Întrebarea din titlu mai aşteaptă, pentru că am de făcut nişte anunţuri importante:
1 Am donat pentru Daniel Răduţă. Mă aştept ca şi alţii să o facă, pentru că e vorba de viaţa unui om. El are nevoie de ce a mai rămas uman în noi. Chinezu, de asemenea, are o iniţiativă în ceea ce-l priveşte, aşa că vă rog să intraţi şi să vă informaţi.
2 Am reuşit, în sfârşit, să mai trimit şi eu ceva la „Cenuşa de trandafir”, recunosc că am o lene teribilă, dar iată că m-am forţat şi aş vrea să citiţi şi să-mi răspundeţi. Acolo, nu aici.
3 Dacă nu-i dau lui Vania link o să scad în Zelist şi o să mă sinucid 😀 Tot nu pricep ideea cu Zelistul. Adică îmi explică cineva de ce sunt toţi obsedaţi de chestia asta? Că mie nu-mi pasă. Mă simt bine fără, oricum n-am intrat decât o singură dată acolo. Aşa că… Zău că o duc bine şi fără asta.
Şi acum să trecem la ceea ce vă spunem. V-am povestit de thriller-ul pe care-l scriu: „Sărutul morţii”. V-am dat câteva indicii. Inclusiv că asasinul meu e îndrăgostit. Că un viitor asasin e îndrăgostit de aceeaşi persoană ca şi asasinul principal. Că serviciile au luat-o razna şi nişte crime îngrozitoare se petrec în ţara cu cele mai multe servicii secrete. (Staţi calmi, abia am reuşit şi eu să mă prind care e legătura între crime şi Anastassia – eu tot nu ţin minte cum a apărut în Somalia). Bine. V-am spus că apare şi Lala, ca personaj secundar, şi Stelian Munteanu, şi Sofia Matei, şi mama 😀 … Nu, mama nu apare.
Dar am rămas la problema Anastassiei. Vânată de serviciile secrete şi cele militare şi cele foarte secrete, ea nu face decât să se gândească la domnul ’cela. Adică nu e bine. Serios. Puii mei, e un asasin. Nu are timp de tâmpenii. Mă rog, adevărul e că nici nu prea le face tâmpeniile. Doar că-i cam piere pofta de ucis. Şi cu toate astea nu prea are de ales. Ori ea, ori ei. Iar ea nu e pregătită să moară. Nu până nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat în cei cinci ani care i-au fost şterşi din memorie. Şi când îşi va aminti va fi şi mai nasol, pentru că atunci chiar o să vrea să-i omoare pe toţi.
În fine, crima din Bucureşti o zguduie, şi îşi dă seama că ori ia arma în mână, ori îşi sapă singură groapa şi-şi trage un glonţ în cap. Dar are o problemă, e îndrăgostită. Şi aici intervine nebunia. Pentru că Anasatassia se gândeşte să-l ucidă. Crede ea că astfel va scăpa de o problemă şi va reveni la ceea ce e ea de fapt.
Acum acţiunea se complică, pentru că nici el nu stă în banca lui şi după ce o vede (sau i se pare că o vede) ucigând un om cu mâinile goale, începe să facă săpături şi s-o caute. Cumva, serviciile află de existenţa lui şi îşi pun în cap să-l prindă şi să încerce s-o şantajeze, cu toate că sunt sceptici. Doar o cunosc de mai bine de zece ani şi e cam greu de şantajat. Le trece şi lor prin cap că e un asasin, antrenat de ei, care ar putea să nu reacţioneze în nici un fel. De obicei ea nu reacţionează la sentimentalisme.
Aşadar Anastassia trebuie să decidă: îl omoară? (cu toate că ştie că el nu are nici o vină), îl lasă în viaţă şi îşi „taie” ea venele (doar teoretic, desigur) sau îl salvează? Bine, şi dacă-l salvează, până la urmă ce va face? Şi-l va scoate din minte pentru totdeauna? Lăsându-l să zburde. Sau îl va păstra pentru ea?
Acum să nu uităm esenţialul, cu toate că nu contează absolut deloc, dar există. El e însurat. Bine, şi ea e măritată, dar nu se pune, doar soţul e un agent pus pe capul ei şi a mai încercat şi s-o ucidă.
No, acum să vă văd. Ajutaţi-mă să scriu romanul ăsta. Daţi-vă cu părerea. Aleg eu ce-mi convine, desigur 😉
A, şi ţineţi cont şi de faptul că asta e totuşi o acţiune secundară. Că oricât ar fi ea de dusă cu pluta, tot e în pericol. Şi tot trebuie să ucidă. Şi câte şi mai câte. O nebunie totală. Să nu mai spun de crime. Criminalul din Indicii a fost şi va rămâne mic copil. Aici vorbim de sadism adevărat. Şi vă rog să mă credeţi că asta îmi ia mult timp de gândire. Trebuie să fiu sadică până-n măduva oaselor. Pe partea cealaltă mă gândesc şi cum ar fi normal să se poarte un asasin pus faţă-n faţă cu amorul. Hai, hai, vreau idei.
