Personaje care prind viaţă

Presupun că până la urmă tot veţi afla dacă există în realitate sau nu Iolanda Ştireanu, dar nu azi, desigur. Până una alta vă anunţ că nebuna şi-a făcut blog. Eu nu o trec în blogroll, că nici ea nu m-a trecut pe mine Şi cam atât că am treabă.

Hai să nu dăm titlu azi.

Să încep cu Isabella, care zice de mine că sunt nebună. Dacă ea vă pare sănătoasă… Oricum, tare mişto a scris, „m-am” râs o groază.

Dar şi motanul Griska zice ceva de mine, dar am priceput de ce, s-a dat cu rusul. Alt Lazăr. De ăştia nu mai scapi nici după moarte. Jesus

 

Şi-am fost la sală. Nu, nu mă laud. Că am fost aşa, aşa adică ca să mă duc dracului undeva. Că de acum o lună şi jumătate de când a apărut R (adică instructorul), parcă e mai mişto sala Pe R îl cunosc de pe vremea când făceam judo, mă rog, el dansa, dar ne intersectam pe holurile alea. Şi la un moment dat cineva mi-a zis că e gay. Şi a fost prima oară când am auzit cuvântul. Şi nu am ştiut ce înseamnă, dar m-am gândit oricum că e ceva care se ia. Apoi am aflat ce înseamnă. Dar nu mi s-a părut deloc a fi ceva foarte rău. Oricum, sigur, sigur nu se ia. Aşa că m-am împrietenit cu R şi am aflat că într-adevăr e.

Mno, dar nu se vede că ar fi. Adică e un tip bine, masculin pe de-a întregul. Nu-l trădează absolut nimic. Doar că nu îi plac femeile. Şi nici nu ştiţi voi ce mişto e să bârfeşti bărbaţii cu un alt bărbat.

Şi azi, după cum v-am spus, m-am dus la sală. Dar neechipată, pentru că abia mâine o să am oră de sport în toată regula. Şi am stat acolo până când R a scăpat de două gagicuţe îmbrăcate cam strident şi machiate din abundenţă. Şi m-am întrebat şi eu ca tâmpita de ce dracu’ s-ar duce cineva machiat la sală? Nu pe bune. Ca şi la plajă. Am văzut o groază de minuni machiate pe plajă. De ce? Nu cred că ar şti cineva să-mi dea un răspuns satisfăcător. Părerea mea.

Bine, şi R îmi spune că tipele alea două vin la sală de fiţe, adică să se dea la el. El nu le poate spune că e gay, pentru că patronul i-a interzis. Şi ce se face el cu minunile alea două? Eu le-aş zice sorcove, dar R e mai drăguţ ca mine. Ce să-i faci?

Şi punem un plan la cale pentru când or mai veni alea. Şi ne râdem şi apoi R îmi propune să mă înveţe samba. Pe mine? Eu cu două picioare stângi în ceea ce priveşte dansul? Mno, da, pe mine. Şi chiar mi-au ieşit doi paşi. Apoi am băut cafeaua şi până la douăsprezece am fost acasă, cu zâmbetul pe buze.

Şi acum mi s-a pus pata că vreau să dansez. Adică vreau să dansez pe bune, începând cu primii paşi. Aşa că, ştie cineva pe unde se învaţă dansuri de societate prin Piteşti? Desigur, pentru babalâci. Nu de alta, dar a fost prea mişto şi mai vreau. Şi vreau să dansez şi să dansez ca în povestea aia cu pantofii fermecaţi, până o să mor. Nu că e un vis măreţ?

 Şi pentru că la sală au şi un LCD mare care stă tot timpul pe KissTv, mi-a rămas în cap videoclipul de mai jos. Nu ştiu încă dacă-mi place melodia, dar povestea din videoclip mi s-a părut mişto. Umană. Aşa că îl împart şi cu voi.  

 

UPDATE: Dedicatia de la Adakiss, multam si aici, public Vin! Poate chiar inainte de Pasti.

Văduve, parfumuri şi pistoale

Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?

Aşadar, despre văduvă au scris: Mădălina pe care nu o cunosc; Răzvan din Curtea de Argeş şi Ada pe care abia acum încep să o cunosc. Ştiu că a semnalat şi Crivăţ, găsiţi voi unde, zău aşa. Dacă mai sunteţi lăsaţi linkuri că vă adun eu, mai greu dar o fac.

