Şi filmuleţ

Datorită celor de la Campus TV Buzău şi lui Dragoş Ţinta avem şi două filmuleţe: unul brut, unul ba. Dacă aveţi de gând să luaţi aceste filme pentru a le posta, vă rog să specificaţi sursa.

SURSA: CAMPUS TV

E aproape bine să te simţi mort

Da, sunt frântă, dar mă simt bine. Chiar dacă m-am plâns şi am întârziat la propria-mi lansare o jumătate de oră No, dar ce mişto am intrat eu ca o divă şi câte cărţi am vândut. Eee. Aţi putea spune că e strategie de marketing, dar nu a fost. Pur şi simplu a fost să fie prea mult trafic. Şi ajunsă eu la Buzău, unde respectivii: Bogdan Hrib, Marian Coman, Adrian Suciu, Directorul Bibliotecii Judeţene şi încă un domn (sorry, dar nu mi-a fost prezentat, dar mi s-a părut foarte drăgut); stăteau în faţa marelui auditoriu (multişori oameni, nu mă aşteptam), intru io ca o vijelie şi încep să zic direct de Lala. Apoi mi-am tras suflu, iar domnul Director ne-a invitat la o cafea la domnia sa în birou. Ceea ce a fost foarte bine pentru că nu mai băusem una de vreo treizeci de minute.

Apoi plecarăm, care cum puturăm, spre Brăila. Unde ne-am sunat pe drum, ne-am înjurat şi ne-am certat pe bani. Unde mi s-a comunicat (desigur într-un restaurant că-mi era foame), că domnul Hrib îşi dă demisia, că nu mă mai suportă. Şi unde am ridicat din umeri în semn de nepăsare că tot voiam să-l concediez

Şi am mers la Biblioteca Judeţeană din Brăila, unde m-am bucurat tare pentru că au fost mulţi copii care citesc Regine Dar au cumpărat Testamente , pe care am dat şi eu autografe. Ei, haide, au luat şi ceva Regine şi ceva Indicii. Dar domnul Suciu a făcut senzaţie la Brăila. E absolut fabulos. Ştie, n-ai ce-i face. Să facă atmosferă normal. A fost foarte tare şi ştie multe bancuri, pe care, desigur, eu le-am uitat. Într-un cuvânt a fost super, super mişto. Bine, şi compania a contat, mai ales că pe Marian îl ştiam a fi un mare domn, iar Adrian Suciu m-a cucerit total prin nonconformismul său. Chiar mă bucur că l-am cunoscut.

Dar una peste alta am avut o zi minunată. Unde am mai aflat şi că Bogdan a trimis Indiciile… am uitat în ce ţară. Cui îi pasă? Unde am mai aflat că o să fac lansare la Piteşti cu Rocha şi Somalia Peste vreo lună. Unde am mai aflat că Rocha, poate, va merge şi la Satu Mare, dar sigur şi cu mine la Baia Mare. Şi cum eu îl ador pe Rocha, abia aştept. Bine, ideea e că mă pot da şi mare că am lansat cu Rocha. Şi o să mă dau mare, mare, mare. Numai aşa de rea

Ideea e că la final ne-am pupat şi ne-am văzut de drum, iar Adrian Suciu mi-a promis că mai vine cu mine să lansăm chestii pe orbite. De asemenea, Marian a zis că vine, la primăvară, cu mine la Satu Mare, unde nu vom scăpa, evident, de Somalia. Că cică acum e autorul meu

Ce funny!

Aaa, şi pentru cei pe care-i roade ce face „directoarea”? Face bine Şi dacă nu vă convine, citiţi prin alte părţi, că blogul ăsta e pentru oameni cu materie cenuşie. Ştiu că nu prea vă prindeţi, dar asta nu e problema mea.

Şi la final vreau să-i mulţumesc lui Dragoş Ţinta de la Buzău, pentru că a trimis echipa de filmare la locul faptei.

P.S: Încă n-am poze, aşa că… mna…

Trezireaaaaaa!!!

