Am vorbit destul…

 

 

 

 

 

 

Am făcut-o şi pe asta

Da, m-am scufundat. Şi da, am intrat şi în panică. Povestea e simplă. N-am avut nici o treabă până am intrat în apă. Ţinând cont că am probleme cu sinusurile, puţin am intrat în panică. Apoi mi-am revenit. Le-am dat peştilor mâncare din mână şi aşa am aflat că au colţi şi m-am scufundat până la cinci metri. La următoarea scufundare, cea de  şapte metri, n-am mai participat, pentru că la prima am reuşit, acolo la cinci metri să mă julesc de o piatră. Şi la cât de sărată e apa aia, puteţi să vă daţi seama cât de rău ustură.

Nu că asta ar fi important. A fost o zi genială. Nu mi-am închipuit vreodată că o să fac aşa ceva. Mai vreauuuuu

Seara am încheiat-o cu nişte chinezi budişti care şi-au băgat tot felul de chestii prin tot felul de locuri. Şi-au spart în cap diverse… Doamne

A, şi să vă spun cum plouă la turci. În primul rând cu tot soarele din lumea. O picătură pe oră, dar toată lumea fuge. De ce? Mai am un “Allah” în program. Damn.

Şi, în sfârşit, mâine ajung şi eu să fac plajă. Nu, poimâine o iau de la capăt cu umblatul.  

 

 

 

 

 

 

Eu mă plictisesc, voi?

Am început ziua cu doi delfini super inteligenţi, pot spune că ştiu oameni cu o inteligenţă sub media celor doi.

Apoi am continuat cu foca Taşa. Mno, e plin de ruşi, ce să-I faci?

Ne-am gândit să încercăm toate drăciile alea dintr-un aquapark. Le-am încercat.

 

Şi am continuat cu nişte brazilieni.

 

Mâine mă duc la diving, adică scufundări. În nişte golfuri. Nu vă recomand, e naşpa. Aşa că nu fiţi trişti, eu mă plictisesc tare

Vestea buna, vestea proasta

Asadar, m-am prins cum e cu netul, si da, e gratis. Doar ca mie imi e prea lene sa scriu acum, scuzati lipsa diacriticelor, cu alta ocazie Mana, ca tot ma intrebai cum e hotelul, e ca in poze Vorbim cand ma intorc ca inca nu sunt suta la suta convinsa ca e bestial si cel mai nou.

Dar, cum spuneam am doua vesti. prima, aia proasta, e ca au trecut deja doua zile. A doua e ca in august ma intorc, doar ca la Delphin Palace. Dar revin mai tarziu cu poze si alte amanunte. E bestial

UPDATE:

Din balcon

 

Paaa!

Mai vin, Cella, mai vin Ca să răspund şi eu unui comment.

Da, plec! Da, vorbim de acolo! Da, sunt obosită. Deci da, mă duc să dorm

Şi da, vă ţin la curent imediat ce mă acomodez cu climatul.

Ne mai şi distrăm

Puţinul timp care mi-a rămas până la plecare l-am împărţit. Între spălat, călcat, lăsat pisica cu mâncare şi alte cele, am fost şi la Aysha Pub la întâlnirea bloggerilor piteşteni. De fapt, la drept vorbind, a fost o cafea prietenească. Chiar dacă am stat puţin mi-a făcut plăcere, am făcut şi eu ceva bun zilele astea. Participanţii sunt:

1.Tibi Puiu	Tibipuiu.ro
2. Alex Dumitru	Alexdumitru.eu
3. Andreea Bobeica	Revistaokarges.blogspot.com
4. Faninho	Cartierul.wordpress.com
5.  Adi Enache	Enache.biz
6. Tania	Marketinginpitesti.wordpress.com
7. Oana Stoica Mujea	Club-fantasy.ro
8. Marian Dumitru	Dumisblog.com
9. Geocer	Geocer.blogspot.com
10. Shadow One
11. Andreea	Marketinginpitesti.wordpress.com
12. Cosmin Sandu	Cosminsandu.blogspot.com
13. Alin Ivanov	Blog.alin-san.com
14. Raluca Nicula	Ralucanicula.blogspot.com
15. Patricia Rusu
16. Ted Ursu	Standardmadness.com
17. Robert Preoteasa	Stiri.it
18. Dan Badea
19. Drojdie
20. Mihai Andrei	Zmescience.com
21. Adrian Soare	Succesdublu.ro

 

P.S: De azi, pe Club-fantasy.ro, puteţi citi şi recenziile Luciei Verona.

