virtual, e chiar grozav!!!
mai 13, 2009 la 7:58 am
@ Maria
Stiu ca e ciudat, dar pot sa explic: a aparut in urma cu ceva vreme, in momentul disparitiei unei persoane foarte importante pentru mine. Este ultima mea incercare de a scrie cateva versuri, si de aceea au fost singurele pe care mi le’am mai amintit; nu sint emo sau cine stie ce prostii din astea, sa nu iti faci o impresie gresita!
mai 14, 2009 la 8:17 pm
Dragos, nici nu credeam ca ai putea fi emo, pt ca se simte forta din tine! Emoizii mi se par a fi cam fara sange in ei, fara energie, fara ideal, fara nimic.
mai 14, 2009 la 10:45 pm
@ Maria
Hai sa spunem ca nu apreciez prea tare adjective precum “ciudatel” si de asta am revenit cu precizari!
@ Oana
Ne scuzi pentru chat’ul de pe blogul tau!