Eu, desigur. Voi puteţi dormi, dacă puteţi. Eu mâine la 11:30, la Biblioteca Judeţeană din Buzău lansez Indicii Anatomice. Tot mâine, dar la 17:00, de data asta la Brăila, lansez tot ce v-am spus mai devreme. Aşa că dacă sunteţi din Buzău sau din Brăila, vă rog eu să veniţi că trezirea asta de dimineaţă nu îmi va aduce chiar aşa o imensă fericire, măcar voi să fiţi acolo. Altfel riscaţi să mă sinucid.

Regina Elfă se va lansa pe 21 la Slobozia, adică Ialomiţa. Pentru cei interesaţi. Apoi plec la Baia Mare, unde Crina o să mă bată la cap. Între ele trebuie să fac o lansare şi la Piteşti şi tot aşa. Să mai ziceţi voi că e uşor cu Tritonicii. Nu e. Întâi te ameninţă că te ucid, apoi te fac să ţi-o doreşti Faini oameni, n-am ce spune. Gata, vorbim mâine pe drum. Desigur, pe facebook.

Să vorbim despre SFFH şi cărţi în general

Andrei Crivat despre Indicii

Încă îmi mai place. Uneori să-l scriu, alteori să-l citesc, dar nu la cote maxime ca înainte. Am reînceput să mă reîndrăgostesc de Goethe, Cervantes, Simenon şi alţii de acest fel. Parcă nu mai am tragere de inimă spre genul mai sus amintit. Acum mi se pare o mare prosteală. În plus, am început să nu îi mai pricep pe cei care citesc exclusiv acest gen de parcă altele n-ar mai fi pe pământ. Mă enervează şi prosteala asta: „De ce editurile nu mai scot la fel de mult SFFH?”. Păi, dacă e să fiu sinceră – ştiu că pe mulţi o să-i doară – genul în cauză, în România, nu cred că are mai mult de o mie de fani. Aşa că… În plus, eu m-am cam săturat de acest gen. Mă rog, n-am fost eu niciodată convinsă că îmi place la nebunie. Dar acum parcă se simte mai bine. Şi nu îmbătrânesc.

Cu toate astea, o să încerc să-i conving pe cei de la Clubul de Literatură (un club de bloggeri piteşteni) să citească câte ceva. Poate vor prinde gustul. Şi oricum trebuie să diversificăm. Nu?

Şi dacă tot am ajuns aici trebuie să vă spun că aseară a fost prima întâlnire a clubului la Librăria Mea din Piteşti. Librăria Mea e un bar librărie. Poţi citi în timp ce îţi bei cafeaua, fără a plăti cartea, doar consumaţia sau, desigur, poţi cumpăra cartea (cărţile). Azi m-am întors din nou la Librăria Mea şi am cumpărat şapte titluri. Nu, nu SFFH, doar clasici şi două romane poliţiste. Din punct de vedere al clasicilor sunt foarte bine aprovizionaţi şi am fost tare încântată. Dar şi la capitolul istorie stau al dracului de bine. M-am şi ofticat că n-am avut prea mulţi bani la mine. Mă interesau vreo două cărţi de istorie. Dar nu fuge barul cu librăria de acolo.

Dar vă spuneam de club. Aseară ne-am întâlnit, cam cei ce urmează: Raluca Nicula (ziarist, reporter, vedeta noastră – nu, nu e vedetă cu fiţe, e a noastră, nu v-am spus?); Geocer (personaj de văduvă neagră), Ioana (care se tot ceartă cu Geocer), Loredana (pe care am văzut-o pentru prima şi întâia dată vorba lui Caragiale), Dumis (nu mai are nevoie de prezentare, în plus i-am mai dat şi de lucru), Ema Pirciu (moderator Argeş TV – super de treabă), directorul-gazdă Alexandru Ştirbu şi moi că nu se putea fără.

Pe 23 avem o nouă întâlnire, de data asta cu temă. Tema a fost aleasă de Dumis, cu toate că s-a dat vina pe mine Aşa că toţi trebuie să citim „Atac în bibliotecă” a lui George Arion. Pentru că Geocer spunea că numele i se pare cunoscut, pe Arion îl găsiţi conducând revista Flacăra, scriind teatru poliţist fenomenal şi, pentru o mai bună aducere aminte, în anul 2000 seria Mladin, adică „Detectiv fără voie” a avut parte şi de ecranizare, serialul fiind difuzat pe postul Pro TV. Dar acum aveţi şi cartea „Integrala Mladin – Dedectiv fără voie”. Şi dacă o s-o citiţi în întregime o să vedeţi că vorbim despre un adevărat Eliade al romanului poliţist. Şi de data asta nu vorbesc prostii.

