A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?
Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.
Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:
1 Că scriu mai bine poliţiste
2 Că scriu mai bine fantasy
3 Că scriu bine ambele genuri
4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.
Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.
5 Merge, dar nu e grozav.
Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.
Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa
Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:
Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.
Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.
Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.
Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.
O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire
Am zis că mă duc la vot, iar cei care mă cunosc cât de cât ar fi trebuit să ştie că o s-o fac. Cu toatea astea sunt de acord cu Cristina. Nu ştiu cine este ea, dar a comentat la postul de mai jos. Ceilalţi, aici pe blog, aţi fost paşnici. Dar, adevărul e că dacă n-aş fi vrut să mă duc, cu siguranţă nu aş fi făcut-o. Dacă aş fi considerat că nu merită să scap ţara de dictator, aş fi stat acasă.
Dar reacţiile de pe facebook au fost aproape violente. Tocmai de la admiratorii celui la care mă aşteptam mai puţin. Fraţii mei, parcă era ceva cu bunul simţ. Ori e disperare mare? Ori manipularea merge pe orice căi, făcută inclusiv de un nimeni ca mine. Nu ştiu. Poate-mi răspunde cineva. Şi mai e şi partea cealaltă, ori Crin nu v-a convins cu bunul simţ, pentru că mulţi simt nevoia de-ai lua apărarea chiar dacă n-am zis nimic de el
Ştiţi ce spunea Rocha? Fiţi sceptici şi gândiţi cu capul vostru, fără a vă interesa capul celuilalt. Aşadar, băieţii ăia doi sunt trup şi suflet. Da, asta am priceput. Dar reveniţi-vă, fraţilor, că nu e nici Crin Dumnezeu pe pământ, e un simplu candidat. Sigur că m-aş fi putut duce mai departe cu enervarea „fanilor” electorali, dar deja nu mai are rost. Se simte cât sunt de manipulaţi. Asta îmi dovedeşte că românul chiar crede orice i se spune. Şi cu toate astea, vă întreb, ce va face orice alt preşedinte pentru mine? Serios acum, va face ceva? Sau doar va sta în palatul lui de cleştar şi ne va face cu mâna pentru ca noi să-l ridicăm în slăvi. Bine, dacă va renunţa la scandaluri şi la legi idioate, poate că tot e bine.
Şi da, de data asta chiar susţin votul. Nu de alta, dar Băsescu trebuie să plece. Atât îmi e şi mie clar din toată nebunia. Pe cine voi pune ştampila, rămâne de văzut, important e că mi-am dovedit mie ce era de dovedit. Dar, totuşi, pe facebook nu mă aşteptam la atâta agresivitate Doamneee, încă îmi vine să râd.
Vă spun drept, n-am cu cine, frate. Am fost convinsă un timp, apoi m-am răzgândit, până am ajuns să mă răzgândesc de tot. Adică duminică voi dormi, voi bea cafeaua la Mall, voi alerga pe străzi, voi dormi din nou şi nu mă voi apropia de secţia de vot. Mai bine citesc o carte. Poate asta. Poate alta. De referendum oricum nu îmi pasă. Şi de m-aş fi dus, l-aş fi anulat.
Da, Băsescu merita votul negativ încă din 2004. Ok, am mai spus, bătut în cap cu tendinţe dictatoriale l-am văzut de atunci. Aşa că nu m-a încântat niciodată. Ceea ce face şleata băsesciană e de neconceput, şi cu toate astea, doar legată mă duc la vot şi îl ştampilez pe Vadim, uite aşa de nebună
E incredibil ce se întâmplă. Ce idioţenie. Ce căcănărie. O, da, şi ce furturi vor fi. Sau ce?, sunteţi atât de naivi încât să credeţi că portocalii nu vor frauda? Ei, hai, să fim serioşi. Din 2004 se ocupă cu asta. Zău aşa. Nu s-or opri acum.
Şi mai ştiţi ceva? Nici nu merită să-mi ameţesc neuronul cu ceea ce se întâmplă în ţara asta. Pentru că, de fapt, nu se întâmplă nimic. Doar se dă din gură, se urlă, se ţipă… a, da, şi asta ei între ei. Dar dacă voi vreţi să credeţi că le pasă ce se întâmplă cu poporul, atunci puteţi crede şi asta. Ce treabă am eu? Nu mai am nici una. Zău că nu. M-am săturat de politica asta de rahat. Şi de cei care o fac. Poate ne auzim în turul doi.
