Acceptare/Respingere

Am inaugurat o nouă rubrică: „Visele Isabellei”. Nu e neapărat vorba de visele Isabellei noastre, însă tot ce voi primi interesant şi emoţionant şi mi se va da şi voie să public, o să intre în categoria asta. Pentru că mi se pare genial, emoţionant şi la obiect…
BY ISABELLE LORELAI
De multe ori oamenii consideră că sunt prieteni. Sau amici. Mă rog, chestie de „nuanţă lingvistică”.
Oamenii se întâlnesc în diverse împrejurări. La muncă, la o petrecere sau, pur şi simplu, la piaţă. Câţiva se cunosc deja între ei, alţii nu. Oamenii încearcă să comunice. Dacă aşa le este firea. Să vadă dacă sunt acceptaţi sau nu. Sunt oameni care abordează subiecte anume pentru a vedea dacă cineva „vibrează” la ce au spus ei. La cum sunt ei. Sunt oameni diferiţi: realişti, umanişti, romantici, trişti, veseli, cu simţul umorului, fără simţul umorului, foarte tehnici, tineri sau mai vârstnici – dar care pot avea însă un punct comun. Punctul de pornire – o stare, o trăire, un gând, un sentiment – care impulsionează alte stări, alte trăiri, alte gânduri, alte sentimente. Asemănătoare sau contrare.
Dacă un om este considerat de un altul apropiat ca fire, sau diametral opus momentului stării sale, va dori să se împrietenească cu acel om – să se regăsească împreună într-un fel de amiciţie, să zicem. Sau nu.
Prietenia ar trebui să fie sinceră, nu de complezenţă. Considerând că actul prieteniei se încadrează în termenii clasici, atunci acei oameni vor comunica firesc, în timp şi în spaţiu. La comunicarea dată de un anume om, numit comunicatorul, vor participa mai mulţi prieteni ai acestuia. Aici apar reacţiile. De acceptare sau de respingere. Comunicatorul este impulsul, liantul dar şi „mediatorul”. Impulsul comentatorilor poate trece dincolo de barierele normalului. Din diverse motive. Să le numim simplu: simpatie şi antipatie. Antipatia unui comentator faţă de un alt comentator poate duce la omiterea de către primul a scopului iniţial al comunicatorului. Simpatia unui comentator faţă de un alt comentator încearcă să aducă discuţia pe făgaşul normalului. Un fel de „împăcare între părţi”.
Comentatorul antipatizat de o parte a semenilor săi şi simpatizat de o altă parte, dar prieten al comunicatorului, încearcă o stratagemă de cunoaştere a motivului care ar putea aduce impedimente prietenului său.
Consideraţii şi definiri de persoană. Sau tăcere. Se va supune de bună voie unor „păreri” pro sau contra. Un neutru o numea „autoflagelare”. Un alt „neutru” o numea „o blondă la creier care vorbeşte singură în parc”.
Ideea este simplă: ce înseamnă, de fapt, prietenia? Cum poţi spune că eşti prieten cu cineva, atâta timp cât nu îl cunoşti? Care „prieteni” sunt acceptaţi şi care sunt respinşi? Ai cui? Care sunt criteriile lor de selecţie?
Cum aleg ei „comentatorul”, ca şi subiect „dus cu pluta”, dintr-un dialog fictiv, între două personaje, unul psiholog, altul subiect de analizat? Sau copiat dintr-o carte. Interpretarea subiectivă. Transpunerea antipatiei sau a simpatiei unui comentator asupra unui alt comentator. Inversarea genului personajelor. Inducerea în eroare. Scopul: ne pasă sau nu? Răspunsul: acceptare şi respingere. Este bine de ştiut. Ştiu. Respingerea are o „cantitate” mai mare decât acceptarea.
Vă iubesc oricum.

Priviţi clipul, Isabelle întreabă: Nu seamănă cu viaţa noastră?

Martisor pentru voi… Doamnele mele

Cel mai frumos mărţişor pentru mine, rămâne melodia de mai sus. Are un efect major asupra mea, mă ajută să mă conctentrez şi mă inspiră la maxim. Datorită acelei melodii reuşesc să interacţionez cu personajele mele. Vă daţi seama că ascult la infinit melodia respectivă când scriu. Altfel nu aş putea să continui. De obicei, prefer clipul „Tristan şi Isolde”, dar ţinând cont că e mărţişorul, zic să fie puţin mai vesel, măcar clipul. Am ales varianta şi pentru că e cea autentică, adică cea de şapte minute.
Fetelor. Adică, fetele mele. Ăsta e mărţişorul meu pentru voi. Sper doar să puteţi visa alături de melodia asta. Cine ştie, poate că îi găsiţi şi voi o trebuinţă sufletească. Aşadar, după cum v-am spus, ăsta e mărţişorul meu pentru voi.
ATENŢIE: BĂRBAŢII A SE ŢINE LA DISTANŢĂ, TRISTEŢEA, MELANCOLIA, DUREREA, DAR ŞI FERICIREA, AZI, NUMAI PENTRU DOAMNE ŞI DOMNIŞOARE.