Lene apocaliptică

Dacă esoterismul mi-a oferit nişte explicaţii vitale, viaţa tot nu mi le prezintă în felul ăla.

 

Nu am vrut să spun nimic interesant, aşa că nu e cazul să căutaţi explicaţii inexistente. Adevărul e că sufăr de lene. Nu ştiu dacă e o boală biologică sau psihică, dar eu sufăr. Poate unii dintre voi îşi amintesc că Sky mi-a aruncat o provocare. Mi-a dat o idee pentru o poveste, ei bine, nu sunt în stare să mă gândesc la ea, pentru că am o mie de prostii în cap. Dar dacă aţi mai veni şi voi cu idei, cine ştie, poate ar fugi lenea şi m-aş pune pe treabă.

Mă întreb dacă scrisul se poate uita. Aş putea face un test şi să nu mai scriu vreo două luni nimic, dar îmi e prea teamă că răspunsul va fi „DA” şi atunci ce o să fac? Probabil că nimic, poate doar voi da din picioare ca un copil nervos. Fără lacrimi şi alte isterii lipsite de sens. Sau voi începe să mănânc şi mai mult decât o fac deja, sperând ca într-o zi să devin o balenă. Aşa, cu siguranţă, toţi îmi vor plânge de milă. Sigur, aş putea face multe altele, dar tot mie îmi va fi rău.

Nu, nu mă gândesc la nimic, chiar dacă pare că spun ceva, de fapt, nu fac decât să înşir cuvinte fără sens. O fi şi ăsta un fel de exerciţiu în procesul scrisului.

E vară şi eu sufăr de lene. Dar nu e nimic extraordinar, aşa mi se întâmplă mereu la începutul verii. Cineva se va găsi să mă scoată din amorţeală, chiar dacă eu nu sunt sigură că îmi doresc acest lucru.

Hei, nu vă mai holbaţi, dacă tot nu aveţi ce face şi aţi trecut să ascultaţi o babă nebună, mai bine treceţi la Vania, care are nişte poveşti despre mine de te prăpădeşti de râs. Nu ştiu de ce mă bucur aşa că doar de mine râde

Dacă vă mai inoportunez cu un interviu?…

Trebuie să spun că Iulia Cioară e foarte activă, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Tot timpul îmi găseşte câte ceva de făcut, iar de la interviuri nu se opreşte Ca să nu mai spun de colaborări şi alte interviuri…

Un nou interviu a apărut pe Salut Bucureşti. Da, da, or să mai apară şi o să vă ţin la curent. Oh, că mi-am amintit, poate îi spune cineva şi mamei să le citească

 

Şi pentru că nu mai pot de bucurie, trebuie să vă spun că George Arion a citit „Indicii anatomice” şi a zis de foarte bine Am avut emoţii ca la prima serbare din clasa I. Când mi-a spus Bogdan, aproape că am scăpat telefonul din mână. Doamne ce happy sunt. Tocmai de aceea mă duc la citit. Vedeţi doar că mi-ar redus timpul de net pentru mai mult citit.

A, mâine cred că voi avea o surpriză pentru voi, dar mai surpriză va fi pentru mine. Încep să-mi rod unghiile

 

Cu Tritonic la liceu…

Din nou

 

De data asta, mâine, la ora 12, la Liceul Mihai Eminescu, va fi prezent, alături de „Testamentul de ciocolată”, Marian Comannnnnnn.

Marian mertiă întreaga voastră atenţie, credeţi-mă pe cuvânt, ştiu ce vorbesc – cel puţin de data asta. Aşa că încercaţi să nu-l rataţi. Dar, mai ales, încercaţi să nu treceţi prin viaţă fără să fi citit „Testamentul de ciocolată”, ar fi mare păcat.

Bine, faceţi ce vreţi

Văd că n-am cum să opresc fenomenul în masă oricât m-aş strădui. Vania a început deja să sărbătorească, de zici că e ziua lui. Crina mă sună şi mă întreabă dacă îmi poate ura, apoi apare şi Mami Nineta cu o poezie fabuloasă. Ce să mai zic de Nicu şi de Tata Borgo pe care i-a apucat de acum o săptămână. Doamneeee, parcă a luat-o lumea razna. Măcar pot să vă mulţumesc anticipat? Să nu mai fiu nevoită în ziua respectivă să intru pe bloguri? Pot, sigur că pot.

Sau îmi uraţi până miercuri şi în ziua împricinată vă opriţi. Vreau şi eu să scriu de cărţi, de lume, nu de ziua mea. Îmi daţi voie? Mulţumesc!

Mă gândesc că şi voi aveţi lucruri mai interesante de scris. Sau îi puteţi aduce un omagiu lui Balzac şi lui Copos, că au fost născuţi tot în ziua fatidică. Adică soluţii aveţi. Pot să vin şi cu alte idei dacă doriţi Mai am câteva

Vă mai bat la cap cu cărţile?

 

Ei bine, ţinând cont că azi a fost zi grea de cumpărături, adică de-ale casei: mâncare, dero, periuţe de dinţi, din astea; normal că nu puteam rata raionul de cărţi. Îmi pare rău doar că n-am fost mai atentă, pentru că Veronica mi-a spus pe facebook că a apărut „Taltos” a treia cartea din seria „Ora vrăjitoarelor” a Annei Rice.

În schimb, am dat peste continuarea cărţii „Hotel Transilvania” adică „Palatul”. No, asupra contelui de Saint-Germain mereu a fost o aură de mister – vorbesc de realitate – mi se pare normal să fie şi personaj de carte. Abia aştept să o citesc.