50 comentarii la “Îl poţi ucide pe cel pe care-l iubeşti?”
Păi, tu nu trăieşti din asta, că eşti de bani gata! Oricum, cred că tot te scot din blogroll, ca să vezi cum e…
Raspunsul la intrebarea ta din titlu:
Da. Cel mai adesea. Cel mai usor.
Nu. Dar poti sa incerci!… 🙂
Acum îmi dau seama de ce Anastassia e numele tău preferat…Și e chiar frumos. Succes cu thrillerul!
Acuma… nu pot sa nu raspund. A) Daca tinem cont de stirile de la ora 5 – raspunsul e clar da. Si da, tot de acolo gasesti si metode, care mai de care mai inventive :))
B) Daca ne uitam la ce zic multi domni (si multe doamne despre domni) atunci iar raspunsul este da. De aceasta data insa modalitatile se intind pe niste perioade mult mai lungi: de ce sa il omori azi cand poti sa il chinui o viata?
C) Daca iti aduci aminte de anumite valori si principii – mai bine pleci si nu mai ucizi pe nimeni. Stii tu: cel mai destept cedeaza. Da, uneori celalalt nu se prinde de ce a cedat/s-a retras primul si atunci efectul se duce pe apa sambetei. Dar na, ramane bucuria interioara.
D) Daca esti totusi asasin de profesie – apoi… atunci teoretic da. Dar asa nu se termina povestea? Umm…
Vania, sa nu faci asta, o sa plang si o sa devin depresiva.
Mda, o nebunie totală…
Madalina, wow 😀
DSN, hmmm.
Loredana, pai povestea nu s-ar termina daca l-ar ucide, am spus ca totusi e o chestie secundara, treaba ei e alta. Dar vad ca toti vreti sa-l omoare 😀
Mirela, aaa, nuuu, e vorba de Anastasia Romanov care mi-a ramas intiparita pe creier 😀 Merci!
Acuma… da, aparent om gandi ca nu merge bine amorul cu asasinatele. Si tinem la cartea politista :)) Si da, recunosc ca eu am fost si cu idei de omorat – dar… am zis-o si pe cea cu incet… nu? Primesc o bila alba? 😛
Eu zic să dai cu banul… Adică aşa zice Vero – pe moment sunt purtătorul ei de cuvânt 😀
Griska, nici asta nu e o idee rea, sau Vero 😀
Loredana, primesti si trei. Doar ca daca il omoara, de ce mai sufera? Aia e durerea mea 😀 Sau daca devine depresiva dupa ce-l omoara? 😆
Să-l dea pe mîna nevestei ! Îl adoarme, îl leagă burduf, şi i-l trînteşte la uşă, poartă, birou, mă rog, undeva unde să-l găsească îngheţat şi mort … de foame ! Cu un bileţel : „dacă-l mai laşi să zburde, ţi-l omor !”
Vorbesti de o femeie antrenata sa ucida, nu antrenata sa iubeasca. Sa omoare cu sange rece, de ce nu? Musai sa construiesti o scena de amor inainte. 😛
Uf, pai… si daca devine un asasin mai bun? Auzi… dar daca nu-l omoara si lucrurile se complica? Sau daca lupta apoi impreuna? eh?
Matilda, nu, asta nu tine 😉
Ema, il seduce si-l ucide? 😀
Loredana, si la asta m-am gandit, dar el ar fi prea neajutorat in concordanta cu ea. Dar ar merge, ma rog, cred ca dupa l-ar putea si bate pentru ca mai rau a incurcat-o 😛
OK, titlul ţi se trage de la Oscar Wilde, doar că el face o afirmaţie clară 🙂
Trec peste punctele 1, 2 şi 3 şi îţi repet: nu citesc thrillere. Adică nu de plăcere. Doar dacă sunt obligată, pentru că totuşi e bine să citesc cărţile despre care scriu. Aşa că scrie ce vrei tu, omoară pe cine vrei, cum vrei, eu nu vreau să contribui la asemenea crime!
Lucia, crimele dau sens vietii 😀 Si nu o sa fie un thriller din ala de nu-mi place nici mie, jur, jur.
Oana… pai in acest caz iti dai seama cate scene domestice poti scoate? Cat de multe il poate ea invata/cat il poate cicali cand nu face bine si alte asemenea? Cate stereotipuri poti include? 😛
Nu neaparat il seduce…. Se iubesc si gata. Dar numai o data. apoi, fiecare cu treaba lui.