 

Şi aşa cum spunea Canguru’, aseară ne-am întâlnit. Au fost prezenţi la apel cu Văduva după ei: Geocer, nelipsit. Ioana, care mai chiuleşte, dar a scris despre carte ;  Ema, copilul trupei, Valive, pentru prima oară, sper să mai vină. Remus care-mi dedică te miri ce pe blog , proaspătul blogher Xreder, iar când noi am plecat venea ca o floare Dan Badea.

 

No, şi la final mă gândeam să vă las şi o melodie să nu vă simţiţi singuri. Sau poate să vă simţiţi singuri. Cum doriţi voi

Mile Cărpenişan are nevoie de noi

Azi, de pe bloguri, am aflat că Mile a ajuns la spital în comă. Are nevoie de sânge grupa A2 pozitiv. Apelul e în special pentru Timişoreni, dar şi pentru cei din ţară. Presupun că veţi fi îndrumaţi la centrul de recoltare. Nu îl cunosc personal pe Mile, dar Andrei Crivăţ mi-a vorbit atât de frumos despre el încât am impresia că-l ştiu de viaţă. Haideţi să facem o minune.

O zi normală?!

Aşa o fi o zi normală? Aşa o fi, cine să-şi mai aducă aminte la cât timp a lipsit de acasă? Până nici pisica nu mă mai recunoaşte, se uită câş la mine, si uneori face: „mauuuu?!”. Mă rog, n-am priceput ce mă întreabă, dar întreabă ea (el de fapt) ceva.

Aşadar liniştită acasă. Şi culmea… suspans… m-am trezit la opt şi am plecat la sală. Unde, desigur, mai mult am băut cafea, ţinând cont că n-am mai trecut pe acolo de o lună şi că îmi era teamă că mâine voi merge în mâini (dar şi pentru că instructorul e super simpatic şi nebun, ca mine, şi preferăm să ne hlizim decât să muncim ). Dar nu vă lăsaţi păcăliţi că am şi alergat… pe bandă şi am mai făcut şi alte treburi. După care am mai băut o cafea la spălătorie şi alta la Mall. Şi o să mai beau una diseară, vedeţi aici de ce. A, şi probabil că apoi o să merg în vizită şi o să mai beau o cafea. Aşa că mâine dimineaţă să nu mă întrebe nimeni de ce sunt isterică

Şi apoi, ohooo, am fost la Carrefour, cred că nici acolo n-am mai fost de o lună. Iată că s-a trezit gospodina din mine. Mişto e că n-a verificat nimeni frigiderul aseară. Putea la fel de bine să fie plin. Abia când am ajuns la Carrefour mi-am dat seama că nu ştiu cum arată frigiderul meu. Aşa că am cumpărat mai puţine. Printre care şi un cd, ba nu, trei la ofertă, cu şlagăre. Va trebui să mai cumpăr şi pentru Darius unul, trei adică, că măcar la muzică ne potrivim şi noi. Că în rest… O să ţi-l trimit de ziua ta  (dacă îmi amintesc când e).

Sigur, cd-urile nu sunt de mâncare. Oricum, ajunsă acasă am constatat că frigiderul, aşa cum bănuiam, era gol. Acum nu mai e. Cred că se simte împlinit şi el.

Şi dacă tot vine weekend-ul, trebuie să vă spun că a început, aşa cum era şi normal, să mă obsedeze melodia de mai jos.

 

Iar spre final vă spun că reîncepe concursul de proză, poezie, dramaturgie, etc, susţinut de Lucia&Co. Vedeţi şi voi despre ce e vorba.

 

P.S: Era să uit că totuşi Bogdan a reuşit să mă isterizeze azi

Până la urmă Iolanda Ştireanu şi Stelian Munteanu s-au confruntat

Dar până ajungem la a vă explica ce e cu titlul să începem sistematic. Oh, o să fie al dracului de greu.

 

La Târgu Mureş, în primul rând, l-am cunoscut pe Vlady. Apoi, Stela a lansat „100 de zile” şi a avut mare succes. Eu am lansat Parfumul, iar Bogdan Somalia. Apoi, eu cu Bogdan ne-am mutat la cealaltă lansare şi am lăsat-o pe Stela să facă faţă întrebărilor despre Moldova. Adică ne-am dus la „Bloguri, Facebook şi Politica”. Până aici e clar.