Bine, eu m-am gândit să propun tema pentru întâlnirea cu numărul trei şi anume „Faust”. Desigur, e doar o propunere, o dezbatem la faţa locului. Să ne vedem cu bine. Poate pe 23 vom avea parte şi de o lansare a Indiciilor în aceeaşi locaţie, şi poate aduc şi „Regina elfă”. Vom vedea ce vom stabili. Dumis se ocupă de caz

Înainte de accept

Înainte de-a vă reda cuvintele prin care personajele reale mi-au dat acceptul să le folosesc numele şi brandul în această carte, trebuie să vă spun câte ceva.

De fapt, trebuie să mulţumesc în mod mai special câtorva persoane.

O să încep cu autoarea Lucia Verona. Aş putea spune că Lucia e un martir în ceea ce mă priveşte, pe lângă faptul că a pierdut o noapte întreagă citind cartea pe care tocmai aţi parcurs-o, a şi încercat, în anumite situaţii, să-mi bage minţile în cap. Problema e că la câteva chestiuţe s-a „bătut” cu Darius Filip, aşa că eu am fost nevoită să nu ţin cont de nici una din păreri şi să fac ca mine. Cel puţin în felul ăsta sunt sigură că am fost imparţială, chiar dacă am greşit. În plus, Lucia mi-a „vândut” şi câteva ponturi scriitoriceşti pe care majoritatea le ţin doar pentru ei. Nu mi-a fost de ajutor doar în privinţa acestei cărţi, care e mai mult un foileton decât un roman, dar şi-a dat cu părerea şi în scrierile mele fantastice. Îmi place să o ascult pentru că ştiu că atunci când îmi dă un sfat, mi-l dă cu toată inima. Şi experienţa îşi spune cuvântul.

Crinei Dunca şi Angelei Cotor le mulţumesc pentru răbdarea pe care o au în ceea ce mă priveşte. Crina chiar dacă e foarte ocupată îşi face mereu timp pentru manuscrisele mele, pe cale de-a fi publicate ori ba. Angela asemenea. Cred că se împlinesc doi ani de când le bat la cap pe fetele astea cu ceea ce scriu, cu ce nu scriu, cu una, cu alta. Mai rar aşa răbdare. Mă rog, Crina e nevoită să mă suporte chiar dacă nu vrea, pentru că e sora mea de suflet. Dar Angela ar putea să mă bage şi pe unde am ieşit, dar mă bucur că nu o face. Ea mă susţine necondiţionat, ceea ce în lumea asta bloggeristică e mare lucru.

Mulţumiri speciale pentru nopţile albe petrecute din vina mea lui Darius Filip. Un sătmărean foarte sec ce mă face să râd cu lacrimi. El şi Lucia au terminat de citit cam la aceeaşi oră din noapte. Apoi am luat cele două manuscrise (cel de la Lucia şi cel de la Darius) şi am început să le comparăm. Sigur că a ieşit o distracţie pe cinste şi în nouăzeci la sută din cazuri am fost tustrei la unison. Unde s-a întâmplat să nu, am decis după capul meu. Dar Darius, trebuie să mărturisesc, a fost bestial.

Lui Andrei Crivăţ trebuie să-i mulţumesc în primul rând pentru că s-a băgat în seamă. Altfel n-aş fi avut posibilitatea să-l cunosc şi să stăm atât de mult de vorbă. În plus, Andrei îmi vinde idei la doi lei. Pe cele care le accept, desigur, le plătesc. Pe celelalte nu. Să zică merci că am fost drăguţă şi nu i-am spus să se împuşte. Mărturisesc că mi-a dat două idei foarte bune, aş spune geniale, dar asta ar însemna să mă denigrez pe mine şi asta nu se face.

Bogdan Hrib, aproape normal, merită mulţumiri înzecite, pentru că s-a chinuit cu mine să-mi explice funcţionarea revolverelor. Dar nu numai asta. Câte a trebuit să audă omul ăsta nu vă mai spun. Mă mir că nu fuge atunci când mă vede. Cu toate că sunt convinsă că încă nu şi-a făcut curaj pentru a o lua la goană. Dar îmi e teamă că va veni şi ziua aia.