Nu stiu, n-am citit Somalia, asa ca nu pot sa ma pronunt. Anastassia asta e blonda, bruneta, roscata sau satena? Cate kile are?
Auzi, de ce-ai dat link la Chinez? El e pe 7, îi ajunge!…
Daca e sa ma iau dupa cea mai recenta carte (re)(re)(re) citita, Fausta lui Zevaco i-a spus lui Pardaillan ceva de genul „trebuie sa te omor ptr ca te iubesc”. Si a incercat de o mie de ori, pana m-am plictisit eu, numai ca omul s-a incapatanat sa nu dea coltul (sau Zevaco a vrut sa ma scoata din sarite).
Ideea este ca si in viata reala sunt femei care prefera sa-si vada partenerii morti decat in alte ipostaze, dupa care se plang ca sunt bantuite. Deci si Anastasia ta ar merita o bantuiala daca isi „kilareste” dragostea:)
Ema, nu-i asa simplu.
Canguru’, n-am cantarit-o, dar ultima oara cand am vazut-o era blonda 😛
Vania, ca sa ajunga pe 1, nu-i ajunge 7
Anamaria, o bantuiala? 😀 Din pacate ea nu poate fi nici macar bantuita, pentru ca teoretic nu exista. La ce adresa s-o bantuiasca? 😛
Referitor la „misiunea” ta cu Anastasia…ideea mea ar fi cam asa:
– sa ii creezi senzatia ca innebuneste, visand de sute de ori cum il ucide; realitatea se confunda cu procesul visarii, astfel ca ajunge sa creada ca l-a ucis si, intr-un moment de pierdere de sine ea incearca isi ia viata.
– serviciile secrete o gasesc, o vindeca, ii dau alta identitate si o trimit in Noua Zeelanda (poate sa fie oriunde altundeva); de ce o ajuta? au nevoie de un asasin..asta ramane de studiat nitel.;)
– cand isi revine descopera ca, si-a ucis barbatul iubit, si, pentru ca ea a avut nevoie de o inima, au fost nevoiti sa i-o dea pe cea a lui;
– se infurie si vrea sa afle ce s-a intamplat cu adevarat; caci, un tanar de la serv secrete, care o pazea de ceva timp, langa patul de spital, se indragosteste de ea si este dispus sa-i spuna adevarul;
…
Mai departe …scriu altadata…asta daca-ti place.:)
Important este ca ea ramane cu el…:) Si nu trebuie sa-l mai ucida.
Si inca ceva…adevarul era ca nu-l omarase ea ci fusese macelarit de adevaratul killer al crimei din Bucuresti…
Daniela, buna ideea, chiar buna, te pricepi 😀
Imi aduc aminte o scena dintr-un film de genul asta. Intr-o camera de hotel, fac dragoste, langa pat sunt doua pahare si o galetusa in care se afla sampanie la gheata. Galetusa si paharele se afla pe partea ei de pat. Ciocnesc, sa saruta si la un moment dat ea pune paharul inapoi si scoate de sub pat un cutit. Insa pana sa il omoare ea infige el cutitul in ea in timp ce o saruta. Apoi ia un trandafir si i-l pune intre buze, apoi pleaca incuind usa dupa el fluierand.
Deh, Vania isi face socoteala ca datorita celor jdemii de link-uri pe care le-a dat catre tine te-ai ridicat tu pana pe locul 91 in Zelist. Uite, eu daca nu sunt in blogroll-ul lui si nici nu da link-uri catre mine sunt pe locul 1314. Asta-i diferenta !
Valive, aia erau doi nebuni, ai mei nu isi chiar asa dusi 😀
Geocer, isi face socoteala prost. N-are legatura 😉
Fireste! Dar doar daca sunt cu ea de cinci… sase… cinci sau sase ani.
M3, eu vorbesc degeaba, vad eu 😀
Vai! Fereasca-ma Sfantul!
Nu te mai fereste nimeni. Ai citit titlul si ai dat raspunsul, nu aia era ideea. Dar omoar-o daca vrei 😛 Eu nu ma bag in ancheta 😉
Ok, eu vad aceasta afacere incheiata in felul urmator:
1. Inainte de a infrunta toate serviciile secrete ale pamantului, si mai ales pe cele foarte secrete, isi permite pentru o ultima noapte sa fie neglijenta, sa isi aduca aminte ca este om.
2. O camera de hotel la Hilton (nimeni nu s-ar astepta sa fie acolo si evident foloseste un act de identitate fals).
3. O partida de amor in care isi da seama ca ea nu este facuta pentru asta. Nu isi poate lua un agajament fata de un barbat, cel putin nu acum.
4. Dupa ce barbatul adoame, ii injecteaza un ser letal.
5. Ea iese din camera, aruncand o ultima privire patului pe care barbatul acela care a trezit in ea sentimente de om pare ca doame ca un copil.
