Carte, carte, carte. Concurs, concurs, concurs.

Ţinând cont că Revista Flacăra are blog, iar eu am o carte în plus, pentru că am primit-o şi de la autori cu autograf, m-am gândit să o dăruiesc. Dar nu va fi chiar uşor de dobândit.

M-am gândit aşa: voi trebuie să comentaţi aici şi să-mi spuneţi cum credeţi că ar trebui comisă crima perfectă din punctul vostru de vedere. Cel mai original răspuns va fi premiat. Desigur, cel mai original din perspectiva mea subiectivă. Aşa că puneţi-vă neuronii la treabă. Cartea despre care vorbim are recenzie aici şi o poză mai jos. Hai, să vă văd! Imaginaţie, imaginaţie, imaginaţie!

  Se poate comanda aici.

 

UPDATE: 

Avem două cărţi în concurs, deci doi câştigători. Cel de pe locul întâi îşi poate alege cartea, celuilalt rămânându-i ce îi rămâne Cartea a doua o vedeţi mai jos Concursul continuă până mâine la ora 14.

 Se poate achizitiona, deja, cu Revista Flacara.

Băi, eu ştiu că-i net, dar să furi cu neruşinare?

Eu ştiu că pe net merge şi cu copy/paste atâta timp cât specifici sursa, dar să nu ai inteligenţa nici de-a folosi cuvinte proprii mi se pare o mare, mare, mare PROSTIE.

Comparaţi articolul ăsta şi apoi pe ăsta. Veţi vedea că doar un mic fragment a fost dat la o parte. Probabil că n-au avut nevoie. Sau li s-a părut siropos. Sau nu s-a ridicat la nivelul lor cultural. Şi aici vedeţi ce vă spune Mirela.

Eu înţeleg că pe lume există mult tupeu, nesimţire şi prostie, şi sunt de acord că şi ăştia trebuie să trăiască. Dar nici în halul ăsta! Şi cică nu vine sfârşitul lumii.

Linişte, geniu la lucru :))))

Hmm, îmi lipsea asta. De pe vremea când încă mai ţineam mess-ul deschis. Dar vremea aia s-a dus. Doar v-am spus că nu mai e democraţie, ce naiba? Sunt cenzurată şi exilată

Dar am venit doar să vă semnalez una alta. Că doar nu aveam să vin să vă spun că am treabă. Şi încă multă. Nu de alta dar Shauki mă aşteaptă, iar nu sunt gata din pricină de incapacitate. Dar mă chinui, jur. Deci lucrez, clar?

Bine, acum că am lămurit asta am să vă dau două veşti.

1 Revista Flacăra are blog. Blog, blog, unde puteţi comenta şi voi, unde pot comenta şi ei. Unde le puteţi pune întrebări şi unde, probabil, vi se va răspunde. Dar aici nu pot băga mâna în foc. Fiecare cu politica lui de blog. Dar până una alta să le facem o vizită şi să le urăm bun venit în lumea bloggeristică.

2 Am terminat „Cameleonul” lui George Arion. Nu, nu se poate comanda de pe siteul Tritonic pentru că va veni gratis în ianuarie cu revista Flacăra, normal. Aşa că mai aşteptaţi puţin. Sau, dacă nu mai aveţi răbdare, vedeţi că undeva în revistă scrie şi cum puteţi comanda cărţile. 

(Habar n-am cum a dispărut recenzia de pe Club ( )

3 Adică cel din urmă. Am treabă!!!

Dacă sunteţi capabili pricepeţi şi fără ajutor

Cei mai mulţi oameni politici, dacă e să dăm crezare elementelor de care dispunem, nu sunt interesaţi de adevăr, ci de putere şi de menţinerea acestei puteri. Pentru menţinerea puterii, este esenţial ca oamenii să fie ţinuţi în ignoranţă, să trăiască fără să cunoască adevărul, până şi adevărul propriei lor vieţi. Prin urmare, în jurul nostru se află o uriaşă pânză de minciuni, din care ne hrănim.

Harold Pinter, laureat al premiului Nobel.

Războiul şi banii conduc lumea. Când ai bani, ar trebui să te pregăteşti să intri în război ca să-ţi protejezi banii, iar acesta este principalul interes al corporaţiilor şi guvernelor.

Rosalie Bertell

 

Nu, nu intru în politică, vreau doar să vă spun că aveţi aici o carte care trebuie neapărat citită. Acolo veţi descoperi multe. Dacă tot vreţi să ştiţi cum se va sfârşi lumea, atunci trebuie să vă spun că Sylvie Simon a venit cu documentaţie serioasă în faţa cititorului. Şi, independent de ea, da, şi politica intră în sfera asta. E mult mai probabil ca liderii noştrii să ne distrugă, pe noi şi lumea în care trăim. Dar staţi liniştiţi, România e ţara în care nici Apocalipsa nu vine. Dumnezeu se distrează prea bine.

Mă gândeam, totuşi, să vă vorbesc despre revoltă, citând din aceeaşi autoare, care încearcă să scoată omenirea din „fierbere” cu o povestioară spusă de Olivier Clerc. Nu o s-o spun cu cuvintele mele de teamă să nu-i dau alt sens.

