Laura si cavalerii-lebede

Vania a reuşit să formeze o adevărată revoluţie cu poveştile lui. Trebuie să recunoaştem că toate astea au plecat de la el. Povestea ce urmează e doar începutul. E mai tristă. Azi nu vă fac să rădeţi, pentru că nu îmi prea vine nici mie să râd. Am treabă, nu de alta. E mai tristă şi mai scurtă, ca un epilog. Mâine, sper, să fie mai lungă şi mai consistentă, povestea, da?
 
 
Era o zi normală de primăvară. Era clad şi vântul adia uşor, atât cât să-i sfioare pielea albă. Venise acasă. Era timpul să se mai întoarcă şi acasă, singura din cinci surori care plecase în lume. Şi, probabil, şi cea mai mică. 😀
Ionborgo avea multe fete, probabil că o să mai tot aibă. Dar, să nu uităm, prima tot Merlin rămâne, ca să nu existe discuţii. 😀 Isabelle, Ana, Cella, Manole şi cea mică, Laura. Merlin iese din discuţie în povestea asta. Laura colindase lumea în lung şi-n lat în speranţa de-a învăţa cât mai mult. Încă nu îşi terminase ucenicia, dar dorul de casă o copleşise. Visele ei de copilă se spulberaseră, dar, cu timpul, învăţase că nu orice vis prinde şi aripi.
Ionborgo o întâmpină primul, cu lacrimi în ochi şi glas răguşti.
– Bine ai venit, copil rătăcit!
Laura aproape că nu îşi mai recunoscu tatăl cu chipul brăzdat de durere.
Cella şi Ana veniră şi ele. Aveau mâinile pline de băşici.
– Ce s-a întâmplat cu voi?
– Nenorocire s-a abătut peste palat, spuse Cella. O vrăjitoare i-a transformat pe toţi cavalerii în lebede, iar Merlin a zis că trebuie să le croim cămăşi din urzici, urzici pe care le culegem din cimitir la miezul nopţii.
– Şi Isabelle cu Manole?
– Isabelle, zise Ana, e şeful gărzilor împărăteşti. Apără palatul de nepoftiţi. În schimb, Manole, stă la capul Împărătesei şi încearcă să îi alunge suspinele.
– Şi Împăratul?
Ionborgo oftă.
– Împăratul se luptă cu un balaur în centrul ţării, iar lupta de mult timp ţine, căci rar îl mai vedem pe aici. Doar când oboseala îi răpune oasele.
Aşa află tânara domniţă despre grozăviile de la palat.
De a doua zi, toate trei, se apucară de cusut cămăşi de urzici. În acest timp, cavalerii-lebede, tot dădeau târcoale pe deasupra casei lui Ionborgo.
 
– Va continua – Scenariul, da? 😀

29 comentarii la “Laura si cavalerii-lebede

  1. Ana, crema pentru mîini ( cu băşici,mîinile nu crema ) o dau eu că-s mai mare 😉 sora mai mare a ta ( şi a lebădoilor ? cred că din partea mea pot rămîne aşa;hai s-ascundem urzicile…sau să la facem cremă…pt.faţă )
    vezi că dacă în epilog avem băşici am pus-o 🙂
    nici nu vreau să mă gîndesc prin ce-am trecut toată povestea,începe să mă doară una/altă :))

  2. Vai Oana, m-am speriat de-a dreptul acuma. Daca chiar o sa fie asa pe cand ajung acasa? 🙂

    Cella, sa va aduc niste crema de palmier de pe aici…

  3. Fetelor, fetelor, va aduc si alifie. Lasa, Cella, ca nu o fi foc, si nu vrei sa ramana asa, vrei sa planga Imparateasa toata viata? Si Imparatul, el cum sa se descurce singur in razboaie, pai se poate? Oricum, stai linistita, Laura trebuie sa se sacrifice 😀 De data asta, ea e personajul principal. Dar nu te speria, va gasesc si voua o misiune mai grea 😀 😀