6. Inchide usa incet, parca de frica sa nu-l trezeasca, moment in care gheata din privirea ei spune totul despre viata ei.
7. Iese din hotel pe usa de urgenta.
8. O ultima privire a cititorului in camera… pe noptiera se vad un pasaport fals si un bilet de avion destinatia Mexic…
9. Incepe capitolul urmator.
Bravo, ziaristul meu preferat. Ce m-as face fara tine? 😀 Merci, chiar misto ideea. 😉 Dar vad ca si tu tot cu ganduri ucigase…
Sincer, mie mi s-a luat de eroi care salveaza pamantul si pe mama si pe tata si catelul si care traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Intr-un razboi exista si pierderi, iar dramele romatice trezesc interes si compasiune printre cititori 😛
Ah, inca ceva. La final, daca respectiva ramane in viata, se duce cu o floare la mormantul lui si se confeseaza spunand ca nu regreta decizia luata, chiar daca o lacrima ii curge pe obraz si cade pe pamantul acoperit de zapada si inghetat. Inghetat la fel ca si inima ei…
Mihai, eu zic sa te apuci de scris, ca idei ai. 😉
Las scrisul pe mana celor foarte talentati, asa ca tine. Romania are deja un scriitor foarte bun in persoana ta, ar deveni fudula daca ar vea doi :))
Parerea mea: 😀
Acel viitor asasin lucreaza pentru o firma care o vrea moarta pe Anastasia. Ii convine deoarece ar ramane cu acel barbat iar Anastasia ar fi la… 2 metri sub…
Misiunea ii este incredintata viitoarei asasine pentru a o initia „in aceasta arta”. O vaneaza. Anastasia nu observa deoarece este indragostita.
Primeste intr-o zi un biletel in care scrie ca acel barbat a fost capturat si daca il mai vrea in viata sa mearga in parcul de distractii la o anumita ora. Anastasia merge, cu toate ca stie ca este o capcana. El se afla intamplator pe acolo. Cativa barbati, care erau din partea firmei, erau imbracati la fel(precum el). Unul deschise focul. Nu reusi sa-i vada fata dar tinu minte imbracamintea(asa se imbraca el). Fugi dupa barbat, dar, dupa cateva sute de metri, vede aceeasi vestimentatie la inca 2 persoane. Este derutata. Gloantele suiera aproape de ea. Barbatii trebuiau doar sa o sperie, nu sa o omoare. Fugi prin parc pana ce ajunse la „Casa cu oglinzi”. Intra inauntru si se calma. Atunci realiza ca el nu era acolo. Ca nu el a tras in ea. Se ascunse si astepta. Nu dupa mult timp, auzi pasi. Scoase pistolul si trase. Era o „masca” de-a lui. Se auzi o mitraliera. Se puse la pamant. Cateva „masti” navalira inauntru. Veneau din fata. Ii lichida. Auzi pasi din spate. Se intoarse si actiona instinctiv. Trase. Dar spre norocul ei, el se trase la timp si il rani usor. Una dintre „masti” nu murise. Lua un ciob de sticla(deoarece s-au spart cateva oglinzi) si i-l infipse Anastasiei in pulpa. Ea ii trage un glont in cap. Intra in „Casa cu oglinzi” viitorul asasin si incearca sa o lichideze. Dar el omoara acest „trebuia sa fie” viitor asasin. Ea pierde mult sange si lesina. Se trezeste intr-o casa straina. Aude mitraliere dar nu isi poate deschide ochii. Aude pe cineva tragand dar gloantele se termina. El se ridica de jos si este nimerit in plin. Trupe navalesc in casa si o sedeaza. Doua persoane vorbesc despre moartea lui ca a fost o gresala. Anastasia este luata si dusa in alta parte.
Mihai, ce dragutttt, maine sa imi aduci aminte sa-ti dau o cafea 😀
Sonia, Anastassia lucreaza legal, pentru guvern 😛 Asasin legal 😀 Restul merge.
Da, doar ca firma la care e viitorul asasin vrea sa il omoare pe acesta din diferite motive(stie prea multe, etc). Si nu vrea sa-si murdareasca mainile. Asa ca ii da o misiune din care se stie ca nu va iesi in viata. Si in loc sa zica ca ei l-au ucis, spun ca Anastasia l-au ucis, nu ca ei l-au trimis la moarte sigura. 🙂
Sonia, nu, Anastassia da gres intr-o misiune si trebuie eliminata. Subiectul e simplu. Tot cu guvernul ne batem
Aha…. 😀
Ba culmea ca da, si tocmai, imi cer fireste scuze pentru asta, am fost extrem de malitios… plan secund fiind, e loc de caterinca…
M3, cand ziceai ca vii la Pitesti? Tre sa-ti pun o intrebare intre patru ochi.
