Cine e intre ce si cine

După aproape o lună de la dispariţia editorului meu, l-am găsit. Şi când mă gândeam că era gata să-l dau dispărut ca pe Elodia. Acum sunt calmă, m-am liniştit. După furtună vine soarele, parcă aşa este. Numai să nu vină după soare furtuna. Dar vom vedea. Când am văzut că domnul editor mi-a scris că trăieşte, am avut două sentimente: Doamne, bine că nu a păţit ceva şi Doamne, uite cum puteam face şi eu un ban la OTV. Asta este, cred că, oricum, primul sentiment a învins.
Astăzi am avut o zi proastă. Mi-a fost rău aproape în continuu, aş fi dormit non-stop, chiar şi acum aş face treaba asta, şi aş fi ţipat la toată lumea. Cu toate astea, la lume nu am ţipat, m-am abţinut cu demnitate. Acum nici nu sunt prea sigură dacă aş fi ţipat cu dreptate sau ba, dar aşa sunt când îmi e rău, tocmai de aceea le tot spun oamenilor să mă lase în pace. Ca să nu spun ceva de care să îmi pară rău mai târziu. Tot azi, ca un făcut, aflu că miercuri am examen. Asta pentru că profesoara îmi trimite cursurile şi îmi urează spor la învăţat. Am râs, apoi m-am enervat şi apoi am oscilat între a învăţa şi a nu o face. Încă nu am ajuns la o concluzie clară, dar asta pentru că încă sunt ameţită. Sunt într-o stare perfectă pentru crima perfectă.
Cartea, oameni buni, nu crima aia reală. Aşa e când scrii la mai multe cărţi în acelaşi timp, trebuie să ai starea de spirit necesară pentru un subiect sau altul. Depinde dacă ai omorî sau ai pleca într-o aventură. Vedeţi voi cum sunt diferenţele astea? Norocul meu că nu sunt vreun geniu, altfel aş fi luat-o şi pe cărări. Cu toate că… poate că sunt.
Şi probleme aş avea eu mai multe. Vreau un contract gras pe crima perfecta. Nu de alta, dar cartea e perfectă. Şi dacă nu sunt eu un geniu, ei bine, în cartea asta e geniul meu. Dacă e să fi avut vreodată o perioadă de geniu, asta a fost. Poate or mai fi. Apoi, vreau timp pentru a scrie o serie de poveşti horror. Timp, da? Daţi-mi timp. Vreau timp. Vreau să scriu. Apoi, trebuie să o pun pe Împărăteasă la treabă, că mă tot păcăleşte. Gata, ce nemţi, ce austrieci sau ce or mai fi, SCRIS, da? Cu scrisul NU SE FAC BANI, deci asta contează 😀 Sigur, până joi trebuie să termin şi scenariul unui episod. A, să nu uit treaba aia cu învăţatul, să văd, poate îmi iese, poate nu îmi iese. Dar om vedea. Pisică, soţ, a, nu, astea sunt ok. Nu ştiu, dacă mai e ceva de care să mă plâng, o să mă plâng, că doar nu am altă treabă. Ba da, Grande Fratello.
Şi să nu uit, bine, nu am uitat. Crima perfectă, bani mulţi. Da? Că doar nu omor oameni degeaba.