„ Imaginaţi-vă o oală plină cu apă rece în care înoată liniştită o broască. Focul este aprins sub oală, apa se încălzeşte lent. Curând devine călduţă. Broasca găseşte că e plăcut şi continuă să înoate. Temperatura continuă să crească. Apa e acum caldă. Broaştei nu-i prea place, o deranjează puţin, dar asta nu-i stârneşte panica. Apa devine apoi foarte caldă. Broasca începe să constate că asta e neplăcut, dar i-au slăbit puterile, aşa că suportă şi nu face nimic. Temperatura continuă să crească până când apa va fierbe şi broasca va muri. Dacă aceeaşi broască ar fi fost aruncată direct în apa aflată la 50 grade Celsius, ar fi dat imediat din picioare şi ar fi sărit din marmită. Această experienţă arată că, atunci când o schimbare se face într-un mod suficient de lent, ea scapă conştiinţei şi nu suscită de cele mai multe ori nici o reacţie, nici o opoziţie, nici o revoltă”

Eu zic să citiţi şi să recitiţi acest paragraf, pentru că e vorba victimele care consimt, fie din ignoranţă, fie din neglijenţă. Şi doar o mică parte din indivizi e capabilă să sară din oală. Noi când sărim? Sau acceptăm aşa pur şi simplu? Gândiţi-vă!

 

Şi da, m-am apucat de treabă. Şi asta atât pentru că trebuie să duc la bun sfârşit nişte proiecte, dar şi pentru că i-am promis ceva Luciei. Dumnezeu cu mila, nu ştiu ce-o ieşi, dar sper. Şi cu asta basta!

Ba se poate şi corect

Şi circula corect. Că îi aud pe unii de spun că în vremi grele, cum ar fi cele „înzăpezite” se fac şi greşeli în trafic şi că nici nu s-ar putea altfel. Ba se poate. O fi Piteştiul ăla cu cei mai mulţi şoferi pe pile, dar eu văzui că se poate.

Se poate chiar de la a da zăpada din drum, până la a se circula corect, dar înghesuit. Acum na, mă aşteptam la înghesuială. Pe ploaie şi pe zăpadă toată lumea îşi scoate maşina, nici o noutate. Am mers eu cu a doua prin oraş, dar m-am simţit în siguranţă. Ba chiar şoferii au dovedit că pot fi şi buni atunci când ţin covrigul în mână. Am văzut ceva mai multă toleranţă azi.

Pe A1 se circulă bine, chiar foarte bine. Acum depinde şi cât de bine vă descurcaţi cu vizibilitatea. Dar au ieşit plugurile pe A1 şi e ok. Dar acum să trecem la câmpuri. După A1 am făcut undeva la dreapta pentru a ajunge la bunica mea. Ce? Credeţi că prin sate sau pe drumul ăla din mijlocul câmpului s-a deranjat cineva să dea zăpada? Nooooo!!! Never. Drumul cel mai rău le aparţine ălora de la Drumurile Naţionale, adică nici o treabă cu primarii. Nu că primarii din sate s-ar fi înghesuit să dea zăpada din drum. În nici un caz. Dar dacă prin sate se mai merge cum se mai merge, pentru că au tot trecut maşini şi au făcut pârtie, pe drumul ăla din mijlocul câmpului rugaţi-vă să vă intre în a întâia. Şi repetaţi după mine: „Dacă derapez nu pun frână şi nu trag brusc de volan”. E singura chestie care vă mai scapă într-un moment naşpa. Şi totuşi, pe drumul de care v-am vorbit, s-a întâmplat şi ceva bun, gropile au fost acoperite de zăpadă şi au îngheţat. Aşa că ai impresia că mergi decent. Dar e doar impresia.

În fine, maşina mea a urlat ca toţi dracii pe drumul ăla şi punea singură frână. Nu m-a lăsat să depăşesc 30 la oră. Lucru pentru care o apreciez, altfel, probabil, chiar şi la ora asta aş fi zăcut prin vreun şant. No, mi-am luat porţia de sperietură pe ziua de azi. Problema e că eu tot sunt nevoită să bat drumul ăla. Aşa că mai repetăm o dată: „Dacă derapez nu pun frână şi nu trag brusc de volan”. Calm.

O, da, maşina mea e echipată de iarnă. Dar credeţi că zăpezii îi pasă? Nu îi pasă. Iar când apuci în câmp, poti să ai cele mai ale dracu’ roţi, tot un drac. Credeţi-mă! Şi cu toate astea se poate şi corect.

2012 – The Movie

Cu toate că acum citesc şi interpretarea autoarei Sylvie Simon, al meu soţ a dorit în mod deosebit să vedem acest film. După ce am citit numai recenzii naşpa, mi-a cam pierit cheful de privit, dar mă rog, atâta timp cât nu m-am deplasat la cinema mi-a fost indiferent. Aşa că m-am uitat şi am luat aminte.