Şi, nu în ultimul rând, le mulţumesc tuturor celor ce şi-au dat acceptul pentru a face parte din această carte.

Menţionez că multe personaje reale apar aici doar pentru că îmi sunt foarte dragi şi am vrut să le văd numele în carte sub orice formă. Poate că nu toate personajele au consistenţă, poate că nu joacă un rol important, dar aceşti oameni îmi sunt dragi şi era neapărat nevoie să apară în rândurile pe care le-aţi parcurs. Indiferent că sunt victime sau criminali, ei ştiu că e doar un exerciţiu de imaginaţie, în viaţa reală sunt aceeaşi oameni speciali pe care-i apreciez. Şi dacă la început întreaga acţiune trebuia să se învârtă în jurul Luciei Verona şi a Simonei Ionescu, pe parcurs lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat de vreo patru ori până am ajuns la o soluţie cât de cât convenabilă. Pentru mine fiecare personaj e important. Tocmai de aceea nu o să mai scriu cărţi cu personaje reale, pentru că îmi e foarte greu să le pun în situaţii inedite.

 Trebuie să le fie clar tuturor că singura importantă e Lala (hi hi).

Vă mulţumesc din suflet tuturor!

Marţi 13

Sau cum îşi omoară editura autorii.

Ca să fie şi marţi şi 13 şi să-ţi mai duci şi autorii la lansări, eu zic că e sadism. Sigur, putem muri pe drum, ni se pot pune piedici să nu ajungem la timp. Cineva poate da bomba atomică. Important e că am aflat şi eu ce voi lansa. Asta datorită blogului De asta îmi place mie virtualul. Vă las mai jos comunicatul să ştiţi şi voi de ce veniţi la Buzău şi la Brăila. Dar o să vă arăt pe furiş şi Indicii Anatomice  

Tritonic la Buzau

Editura Tritonic va invita o expozitie cu vanzare de carte la Biblioteca Judeteana “Vasile Voiculescu” din Buzau, in perioada 8 – 13 octombrie 2009. Marti, 13 octombrie, orele 11:30, in “Aula Basil Iorgulescu”, in cadrul evenimentului “Salonul Editurilor” va avea loc prima lansare a cartii “Regina elfa” de Oana Stoica Mujea. In continuare vor urma prezentari de carte ale autorilor: Marian Coman, Adrian Suciu si Bogdan Hrib. Atat pe a durata expozitiei, cat si la evenimentul Tritonic de marti, cartile noastre vor beneficia de reduceri dupa cum urmeaza: 50% reducere pentru titlurile mai vechi de un an, 20%-30% reducere pentru titlurile noi, carti la 3, 5, 10 Ron.

 

Tritonic la Braila

Editura Tritonic va avea o expozitie cu vanzare de carte la Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” din Braila, in perioada 8 – 14 octombrie 2009. Marti, 13 octombrie, orele 17:00, va avea loc prima lansare a cartii “Regina elfa” de Oana Stoica Mujea. In continuare vor urma prezentari de carte ale autorilor: Marian Coman, Adrian Suciu si Bogdan Hrib. Atat pe durata expozitiei, cat si la evenimentul Tritonic de marti, cartile noastre vor beneficia de reduceri dupa cum urmeaza: 50% reducere pentru titlurile mai vechi de un an, 20%-30% reducere pentru titlurile noi, carti la 3, 5, 10 Ron.

Pe blogul Dinastiile găsiţi harta doi, care e o continuare a primei şi cred că merge şi pentru a treia, dar nu mai ţin minte precis.

ERATA: Indiciile sunt lansate

 

Nu dorm, n-am murit!

De dormit… nu prea îmi mai aduc aminte ultima oară când am dormit cu adevărat. Cred că a fost cu foarte mult timp în urmă. Dar să lăsăm asta.

Azi a fost ziua lui X. Melodia i-o dedic la final

Apoi, pe siteul TVR a apărut ştire despre Premiile Lili. Bravo organizatorilor!

Despre Războiul Reginelor s-a vorbit şi în revista Ioana.