Sa ma tavalesc daca stiu, il tot aman pe om implicit pe dvs, pana unuia i s-o pune sa-mi ia gatul
Sper ca nu te superi ca las un mesaj atat de tarziu dupa ultimul…
Idei:
Anastasia simte ca cedeaza psihic. E viata ei in joc, dar pe de alta parte e iubirea de neinteles pentru o persoana care a incercat sa o ucidă. Apoi ar urma un joc psihologic amestecat cu cativa pumni de laxative si disperare ca viata ei e din ce in ce mai haotica. Intr-un final se gandeste la viata ei de pana atunci (la partea pe care o stie din ea) si vede ca intotdeauna, pana atunci, s-a pus pe sine pe primul plan si i-a fost, oarecum, bine. Acum, datorita acestui nou sentiment, se simte slaba si vrea sa puna capat situatiei. Îl gaseste. Ar urma o scena in care fiecare are arma atintita asupra celuilalt. Urmeaza o cearta, fara cuvinte, o lacrima rece pe obrazul ei. Inchide ochii si trage. Ii nimereste umarul. El cade. Ea deschide ochii si incearca sa preveasca intr-ai lui, dar nu poate. Isi da seama ca incepe sa planga, asa ca mai trage un glont, chiar pe langa capul lui. El se simte distrus. Se gandeste ca ea il jucase pe degete de la inceput si ca ceea ce simtise fusese o greseala. Ridica revolverul, in timp ce Anastasia il priveste, incapabila sa il ucida. Trage, dar chiar in ultimul moment realizeaza ca inca o doreste si isi misca putin mana. Glontul o loveste in genunchi. Cade si ea, alaturi de el. Urla si ii pune revolverul la tampla, in timp ce el il arunca pe al lui, furios la culme de cat de irational se dovedise. Stau asa aproape un minut, dar ea nu schiteaza un gest. Apoi, ea lasa pistolul sa alunece pana in dreptul pieptului lui, se apleaca si il saruta. El nu se opune, dar in scurt timp totul inceteaza din cauza ranilor… putin cam dureroase. El o ajuta sa se ridice si, cu o masina (ma tot gandesc la un land rover negru) ajung la un hotel, unde e cazat temporar el. – Nu isi pot permite neatentia de a merge la un spital – Acolo fiecare are grija de rana celuilalt si… GATA! E cam siropos… Am zis ca daca tot vrei ca el sa traiasca si ea sa nu-l ucida, dar sa fie totusi putin sadic… Oricum ar fi, sunt sigur ca o sa-ti iasa un thriller extraordinar!
Oana Stoica Mujea 
Păi, tu nu trăieşti din asta, că eşti de bani gata! Oricum, cred că tot te scot din blogroll, ca să vezi cum e…
Raspunsul la intrebarea ta din titlu:
Da. Cel mai adesea. Cel mai usor.
Nu. Dar poti sa incerci!… 🙂
Acum îmi dau seama de ce Anastassia e numele tău preferat…Și e chiar frumos. Succes cu thrillerul!
Acuma… nu pot sa nu raspund. A) Daca tinem cont de stirile de la ora 5 – raspunsul e clar da. Si da, tot de acolo gasesti si metode, care mai de care mai inventive :))
B) Daca ne uitam la ce zic multi domni (si multe doamne despre domni) atunci iar raspunsul este da. De aceasta data insa modalitatile se intind pe niste perioade mult mai lungi: de ce sa il omori azi cand poti sa il chinui o viata?
C) Daca iti aduci aminte de anumite valori si principii – mai bine pleci si nu mai ucizi pe nimeni. Stii tu: cel mai destept cedeaza. Da, uneori celalalt nu se prinde de ce a cedat/s-a retras primul si atunci efectul se duce pe apa sambetei. Dar na, ramane bucuria interioara.
D) Daca esti totusi asasin de profesie – apoi… atunci teoretic da. Dar asa nu se termina povestea? Umm…
Vania, sa nu faci asta, o sa plang si o sa devin depresiva.
Mda, o nebunie totală…
Madalina, wow 😀
DSN, hmmm.
Loredana, pai povestea nu s-ar termina daca l-ar ucide, am spus ca totusi e o chestie secundara, treaba ei e alta. Dar vad ca toti vreti sa-l omoare 😀
Mirela, aaa, nuuu, e vorba de Anastasia Romanov care mi-a ramas intiparita pe creier 😀 Merci!
