Fiecare cu bagajul lui

Vineri în creierii nopţii plecăm. Suntem derutaţi. X munceşte de trei ori mai mult deoarece nu era planificarea lui de concediu în perioada asta. Eu dau din colţ în colţ. Îmi fac planuri de bagaje. Adevărul e că nu mai avem nici unul răbdare. Suntem la limita ei. Vrem să plecăm. Să stăm ca plăcintele la plajă. Să stăm pe net, dar fără a fi nevoiţi să lucrăm. Să stăm aşa şi să privim netul combinându-se cu marea Poate să scriem, eu Nu vream neapărat să ne prăjim, doar să stăm fără să gândim. Eh, cum sună?

Dar X a decis: „fiecare cu bagajul lui”. Cică eu îmi pun prea multe lucruri şi pentru el nu mai rămâne loc. Dar se înşeală, eu îmi pun multe sandale, nu lucruri, da? În fine, fac două bagaje, dar nu mă încântă perspectiva de al căra singură pe al meu. Ce bun ar fi Darius în situaţia asta Dar nu mai contează, important e că plecăm. Doi paşi oi fi şi eu în stare să târşâii bagajul

Dar mai e o săptămână şi eu cam am treabă Fie, mai aştept.