  4. Măi ,mama scriitoare şi „principalo” eu aveam o treabă cu Ana,nu daţi peste noi ( în poveste ) 🙂 urzicile noastre,crema noastră eeee…
    cît despre lebădoi 🙂 😉 misoginisme moncher,misoginisme (feminine)
    Împăratului să i se aburească lorgnionul şi Împărăteasa să împletească alături de noi ( jos discriminările…de poveste ) 😉

  5. Mai Oana, as fi vrut sa-mi zici ca am niste maini diafane, super catifelate, cu niste degete lungi si subtiri ca de pianista. Ma rog, acum daca le impopotonasi cu basici, nu-mi ramane decat ritualul de seara: sa le ung cu multa, multa crema. 😀 Totusi, rogu-te, data viitoare, pune-mi macar un inelus pe deget. 😛

  6. Oana,vad ca ma faci de poveste.Mi-am umflat „peptu de arama” de mandrie ca a mai scris cineva (si tu esti cineva important pentru mine)despre mine si fetele mele.Chestia cu urzicile ma cam ustura,sunt alergis la aceste flori.O seara buna,ca-n povesti!!tata borgo:)

  7. Domnisoara Cella, cum sa o punem pe Imparateasa la munca? 😀

    Ana, Merlin e si F si M, depinde cum se trezeste dimineata. Cu toate ca eu as zice ca e personalitatea mea masculina 😉 Si stai linistita ca iti trec basicile si o sa ai degete lungi si diafane. 😀

    Ionborgo, si tu esti important pentru mine. Si stai linistit, doar domnitele impletesc la urzici 😀 Cum, barbatii se duc la razboi, nu e suficient? 😀

  8. Oana,eu pun la muncă pe toată lumea,că-s şefă nu domnişoară şi-s precisă că Împărăteasa ştie că munca înnobilează ( după unii autori ,pe om ) :))
    da nici de lene ( EU ) n-a murit nimeni 😉
    da,da,stiu,dacă continuu mă scoţi din poveste
    nici capul nu mă doare,am fost in epilog şi majoritatea atîta reţin începutul şi epilogul,hi ,hi,hi te-am fentat 😛
    APROPOS -ştie cineva cum îl chema pe cîinele lui Obelix ?
    am un lapsus groaznic,vă rog … 🙂

  9. Deşi, apucându-mă de scris poveşti, n-am vrut să revoluţionez nimic, se vede că duhul locului şi-a făcut simţită prezenţa…
    Dacă prin revoluţie înţelegem reîntoarcerea la punctul de pornire, pilda mea se va fi dorit una către reîntoarcerea la basm.

  10. Mihai, eu nu as paria. Lumea e proasta. Chiar daca Imparatul incearca sa le deschida ochii, oamenii tot inchisi ii tin. Dar vom vedea.

  11. @Mihai,mari mulţumiri i-ai salvat pe toţi prietenii mei şi somnul meu 🙂
    îţi închină toţi o porţiune de-a lui Dogmatix 😀 că i-ai salvat de mine 😛
    Oana ,cavalerii sunt F sau M ?
    cum dragă ca n-or fi „neutri” 🙂 auzi…cavaleri -lebede 🙂
    ŞI DACĂ AI ÎN GÎND SĂ MĂ MUNCEŞTI TE DAU ÎN PRIMIRE LUI DL.V. 😛

  12. Dl V nu se baga in povestea asta, eu nu am de gand, dar stii ce rau ii Merlin 😀
    Cavalerii sunt M. Pai cum? Nu ai citit povestea lebedelor?

  13. oana, da’ cu manole ce a avusi? Ce, ana din manole nu poate sa ajute? Pai, se poate…ca doar e pentru cavaleri… 🙂

  14. Apai Oana, vezi de-l tine in frau, ca Manole Mesterul una, doua, ia mistria…si face alta ctitorie din…Merlin! 🙂 🙂 🙂

  15. Oana,aia cu lebedele era o minunăţie de poveste şi eu ştiu toate poveştile şi basmele,ai uitat ? (lista MEA) 🙂
    asta-i un gen greu de fixat ADAPTARE,HORROR,FANTASY…după o idee deja dată ( şi luată/scrisă ) 🙂 😀
    fi tu fată bună ( sau Merlin ) şi scrie degrabă şi prologul să ne dăm seama unde-o încadrăm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s