Acuma… da, aparent om gandi ca nu merge bine amorul cu asasinatele. Si tinem la cartea politista :)) Si da, recunosc ca eu am fost si cu idei de omorat – dar… am zis-o si pe cea cu incet… nu? Primesc o bila alba? 😛
Eu zic să dai cu banul… Adică aşa zice Vero – pe moment sunt purtătorul ei de cuvânt 😀
Griska, nici asta nu e o idee rea, sau Vero 😀
Loredana, primesti si trei. Doar ca daca il omoara, de ce mai sufera? Aia e durerea mea 😀 Sau daca devine depresiva dupa ce-l omoara? 😆
Să-l dea pe mîna nevestei ! Îl adoarme, îl leagă burduf, şi i-l trînteşte la uşă, poartă, birou, mă rog, undeva unde să-l găsească îngheţat şi mort … de foame ! Cu un bileţel : „dacă-l mai laşi să zburde, ţi-l omor !”
Vorbesti de o femeie antrenata sa ucida, nu antrenata sa iubeasca. Sa omoare cu sange rece, de ce nu? Musai sa construiesti o scena de amor inainte. 😛
Uf, pai… si daca devine un asasin mai bun? Auzi… dar daca nu-l omoara si lucrurile se complica? Sau daca lupta apoi impreuna? eh?
Matilda, nu, asta nu tine 😉
Ema, il seduce si-l ucide? 😀
Loredana, si la asta m-am gandit, dar el ar fi prea neajutorat in concordanta cu ea. Dar ar merge, ma rog, cred ca dupa l-ar putea si bate pentru ca mai rau a incurcat-o 😛
OK, titlul ţi se trage de la Oscar Wilde, doar că el face o afirmaţie clară 🙂
Trec peste punctele 1, 2 şi 3 şi îţi repet: nu citesc thrillere. Adică nu de plăcere. Doar dacă sunt obligată, pentru că totuşi e bine să citesc cărţile despre care scriu. Aşa că scrie ce vrei tu, omoară pe cine vrei, cum vrei, eu nu vreau să contribui la asemenea crime!
Lucia, crimele dau sens vietii 😀 Si nu o sa fie un thriller din ala de nu-mi place nici mie, jur, jur.
Oana… pai in acest caz iti dai seama cate scene domestice poti scoate? Cat de multe il poate ea invata/cat il poate cicali cand nu face bine si alte asemenea? Cate stereotipuri poti include? 😛
Nu neaparat il seduce…. Se iubesc si gata. Dar numai o data. apoi, fiecare cu treaba lui.
Nu stiu, n-am citit Somalia, asa ca nu pot sa ma pronunt. Anastassia asta e blonda, bruneta, roscata sau satena? Cate kile are?
Pingback: Indicii anatomice – 7 « Ioan Usca
Auzi, de ce-ai dat link la Chinez? El e pe 7, îi ajunge!…
Daca e sa ma iau dupa cea mai recenta carte (re)(re)(re) citita, Fausta lui Zevaco i-a spus lui Pardaillan ceva de genul „trebuie sa te omor ptr ca te iubesc”. Si a incercat de o mie de ori, pana m-am plictisit eu, numai ca omul s-a incapatanat sa nu dea coltul (sau Zevaco a vrut sa ma scoata din sarite).
Ideea este ca si in viata reala sunt femei care prefera sa-si vada partenerii morti decat in alte ipostaze, dupa care se plang ca sunt bantuite. Deci si Anastasia ta ar merita o bantuiala daca isi „kilareste” dragostea:)
Ema, nu-i asa simplu.
Canguru’, n-am cantarit-o, dar ultima oara cand am vazut-o era blonda 😛
Vania, ca sa ajunga pe 1, nu-i ajunge 7
Anamaria, o bantuiala? 😀 Din pacate ea nu poate fi nici macar bantuita, pentru ca teoretic nu exista. La ce adresa s-o bantuiasca? 😛
Referitor la „misiunea” ta cu Anastasia…ideea mea ar fi cam asa:
– sa ii creezi senzatia ca innebuneste, visand de sute de ori cum il ucide; realitatea se confunda cu procesul visarii, astfel ca ajunge sa creada ca l-a ucis si, intr-un moment de pierdere de sine ea incearca isi ia viata.
– serviciile secrete o gasesc, o vindeca, ii dau alta identitate si o trimit in Noua Zeelanda (poate sa fie oriunde altundeva); de ce o ajuta? au nevoie de un asasin..asta ramane de studiat nitel.;)
– cand isi revine descopera ca, si-a ucis barbatul iubit, si, pentru ca ea a avut nevoie de o inima, au fost nevoiti sa i-o dea pe cea a lui;
– se infurie si vrea sa afle ce s-a intamplat cu adevarat; caci, un tanar de la serv secrete, care o pazea de ceva timp, langa patul de spital, se indragosteste de ea si este dispus sa-i spuna adevarul;
…
Mai departe …scriu altadata…asta daca-ti place.:)
Important este ca ea ramane cu el…:) Si nu trebuie sa-l mai ucida.