Am luat premiul de dramaturgie de care sunt foarte mândră Doar că din pricină de… mă rog, am realizat mai greu.

Andrei Crivăţ îmi lasă pe mess că Lala e… am uitat cum a zis, dar cred că fenomenală e sinonim cu ce a spus el.

Adevărul e că Parfumul Văduvei Negre e gata de ceva timp, dar aştept să-mi spună Bogdan părerea lui. După cum am spus, ţinând cont că sunt foarte multe personaje reale, nu sunt prea sigură dacă-mi place. Pentru că în afară de Lala, restul personajelor au trebuit împinse de la spate, iar asta îmi pune multe semne de întrebări. Aşa că nu ştiu ce să zic, s-ar putea să nu-mi prea placă. Asta-i viaţa. Dar dacă Bogdan zice că e ok, atunci chiar e. Pentru că el e cu chestiile poliţiste. Desigur, dacă mai zice şi George Arion, atunci puteţi vorbi cu mine numai prin PR-ul meu. Vă alegeţi între Iulia şi Andreea Care vă place vouă.

Normal, aştept şi părerea Crinei, a lui Darius şi a Luciei. Cu toate că de Lucia îmi e frică.

Nu ştiu când o să reintru în normal. Poate zilele astea. Momentan tot cu drumurile sunt prinsă. Dar ce-i drept, azi mă simt puţin mai odihnită. Poate şi pentru că a fost ziua lui X şi am fost iertată de anumite sarcini obositoare.

Dar de revenit voi reveni şi voi continua şi Sărutul Morţii. Mare thriller, mare. Vă promit. Chiar de-ar fi să scriu la el şapte ani, să nu mai zică lumea că doar Tolstoi poate

Cu cititul… greu, dar am cumpărat. Ei bine, zilele astea citit a însemnat poveşti de Wilde. V-am spus doar că n-am timp de lecturi nemăsurate. Şi tot în ultimul timp am fost online, când am fost, datorită laptopului micuţ. Adică un deget pe două taste, cum îi spun eu. Şi datorită netului de la orange, care ar merge foarte bine în oraş, dar eu nu prea am stat la oraş

 

Şi acum să revenim la Xreder. N-am chefuit, dar am băut vin de Târnăveni şi am închinat în cinstea lui Ion Borgo

Să-i dăm lui X şi o melodie, că o merită:

Dorm pe dracu’

O să încep cu mulţumirile pentru premiul de dramaturgie. Dar pentru că nu am fost prezentă, o să vă rog să citiţi la Mădălina ce şi cum. – Nu ştiu dacă scuza e atât de slabă, dar asta este

Şi dacă vă spun că n-am mai muncit sâmbăta – nu, spun prostii – ca o sclavă pe plantaţie, ca azi, n-am muncit niciodată. E 2:32 noaptea, şi abia acum am terminat. O să mă întrebaţi ce, iar eu nu o să vă spun. Ideea e că între patru drumuri – opt în total că m-am mai şi întors – şi alte cele, ei bine, al meu soţ s-a trezit că e ziua lui şi şi-a făcut cadou acvariu de 180 litri – nu, nu a fost ziua lui azi, mai e până atunci. Aşa că ajunsă acasă mi-am băgat mâinile în păr şi am început să strâng după dezastru. Că oricum am dormit cu o noapte înainte de la şase dimineaţa până pe la vreo zece. E complicat. Iar mâine o iau de la capăt. Cu drumurile, nu cu acvariul, decât dacă mă înec în el – ceea ce, pentru moment, mi se pare o soluţie convenabilă. De aia lipsesc mult de aici, pentru că fac drumuri. De colo, colo. Din acelaşi punct în acelaşi punct. Dar v-am spus, e complicat. Când o să îmi vină să mă amuz o să vă povestesc, dar chiar dacă – spre ruşinea mea – trec şi prin momente amuzante, când ajung acasă sunt prea obosită să le pun pe hârtie sau să le împărtăşesc într-un fel oarecare. Hei, şi dacă în următoarea perioadă nu o să fiu mai razna decât Lala, înseamnă că am un psihic de gheaţă. Acum, la drept vorbind, nici eu nu sunt sigură care variantă ar fi mai bună.

Mno, vorbesc în dodii. Ne auzim când ne-om auzi.