De la zece, la cafea

 1 Isabelleeeeeeeeee, unde îmi umbli, iar cu netul? Zi ca e cu netul, că devin roşie 😀

2 Cella, ştii deja, ce să o mai dăm de colo-colo. 😀
3 Asta este povestea. Cum care povestea? Aia pe care v-o spun eu acum.
Când eşti cuminte şi mănânci la timp şi iei şi zece la şcoală, orice şcoală o fi ea, primeşti o cafea mare. Cum de la cine? De la Împărăteasă. Vania ar fi zis să îi dau un telefon lui Teofob, ştiu că aşa ar fi zis, dar am alte planuri pentru mâine.
De exemplu, acum scriu scenariul. Nu, nu acum, acum vă scriu vouă, după. Se înţelege, da? Apoi, tot eu, mai omor o tipă. Mi-a venit mie aşa. În scris, ho, nu săriţi cu asociaţia criminalilor plătiţi din România, că nu mă bag. Decât dacă vreţi să vă scriu scenariul, cu tot cu ce s-ar putea întâmpla la OTV. Dar despre asta discutăm în privat, locul ăsta e prea public.
Cum, nu aţi înţeles nimic? Offf, păi, mâine sunt la Bucureşti. Interesul e cât se poate de scenaristic şi de profesional, dar după, de se făcu de o cafea, ce pot eu să mai zic? Să zic nu? Nuuuu, niciodată. Ca să ne înţelegem, combin utilul cu plăcutul. Aşa se face, nu?
Apoi vine weekend-ul. Uff, oare de ce nu am nici un chef de el? De weekend, evident. Nu ştiu de ce, dar pur şi simplu nu am nici un chef. Poate doar că mă gândesc că pot scrie poveştile alea pe care le-am promis. Şi cum Ionborgo nu a avut o idee chiar rea, s-ar putea să iasă ceva demn de publicat. Poveşti de blog, ar fi interesant. Voi nu ziceţi?
Azi mi-am dat seama că mă enervează contractul ăla de confidenţialitate. Cum care? Ăla de la Media Pro. Nu, că nu vreau să vând idei, le am eu pe ale mele de vânzare, dar nu pot să vă povestesc nimic, şi ar fi fost multe de spus. Multe şi interesante. Asta este, poate la bătrâneţe, dacă o să mai am blog.
Şi ca viaţa asta să nu vi se pară aşa de cruntă, iată cum a evoluat dansul. Adică distraţi-vă, că nu vă pun filmulete pentru a trece peste. E funny, o să vedeţi. Aşadar, mâine vom vorbi de dimineaţă, apoi gooo, Planet, goooo. Ah, da, şi luni s-ar putea să fiu la Botoşani? De ce? Pentru că eu am mai multe jobburi, de aia. Dar cum asta nu e o siguranţă, vă voi spune eu din timp.
Azi atât, mâine vom vedea.

P.S Batranetea, iata si filmuletul.

12 comentarii la “De la zece, la cafea

  1. Contractul ala de confidentialitate iti da ragaz sa desavarsesti ideile…zic eu, care am uneori ciuda pe mine ca nu tac/vorbesc prea mult…
    Bafta multa in zilele urmatoare. N-am mai auzit nimic de…mov. S-a schimbat ceva?

  2. contract de confidenţialitate…te enervează ? … pe tine ?
    eu am limba înghiţită 😡 şi ură declarată pe subiectul ăsta
    mîncăm,unii, o pîine unsă cu tot felul de activităţi pe care ca să le putem face TREBUIE SĂ ŞTIM şi primim drept în cap asta…interdicţie,avem clauză de confidenţialitate
    încep să cred că-i embargou pe joburi,vieţi,acţiuni de aproape orice fel…
    aproape tot ce-i cît de cît PUBLIC…este lovit de confidenţialitate … 😡
    frustrant 😡
    cui laşi pisicul nemov cît pleci ? că pe noi ne laşi pe” mîini” bune 🙂
    pleci tu,pleacă Isabella…
    cred că-i complotul primăverii… :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s