Si inca ceva…adevarul era ca nu-l omarase ea ci fusese macelarit de adevaratul killer al crimei din Bucuresti…
Daniela, buna ideea, chiar buna, te pricepi 😀
Imi aduc aminte o scena dintr-un film de genul asta. Intr-o camera de hotel, fac dragoste, langa pat sunt doua pahare si o galetusa in care se afla sampanie la gheata. Galetusa si paharele se afla pe partea ei de pat. Ciocnesc, sa saruta si la un moment dat ea pune paharul inapoi si scoate de sub pat un cutit. Insa pana sa il omoare ea infige el cutitul in ea in timp ce o saruta. Apoi ia un trandafir si i-l pune intre buze, apoi pleaca incuind usa dupa el fluierand.
Deh, Vania isi face socoteala ca datorita celor jdemii de link-uri pe care le-a dat catre tine te-ai ridicat tu pana pe locul 91 in Zelist. Uite, eu daca nu sunt in blogroll-ul lui si nici nu da link-uri catre mine sunt pe locul 1314. Asta-i diferenta !
Valive, aia erau doi nebuni, ai mei nu isi chiar asa dusi 😀
Geocer, isi face socoteala prost. N-are legatura 😉
Fireste! Dar doar daca sunt cu ea de cinci… sase… cinci sau sase ani.
M3, eu vorbesc degeaba, vad eu 😀
Vai! Fereasca-ma Sfantul!
Nu te mai fereste nimeni. Ai citit titlul si ai dat raspunsul, nu aia era ideea. Dar omoar-o daca vrei 😛 Eu nu ma bag in ancheta 😉
Ok, eu vad aceasta afacere incheiata in felul urmator:
1. Inainte de a infrunta toate serviciile secrete ale pamantului, si mai ales pe cele foarte secrete, isi permite pentru o ultima noapte sa fie neglijenta, sa isi aduca aminte ca este om.
2. O camera de hotel la Hilton (nimeni nu s-ar astepta sa fie acolo si evident foloseste un act de identitate fals).
3. O partida de amor in care isi da seama ca ea nu este facuta pentru asta. Nu isi poate lua un agajament fata de un barbat, cel putin nu acum.
4. Dupa ce barbatul adoame, ii injecteaza un ser letal.
5. Ea iese din camera, aruncand o ultima privire patului pe care barbatul acela care a trezit in ea sentimente de om pare ca doame ca un copil.
6. Inchide usa incet, parca de frica sa nu-l trezeasca, moment in care gheata din privirea ei spune totul despre viata ei.
7. Iese din hotel pe usa de urgenta.
8. O ultima privire a cititorului in camera… pe noptiera se vad un pasaport fals si un bilet de avion destinatia Mexic…
9. Incepe capitolul urmator.
Bravo, ziaristul meu preferat. Ce m-as face fara tine? 😀 Merci, chiar misto ideea. 😉 Dar vad ca si tu tot cu ganduri ucigase…
Sincer, mie mi s-a luat de eroi care salveaza pamantul si pe mama si pe tata si catelul si care traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Intr-un razboi exista si pierderi, iar dramele romatice trezesc interes si compasiune printre cititori 😛
Ah, inca ceva. La final, daca respectiva ramane in viata, se duce cu o floare la mormantul lui si se confeseaza spunand ca nu regreta decizia luata, chiar daca o lacrima ii curge pe obraz si cade pe pamantul acoperit de zapada si inghetat. Inghetat la fel ca si inima ei…
Mihai, eu zic sa te apuci de scris, ca idei ai. 😉
Las scrisul pe mana celor foarte talentati, asa ca tine. Romania are deja un scriitor foarte bun in persoana ta, ar deveni fudula daca ar vea doi :))
Parerea mea: 😀
Acel viitor asasin lucreaza pentru o firma care o vrea moarta pe Anastasia. Ii convine deoarece ar ramane cu acel barbat iar Anastasia ar fi la… 2 metri sub…
Misiunea ii este incredintata viitoarei asasine pentru a o initia „in aceasta arta”. O vaneaza. Anastasia nu observa deoarece este indragostita.
