„ Proştii par concepuţi pe cale artificială, sunt mulţi ai dracu’ şi n-au nici o boală”. Paraziţii
Cine se recunoaşte mai bine să nu dea fuga la oglindă, s-ar putea să îi confirme. Şi dacă tot vreţi să vă feriţi de ei vă dau şi ip-ul: 69.46.178.153
Eu recunosc că sunt nebună şi imatură, dar de la un om cu o vastă cultură SF-istică nu accept aşa ceva. Dacă idioţii au impresia că pot veni în casa mea şi mă pot jigni după cum le vine, iar eu să stau şi să tac, eventual să mă fac că plouă, atunci cred că nu ştiu cu cine vorbesc. Şi ce dacă stai, bă, în Canada? Tot ţăran eşti. Degeaba pleacă unii, dacă doar se duc să-i împută şi pe ăia cu fentele de român coclit. Am uitat că nu îi plac Paraziţii, la dracu’, dar n-am nici un Minune prin calculator…
De orice tip şi orice fel. Voi doar alegeţi şi eu am toate crizele posibile. Nu vreau să scriu, de trei zile adorm cu orice aş citi în mână şi nu vreau să respir. Cred că e un fel de autopedepsire, dar nu am idee la ce îmi foloseşte.
Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi vopsesc unghiile în verde şi să le aplic o cruce. Nici asta nu ştiu de ce am făcut-o. Aşa mi-a venit. Mă enervează timpul ăsta. Nu pot face nimic. Parcă aş fi o lebădă fără aripi, condamnată pe lacul ei murdar.
Nici de analizat numai analizez, că nu mai am ce. Nici de certat nu sunt în stare. Stau ca o varză murată. O fi bine? Păi nu prea e, dar ce să-i faci, vegetezi până ţi se face rău şi o iei de la capăt. Mai sunt 11 zile şi plec. Cred că şi asta mă ameţeşte în fel şi chip. Vreau să plec, nu mai pot cu frigul ăsta. Zece zile şi mă întind la soare, poate şi scriu. Sau, oricum, nu mai am motive să mă plâng, asta dacă nu fac rost.
Şi, ca de obicei, nu v-am spus nimic, dar îmi fac rondul de seară pe blog că aşa e frumos
E simplu. Mai ales dacă ai 1,90 m şi 100 şi de kg, iar cea vizată e o femeie fără apărare. Se ia femeia se strânge de gât şi se ameninţă cu moartea în lift. E bine, în ţara asta trăim şi asta a păţit azi noapte vecina mea. Cel ce a strâns-o de gât e tot vecin, de la parter. I s-a părut lui cool. Adică nimeni nu mai are voie să treacă pe lângă geamul lui. El are voie să ocupe spaţiul verde cu tot felul de hârburi, dar oamenii îl poluează.
Sigur, a venit salvarea, s-a făcut plângere, dar idiotul, tot el, a pus poliţia comunitară azi dimineaţă să îi pună în vedere femeii că dând apă la câini e focar de infecţie. În condiţiile în care acei căţei n-au muşcat pe nimeni, li se face baie la o lună şi sunt deparazitaţi corespunzător. Dar când i se pune nebunului pata, nu poate comunica ca omul. Nu, se recurge la strângeri de gât. Şi eu le dau mâncare căţeilor şi tot lângă geamul lui aterizează. Să îmi fac griji că o să mă strângă de gât? Sigur că ameninţările mă lasă rece. Nu o să cedez în faţa unui astfel de om. Urăsc ameninţările, tocmai de aceea am insistat ca vecina să se ducă la poliţie. „Păi bine femeie, te găsim moartă în lift şi poliţia nu ştie nici de unde să pornească”. Oamenii ăştia trăiesc în ţara asta. Nu ştiu să vorbească frumos, să spună ce îi doare. Poate că are şi el dreptatea lui, dar metodele sunt barbare. Trăim în lumea lui Papură-Vodă? Chiar aşa am ajuns? Să îţi fie frică să ieşi din propria scară că te aşteaptă nebunul şi îţi dă în cap? Nu se poate aşa ceva. Trebuie să ne luăm toţi pistoale sau să ne angajăm firme de pază ca să mai trăim cât de cât decent?
Sunt contrariată. Azi nu mi s-a întâmplat mie, dar poate garanta cineva că mâine nu voi fi eu victima? Ăsta mi se pare un pericol social. Ar trebui închis, părerea mea. Mâine o să ne dăm toţi în cap şi o să strigăm fericiţi că am făcut treabă. Ce ţară de căcat e asta? Şi de ce nebunii umblă liberi pe stradă?
Adică, zic, bine că am scăpat de roşcată, dar parcă e şi rău. Acum ce mai fac? Unde mă mai duc? Acelaşi traseu, previzibil. Cu roşcata aici era mai cool. S-a dus şi asta. O mai veni? Cred că nu. Şi ei i s-a luat de mine. Prea ne-am văzut de multe ori anul ăsta. Ajunge! Să nu mai aud de ea. Ce atâta tura-vura. Şi ca să ştiţi, pozele sunt la ea. Şi când o vrea mi le-o da şi mie. Dacă o vrea. Şi mai mult eu nu vă spun, să povestească ea, că doar eu am mai fost unde a fost şi ea
Crina Dunca