Vă spun de la început că merge pe varianta potopului. Chinezii construiesc arce imense – doar pentru aia cu miliarde, aşa că nu vă bucuraţi – în timp ce bietul negru mititel trebuie să dea alarma: Vine Apocalipsaaaaaaaaa!

No, vă spun ce mi-a plăcut:

Efecte speciale demenţiale. Bestiale. Foarte mişto prăbuşirile şi exploziile şi toate cele.

Charlie, unul din personaje, demenţial de dement A fost singurul care m-a impresionat întru câtva.

Câinele a fost salvat. Viva!

Ăăă, chinezii sunt simpatici. Şi aici am terminat.

Ce nu mi-a plăcut? Păi e de la sine înţeles. Fals. Adică: Preşedintele USA, adică Obama cred, a rămas, vezi Doamne, alături de popor, în loc să fugă ca disperatul la arcă. – Mă întreb dacă aşa ar face şi al nostru, dar cum nu murim până în 2012 cred că vom avea posibilitatea să aflăm. Sau nu. – Premierul italian, de asemenea, rămâne cu poporul şi cu Papa. Aşa, ce exemplu de oameni buni. Mi-a crescut inima de bucurie, preţuire şi fericire.

Un mini-avion care trece prin foc şi pulbere şi nu păţeşte nimic. Dar nimic. Un avion rusesc, mare, cu multe maşini de lux la bord, care păţeşte destule, dar nu suficiente pentru a-şi ucide pasagerii. Evident, trădări. Adică io am bilet, io plec, tu, sărăntocule, mori dă-te dracu’! Frumos, aşa impresie proastă au regizorii despre omenire? Nţ, nţ.

Mă rog, ca în orice thriller de calitate ăia răi o păţesc, ăia buni o păţesc pentru că au preferat să fie aşa, iar ăia extrem de buni ce au luptat până la final, desigur, scapă. Rusul moare, ca să se ştie de la început. Pentru că era extrem de bogat şi pentru că nu şi-a finanţat amanta în această călătorie. Dar un lucru bun tot face, îşi salvează fii sacrificându-se. Impresionant. Şi, normal, omul care a descoperit totul, cu cinci minute înainte de impact ţine neapărat ca arca sa, adică aia a SUA să-i salveze şi pe aia a căror arcă s-a stricat. Şi uite aşa ajungem la bunătate exagerată şi milă nemaiîntâlnită. Viva again! Ideea personajului era că nu poţi începe o nouă viaţă făcând o faptă rea. Faci pariu?

Bun, apele se retrag şi toată lumea e fericită.

Şi cea mai bună chestie a fost următoarea: Domnul din imagine cu fetiţa, da? O vedeţi? Ei bine, la şapte ani fetiţa încă mai folosea pampers, că încă făcea pe ea, normal. După ce totul se calmează şi când oamenii ies la aer după vreo lună, ei bine, fetiţa îşi anunţă tatăl că nu mai face pe ea. ŞI ÎI TREBUIA O APOCALIPSĂ PENTRU ASTA? JESUS!

Şi cu asta basta. Dar, da, ca thriller pur şi simplu e mişto. Ca sfârşit al lumii… îndoielnic.

  

Preşedintele USA, Fiică-sa şi nenea rău

  

Familia asta trebuie salvată. Musai.

 Nenea personaj principal, bun pana la lacrimi

 O, Yeah!

 

Fetiţa cu probleme

 

Nimic de duminică

O melodie şi o carte de citi. Restul e doar politică

P.S: Îl urăsc pe Darius! Să nu zică că nu i-o spun şi public.

Să ne depolitizăm

     

Decât politică la cină să mâncăm, mai bine o carte bună să citim. Nu de alta, dar riscăm să ieşim cu toţii tâmpiţi din povestea asta şi nu avem nevoie de mai mulţi decât sunt deja pe pământ

Aşa că azi tot ceea ce am să fac e să vă îndemn să citiţi. Ce? Cum ce? Faust, normal. Da, i-a venit rândul şi m-am distrat bine cititind-o. Am mers cu Chiron, am întâlnit grifoni şi lamii şi alte cele. Dar, în special, l-am cunoscut mai bine pe Mefisto.

Şi cum cărţile care stau la rând nu vor să mi se aşeze în mână, m-am gândit să rămână tragedia la loc de cinste zilele astea. Aşa că am trecut la cartea asta. E una din puţinele ale lui Shakeaspeare care mi-a scăpat. Bine, nu mi-a scăpat, doar că n-am avut chef de ea. Dar azi, stând la o cafea, ei bine m-am încumetat şi m-am apucat de citit. Parcă nu m-aş fi desprins de Goethe, cu toate că, trebuie să recunosc Shakeaspeare e mult mai simplu în exprimare.

Acum că aveţi treabă în weekend ce îmi mai rămâne de făcut decât să vă doresc lectură plăcută? Şi credeţi-mă, chiar o să aveţi. Viva Faust!

 „Împăratul vostru-n minte-i

Ca ecou într-o vîlcea;

De luăm noi bine-aminte,-i

Ca-ntr-un basm: – A fost cândva.”