Primeste intr-o zi un biletel in care scrie ca acel barbat a fost capturat si daca il mai vrea in viata sa mearga in parcul de distractii la o anumita ora. Anastasia merge, cu toate ca stie ca este o capcana. El se afla intamplator pe acolo. Cativa barbati, care erau din partea firmei, erau imbracati la fel(precum el). Unul deschise focul. Nu reusi sa-i vada fata dar tinu minte imbracamintea(asa se imbraca el). Fugi dupa barbat, dar, dupa cateva sute de metri, vede aceeasi vestimentatie la inca 2 persoane. Este derutata. Gloantele suiera aproape de ea. Barbatii trebuiau doar sa o sperie, nu sa o omoare. Fugi prin parc pana ce ajunse la „Casa cu oglinzi”. Intra inauntru si se calma. Atunci realiza ca el nu era acolo. Ca nu el a tras in ea. Se ascunse si astepta. Nu dupa mult timp, auzi pasi. Scoase pistolul si trase. Era o „masca” de-a lui. Se auzi o mitraliera. Se puse la pamant. Cateva „masti” navalira inauntru. Veneau din fata. Ii lichida. Auzi pasi din spate. Se intoarse si actiona instinctiv. Trase. Dar spre norocul ei, el se trase la timp si il rani usor. Una dintre „masti” nu murise. Lua un ciob de sticla(deoarece s-au spart cateva oglinzi) si i-l infipse Anastasiei in pulpa. Ea ii trage un glont in cap. Intra in „Casa cu oglinzi” viitorul asasin si incearca sa o lichideze. Dar el omoara acest „trebuia sa fie” viitor asasin. Ea pierde mult sange si lesina. Se trezeste intr-o casa straina. Aude mitraliere dar nu isi poate deschide ochii. Aude pe cineva tragand dar gloantele se termina. El se ridica de jos si este nimerit in plin. Trupe navalesc in casa si o sedeaza. Doua persoane vorbesc despre moartea lui ca a fost o gresala. Anastasia este luata si dusa in alta parte.
Mihai, ce dragutttt, maine sa imi aduci aminte sa-ti dau o cafea 😀
Sonia, Anastassia lucreaza legal, pentru guvern 😛 Asasin legal 😀 Restul merge.
Da, doar ca firma la care e viitorul asasin vrea sa il omoare pe acesta din diferite motive(stie prea multe, etc). Si nu vrea sa-si murdareasca mainile. Asa ca ii da o misiune din care se stie ca nu va iesi in viata. Si in loc sa zica ca ei l-au ucis, spun ca Anastasia l-au ucis, nu ca ei l-au trimis la moarte sigura. 🙂
Sonia, nu, Anastassia da gres intr-o misiune si trebuie eliminata. Subiectul e simplu. Tot cu guvernul ne batem
Aha…. 😀
Ba culmea ca da, si tocmai, imi cer fireste scuze pentru asta, am fost extrem de malitios… plan secund fiind, e loc de caterinca…
M3, cand ziceai ca vii la Pitesti? Tre sa-ti pun o intrebare intre patru ochi.
Sa ma tavalesc daca stiu, il tot aman pe om implicit pe dvs, pana unuia i s-o pune sa-mi ia gatul
Sper ca nu te superi ca las un mesaj atat de tarziu dupa ultimul…
Idei:
Anastasia simte ca cedeaza psihic. E viata ei in joc, dar pe de alta parte e iubirea de neinteles pentru o persoana care a incercat sa o ucidă. Apoi ar urma un joc psihologic amestecat cu cativa pumni de laxative si disperare ca viata ei e din ce in ce mai haotica. Intr-un final se gandeste la viata ei de pana atunci (la partea pe care o stie din ea) si vede ca intotdeauna, pana atunci, s-a pus pe sine pe primul plan si i-a fost, oarecum, bine. Acum, datorita acestui nou sentiment, se simte slaba si vrea sa puna capat situatiei. Îl gaseste. Ar urma o scena in care fiecare are arma atintita asupra celuilalt. Urmeaza o cearta, fara cuvinte, o lacrima rece pe obrazul ei. Inchide ochii si trage. Ii nimereste umarul. El cade. Ea deschide ochii si incearca sa preveasca intr-ai lui, dar nu poate. Isi da seama ca incepe sa planga, asa ca mai trage un glont, chiar pe langa capul lui. El se simte distrus. Se gandeste ca ea il jucase pe degete de la inceput si ca ceea ce simtise fusese o greseala. Ridica revolverul, in timp ce Anastasia il priveste, incapabila sa il ucida. Trage, dar chiar in ultimul moment realizeaza ca inca o doreste si isi misca putin mana. Glontul o loveste in genunchi. Cade si ea, alaturi de el. Urla si ii pune revolverul la tampla, in timp ce el il arunca pe al lui, furios la culme de cat de irational se dovedise. Stau asa aproape un minut, dar ea nu schiteaza un gest. Apoi, ea lasa pistolul sa alunece pana in dreptul pieptului lui, se apleaca si il saruta. El nu se opune, dar in scurt timp totul inceteaza din cauza ranilor… putin cam dureroase. El o ajuta sa se ridice si, cu o masina (ma tot gandesc la un land rover negru) ajung la un hotel, unde e cazat temporar el. – Nu isi pot permite neatentia de a merge la un spital – Acolo fiecare are grija de rana celuilalt si… GATA! E cam siropos… Am zis ca daca tot vrei ca el sa traiasca si ea sa nu-l ucida, dar sa fie totusi putin sadic… Oricum ar fi, sunt sigur ca o sa-ti iasa un thriller extraordinar!