Dar, oricum, după mintea mea creaţă, şi după ce am vorbit cu o grămadă de oameni, Băsescu n-ar trebui să ajungă nici în turul doi. Trăiască frauda!
Nu vorbesc despre vreo pisică reală, ci despre căutările din google. Dumnezeule mare, 48 căutări pisici, 34 „io”. În fiecare zi de vreo două săptămâni îmi iau bătaie la greu din pricina pisicilor. Sigur, Piţi e mulţumit. Acum se simte vedetă şi stă ca şarla nesimţită pe acvariu. Dar adevărul e că e puţin supărat, pentru că azi a făcut puf
Ăla a fost prologul. Aşadar, azi am dat un interviu pentru „Adevărul de seară”. Mi s-a părut foarte profesionistă Patricia, adică ziarista. Se vede că îşi face meseria cu plăcere. În plus e foarte plăcută. Nu ai motive de stinghereală în preajma ei. Ceea ce e foarte bine. Şi am aflat că a fost colegă cu Raluca. Dar am pomenit de Raluca cu un scop. Şi anume acest scop. Da, vă duceţi şi vedeţi
Nu îi mai mulţumesc public, gata, o fac vineri între… câţi ochi or fi
A, da, să nu uitaţi mâine să luaţi „Adevărul de seară”, domni piteşteni. Ok? Altfel vă alerg.
Dacă vă interesează poveştile cu oase, mai ales când se presupune că oasele îi aparţin lui Iisus, vă rog poftiţi. Nu, nu e o poveste religioasă, ci una atropologică. Iar partea de antropologie e foarte mişto explicată.
Că tot sunt la cărţi – poate îmi aminteşte şi mie mâine cineva să vă spun despre politică – trebuie să vă spun că azi noapte am început „Somalia, mon amour”.
Nu, n-am vrut să o citesc. Eu îs sinceră, iar lui Bogdan i-am spus drept în ochii lui kaki: „Nu îmi plac thriller-ele geopolitice”. Sanchi, n-am citit nici unul, dar am presupus eu aşa. V-am spus să nu mai presupuneţi. Aşa că stăteam cu romanul în mână şi mă văitam la Xreder că Bogdan m-a obligat – m-a ameninţat – să citesc cartea. Văzându-mă Xreder atât de amărâtă zice: „O citesc eu, mă, şi ţi-o povestesc”. Imediat m-am debarasat de Somalia, jur. Dar când X a început să mârâie: „Wow, ce mişto” şi a ţinut-o aşa vreo zece minute, m-a convins. Oricum, rău a făcut Bogdan că a vrut să afle părerea mea. Cunoscându-l, aşa cum o cunosc şi pe Sofia – nu scriitoare, chiar dacă ştiu cine e, ci întruparea – n-am cum să mă abţin. Desigur, publicul larg va crede că totul e ficţiune. Dar eu ştiu, şi va fi foarteeeeeeeee amuzant. Cât mişto o să fac. A, am început de azi În rest, ca subiect, culmea e că nu m-au plictisit nici comunicatele de presă. Cu toate că eu am zis că peste alea voi sări. Dar n-am sărit. Până acum chiar mi-a plăcut. Desigur, detaliile reale le ţin pentru mine. Cu toate că Bogdan mă enervează, am ochii verzi, nu negri. Şi cică ştia. Puha… Şi pe baza acestei cărţi va trebui să am o discuţie serioasă cu el. Aşa, deci, da? Lasă, ştii tu despre ce e vorba. Spui tot sau te tai.
În plus, visul meu de o viaţă se va concretiza, în sfârşit. Voi scrie o carte în colaborare. Nu vă dau de acum detaliile, dar o să spun tot când va veni vremea. Şi nu veţi avea de aşteptat mai mult de trei sau patru luni. Bine, pot să vă spun că „Amurg” se întoarce, în variantă jumate britanică, jumate românească Sunt happy
Şi da, sunt isterică. Nu ştiu de ce, dar sunt.
P.S: Totuşi, să-mi aduceţi aminte că mâine e zi de politică. Plzzzz!!!
Crina Dunca
Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.