Cu aceeaşi ocazie, a cumpărăturilor, am reuşit să-mi cumpăr şi două din cele trei cărţi „Trilogia Millennium” a lui Stieg Larsson. Autorul ăsta m-a intrigat când mergeam cu trenul spre Bruge. Toată lumea îl citea, indiferent că era ediţia în franceză, germană, italiană sau mai ştiu eu ce. Toţi ăia din tren aveau una din cărţile trilogiei. Trebuia să ajung şi eu la el, păi nu?

Şi dacă tot mi-a sărit în ochi „Căi de acces la ezoterismul occidental” nu m-am putut abţine. Aşa că zilele astea am de lucru. Interesant e că acum citesc vreo şase cărţi în acelaşi timp. Una am terminat-o, dar despre aceea nu vă pot vorbi cât mai ţin la viaţa mea. Şi ţin

 

O, da, sunt în pauză de scris, de aia citesc ca apucata. Nu v-am spus?

UPDATE: PE DINASTII O POVESTE MINUNATA

Domenii de interes?!

Stăteam la barul spălătoriei auto, cu nasul într-un carneţel încercând să încropesc ceva despre o carte politică – adică nişte ideuţe. Aşa, cu pixul în mână, mintea mi-a fugit în altă parte. Normal, încă mă mai gândesc la teoriile lui Bergier şi la descoperirile lui – desigur că sunt mult mai multe decât spune. Aşa că mi-a venit în minte că mi-ar plăcea să studiez alchimia şi magia Nu, n-am înnebunit, pur şi simplu vreau. Deci vreau. Aşa că vreau. Cumva inexplicabilul învinge raţiunea, iar eu chiar sunt un om raţional, dar până la Bergier. Omul ăsta a deschis ceva în mine…

Ăăă, apropo de asta, am început să citesc „Coranul”. No, acum am înţeles de ce majoritatea musulmanilor sunt aşa agresivi. Mi se pare şi normal dacă la câteva fraze Dumnezeu strigă: „Temeţi-vă!”. Şi mi se pare chiar serios. Mă rog, e cam supărat. Abia am trecut de primele o sută de pagini şi am simţit aşa un fior de teamă. Am înţeles până acum câteva lucruri esenţiale care îi conduce pe musulmani în nebunia asta a lor religioasă. Nu e prea plăcut, serios.

Sigur, am cunoscut şi musulmani mişto. Acum îl înţeleg mai bine şi pe Rushdie. No, cine nu l-a priceput până acum, serios ar trebui să citească „Coranul”, e destul de înspăimântător. Dar pentru cultura generală nu strică.

 

Şi pentru că tot n-am stare, zilele astea voi scrie un scenariu. Nu vă spun pentru ce şi cine, dar veţi avea ocazia în curând să vizionaţi filmuleţul şi poate, cine ştie, să faceţi parte din el

 

Oh, v-am spus vreodată că urăsc duminica? Şi nu pentru că după vine lunea, ci pentru că o urăsc pur şi simplu. Sau pentru că n-am eu chef de ziua de mâine? Nu ştiu, rămâne de studiat

Voi vă prefaceţi că nu ştiţi, iar eu că nu există

Ştiţi la ce mă refer, se apropie… Şi nu vreau bla, bla, bla pe blog (uri). Nu mă simt bine când mi se tot spune… ştiţi voi ce. Aşa că, măcar anul ăsta, bucuraţi-mă şi pe mine. Făceţi-vă că nu ştiţi, că n-aţi auzit sau că nu vă pasă. Tot aia îmi e. Plzzzzzzzzzzz…..

Dacă nu mor de bună voie…

… sigur mă omoară Tritonicii

 

No, nu v-am spus eu că până pe 17 iunie sunt liberă ca o pasăre călătoare? Ba v-am spus. Dar ştiţi ce au zis cei mai sus menţionaţi? Că ar trebui să îmi bag minţile în cap. Cică pauzele nu sunt pentru mine. Am treabă eu. Dacă Iulia îmi tot face rost de interviuri şi colaborări, care îmi par ok, Andreea şi Bogdan s-au gândit că n-am văzut de ceva timp Bucureştiul. Aşa că au zis că până în iunie e mult, mult timp şi nu mai au pe cine chinui Şi în felul acesta m-am ales cu o lansare la Muzeul Bucureştiului pe 28 mai. Cică e din aia cu tămbălău. M-am dus, că tare bună sunt să vorbesc în public. Pot să fug de acum din ţară

 

Şi dacă nu mă omoară Tritonicii, găseşte Lucia un motiv pentru care să o facă. Găseşte întotdeauna Aşadar, punem pariu că nu rezist până la sfârşitul anului? Ori unul, ori celălalt, tot îmi va face cunoştinţă cu viaţa de apoi. Asta dacă nu mă fofilez eu bine. Că şi Vânturache al lui Pratchett a păcălit moartea de câteva ori, dar el era vrăjitor. Bine, şi eu sunt Merlin

 

Până atunci, dragi piteşteni, nu uitaţi de concursul lui Dumis. Am văzut că au participat câţiva: Geocer, care a scris o poveste chiar mişto, Ioana, la care mă voi instala imediat şi Aceeaşi Eu. Ei, mai e timp şi pentru restul. Oricum, câştigătorilor le dau şi cafeaua Condiţia e să vină la cafea să-şi ridice premiul, că doar nu aşa degeaba Să ne cunoaştem, să vorbim, să nu mai beau cafeaua singură, normal

 

Un premiu de consolare l-a câştigat deja Iulian, cel mai vechi om de la Zahana, şi cel mai profesor, adică pe bune profesor, nu la mişto.

Hai gata că am de citit şi întâlnire cu tata la cafea. Am vorbit destul