Jocuri şi jocuri

Între timp Lucia Verona m-a binecuvântat cu o recenzie mişto în Săptămâna Financiară, iar cei de la Diva cu un interviu. Le mulţumesc tuturor.

 

Revin, dar plec! Vorba aia, vin să vă salut, dar nu am timp să stau. Timpul ăsta se suceşte şi se împleteşte pe lângă mine, că nu mai pot să-l prind din urmă, în timp ce el mă tot împinge înainte. S-au întâmplat bune şi rele. Între un joc de şah cu un vechi prieten şi un poker american cu mai mulţi prieteni, am uitat să mai jucăm whist. Dar i-am bătut la table. Cam de asta m-am ocupat zilele astea, mai precis de duminică până acum câteva ore când mama m-a sunat terminată spunându-mi că puiul nostru de ciobănesc a fost călcat de o maşină. Aşa se întâmplă în viaţă. Ce să faci?

Am început duminică cu un joc de şah care s-a transformat într-o noapte de şah. Pe când ceilalţi se străduiau să ducă la capăt un whist cu ţipete, nervi şi râsete, eu şi un vechi prieten ne-am bătut pe muţeşte până spre dimineaţă.

 

Luni am făcut cam tot aia, dar de data asta adunându-ne pentru un poker american pe beţe de chibrit. Din zece am rămas două fete, eu şi o amică. Ea a învins. De fapt mă plictisisem şi eram ofticată că n-am mai apucat să joc un whist. Azi am continuat cu tablele. Rar mă bate cineva la table, aşa că se înţelege că am câştigat. Preconizăm că la noapte vom juca whist până dimineaţă. După care iar nu ne vom mai vedea vreo doi ani. Cam aşa ne distrăm odată la doi ani, atunci când ne vedem. Fără întrebări, fără a ne aminti, fără a intra unul în viaţa celuilalt. Aşa a fost de când ne-am cunoscut. De fapt a fost un fel de zeu al jocului. Ne unim doar pentru a juca diverse şi pentru a uita câte o săptămână de capul nostru. Asta se întâmplă şi acum. Doar că de mâine fiecare îşi va vedea de viaţa lui şi vom mai vorbi atunci când vom fi toţi liberi într-o anume perioadă. Cine ştie când?

 

Acum vă las rugându-l pe Vania să publice o recenzie pe Club, pentru că eu nu mai am timp de capul meu până mâine. Dacă nu o vrea să publice el sau nu o avea ce, presupun că voi reveni eu cu o părere despre povestea Anei Veronica Mircea, chiar înainte de-a pleca. Apoi o să-şi dea şi altii cu părerea, dar îmi permit şi eu puţin că de aia am citit.

Ne auzim… într-o zi!

Fiecare cu bagajul lui

Vineri în creierii nopţii plecăm. Suntem derutaţi. X munceşte de trei ori mai mult deoarece nu era planificarea lui de concediu în perioada asta. Eu dau din colţ în colţ. Îmi fac planuri de bagaje. Adevărul e că nu mai avem nici unul răbdare. Suntem la limita ei. Vrem să plecăm. Să stăm ca plăcintele la plajă. Să stăm pe net, dar fără a fi nevoiţi să lucrăm. Să stăm aşa şi să privim netul combinându-se cu marea Poate să scriem, eu Nu vream neapărat să ne prăjim, doar să stăm fără să gândim. Eh, cum sună?

Dar X a decis: „fiecare cu bagajul lui”. Cică eu îmi pun prea multe lucruri şi pentru el nu mai rămâne loc. Dar se înşeală, eu îmi pun multe sandale, nu lucruri, da? În fine, fac două bagaje, dar nu mă încântă perspectiva de al căra singură pe al meu. Ce bun ar fi Darius în situaţia asta Dar nu mai contează, important e că plecăm. Doi paşi oi fi şi eu în stare să târşâii bagajul

Dar mai e o săptămână şi eu cam am treabă Fie, mai aştept.