 

A doua zi la Bistriţa, Alexandru Petria alături de familia sa minunată ne-a invitat la o cafea. Sau să fi fost invers? Ne mai gândim Alexandru va ieşi în curând cu o carte pe piaţă. Vă spun despre ce e vorba când vom avea copertă. Apoi „furăm” la Biblioteca Judeţeană, unde printre cei maturi au venit o grămadă de pici. Le-am povestit despre Dinastii, dar când i-a întrebat Bogdan dacă vor să vorbim despre fantasy sau poliţiste… da, da, toţi au zis că poliţiste Au fost foarte haioşi. Au pus întrebări şi ne-au cerut pistoalele să le ţină şi ei în mână. Apoi ne-au întrebat dacă vindem şi pistoale Funny! În cele din urmă am dat multe autografe, atât eu cât şi Bogdan. Dar… eheee, am dat autograf şi pe una din cărţile lui Liviu Radu, cred că pe „Waldemar”, sigur, atât eu cât şi Bogdan. Sper că nu se va supăra Liviu Radu. La Bistriţa, recunosc, a fost foarte, foarte mişto.

 

Şi ne-am dus la Cugir, unde mama Iuliei – mulţumim! – ne-a primit cu o cină demnă de nişte împăraţi. Minunaţi părinţi. Iar Ioana – pe care nu o cunosc – mi-a făcut un tort. Excelent!!!!

 

După care, evident, la Deva. Unde, la fel, printre maturi, mulţi puşti, de data asta de liceu. Pentru că n-am putut să-l împuşc pe Bogdan, aşa cum era planul iniţial, am tras în sală. Dar nimeni nu s-a speriat. În schimb toţi s-au amuzat Trebuie să recunosc că la Deva am avut o mică dezamăgire, am cunoscut primii tineri care nu au citit nimic în afară de lectura obligatorie, dar le-am stârnit interesul prin împuşcăturile noastre

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi da, Stelian şi Iolanda, în cele din urmă, s-au confruntat. Finalul nu vi-l spun.

 

Şi la final, chiar dacă cu asta trebuia să încep, vă spun că un puşti, care vrea să rămână anonim şi are 15 ani, mi-a dedicat melodia de mai jos. Mi-a spus să ascult bine versurile – care-i aparţin lui Eminescu – pentru că el aşa mă vede pe mine cea reală dincolo de ziduri şi alte măşti. Recunosc că m-a impresionat destul de mult. Dar ajunge, că mă pun pe bâzâit

 

Mai e şi mâine o zi!

Păi si Bistriţa

Nu o să scriu mult pentru că sunt în maşină şi mă clatin, dar o să las imaginile să vorbească.

 

Puştii au fost senzaţionali, iar Alexandru Petria şi familia lui de nota 10. Şi da, ne-am împuşcat. Dar copiii, culmea, nu s-au speriat, ba chiar ne-au cerut pistoalele să le ţină în mânuţele lor. Nice!

Acum mergem spre Cugir unde ne aşteaptă mama Iuliei cu cina! Dar mai avem!

 

 

 

 

 

 

Frumoşi, tineri si emoţionaţi

Sigur că nu despre mine, Stela sau Bogdan e vorba aici.

 

Da, şi noi am lansat, vedeţi ce, că de aia sunt poze. Dar despre asta poate mâine de am mai mult timp. – Mâine la Bistriţa la ora 14 la Biblioteca Judeţeană eu şi Bogdan – Aşadar, cum ziceam, nu, nu despre noi e vorba, ci despre ei. Doi dintre autorii Tritonic din colecţia Media, cu minunata carte “Bloguri, facebook şi politică”.

Doar Tudor şi Paul doi dintre autori au fost prezenţi, aşa ca n-am avut ocazia s-o cunosc şi pe Florenţa. Evenimentul foarte mişto. Dar ar fi fost şi mai mişto să fi fost interactiv.

Oricum, tinerii autori foarte emoţionaţi mai ales Tudor, dar îi iert că sunt şi ei mici. Şi mă bucur că i-am cunoscut. Doi tipi super mişto. Să aveţi baftă şi să vindeţi multttttttttttt!

Cam atât din Târgu Mureş. Şi nu, n-am auzit ungureşte încă. Şi nici nu cred că voi mai avea timp. Ne auzim mâine după lansare. Pentru că până atunci voi fi la volan.

Citiţi! Citiţi!

 

Mulţumesc, Vlady!

 

P.S: Arhi a scris despre Văduvă. Mulţam fain!