Nimic de spus

   Atunci cand nu ai nimic de spus insa orgoliul tau de om te tot indeamna sa te bati pentru ideiile tale, ca de ai o functie, un status, o pozitie in societate, te bagi in discutii si vorbesti, si vorbesti, dai din maini, explici,etc, insa nimeni nu intelege nimic pentru ca nu ai de spus nimic. Eeee, asta e marea problema, nu mai suport prostii si m-am gandit eu sa cer spatiu pe blogul Doamnei si Preamaritei Oana.
Zis si facut, acum o sa va plictisesc si eu cu ale mele 😀 .
  Eram la birou, una din zilele alea pline in care toata lumea care nu are ce face vine si cere sfaturi la mine. Ma uit la ceas, hmm 14:36, calculez repede ca  trebuie  sa mai rezist o ora, imi trec repede prin minte ce mai am de facut pe ziua de azi, sortez repede prioritatile, e ok , ma apuc de treaba.  Shit, chiar ca nu se putea mai bine, suna telefonul si tipa una la mine ca ei nu-i merge internetul, obtin toate detaliile fac internetul pentru  respectiva si revin la ale mele. Tocmai ce iau un nou teanc de hartii la „manarit” cand … cand .. normal iar suna telefonul, iar tipa cu net-ul. Cica nu merge yahoo, verific, normal ca merge. Ii transmit doamnei crizate ca merge, verifica si ea, ne impacam. Nu trec 10 minute ca iar suna tipa vrea sa stie ce trebuie sa faca ca sa poata accesa si ea yahoo.com, clar ca inebunesc, ii explicam eu ce si cum, ii readuc aminte ca merge ca doar am verificat impreuna insa… problema e alta, vrea messenger.
    Uffff, mai Doamna pai staturam atat de vorba si de abia acum spui ce vrei ? Ii dau messenger si scap de ea. Ma uit la ceas , hmm, grav e 15:10. Gata s-a dus cheful de munca ma duc la o cafea ca doar nu o muri societatea ca plec mai devreme, nu ?
Ma duc acasa fericit, am muncit si azi, cel putin un utilizator e fericit caci nu se mai plictiseste la birou si are ce face, va vorbi pe mess, Doamne ajuta sa stie sa-l foloseasca ca altfel am pus-o.
PS: Sa ma ajutati si pe mine ca-mi voi lua mare papara de la Doamana Oana- Stapana Blogului caci nu am scris cu diacritice.

Uite masina, nu e masina…

– Bună ziua, sunt de la Primărie.
– Aşa şi?
– Păi, aveţi impozitul neplătit la maşina Opel Vectra… şi cum o mai fi zis el.
– Ah, maşina aia pe care am vândut-o? Păi cum am vândut-o fără să plătesc impozit?
– La noi nu figurează a fi vândută. Dacă în termen de 15 zile nu clarificaţi situaţia vă luăm maşina.
Eu mă uit câş la el.
– Păi, dacă nu mai am maşina, de unde o luaţi?
El se uită încurcat la mine.
– Bine, zic eu, veniţi să o luaţi. Sper să vă daţi seama care e. Doar o problemă am, nu ştiu unde am parcat-o.
– Sunteţi glumeaţă.
– Sunt?! Oi fi. Cred, mai degrabă, că sunt şocată.
– Păi, ştiţi, cred că se poate rezolva.
Mişto e că el crede. Nu e cert. Scuză-mă, unde lucrezi? Şi ce faci acolo? De ce doar crezi? De ce nu ştii? De ce nu eşti sigur? Mă pune să semnez că am primit hârtia şi tot dădea să intre în casă, să scrie şi el seria şi numărul de pe buletin. Eu, Nu. Stai la uşă. Şi voi ne ţineţi pe la uşi până ne vine rău. Lasă că nu mori dacă stai în picioare. Şi nu a murit, din păcate. Cu toate că, dacă mă gândesc eu bine, ce vină avea el. Doar aia că el credea. Atât.
Pleacă omul şi mă apuc să dau telefoane..
– Băi, Gigi, da’ când am vândut eu maşina, nu am fost la Primărie să zică ăla că a luat-o?
– Ba da, dar nu te-ai scăzut cu ea.
– Da’ ce, frate, am luat-o pe inventar?
– Eee, lasă, rezolvăm.
– Păi, bine. Da’ eu nu plătesc nici un impozit. Ăştia iau impozitul de şase ori pe acelaşi bun?
– Calmează-te, mă, se rezolvă. Ai contractul de vânzare-cumpărare?
– O fi pe undeva.
– Dacă nu, să vină să îţi ia maşina.
– Da, să vină, şi aşa nu am loc de ea în parcare.
– Ai vreun vecin cu opel?
– Băi, din păcate nu. Ar fi fost funny.
Deci, la drept vorbind, eu sunt de vină. Că nu m-am scăzut cu ea. Ehe. Da, aşa oi fi făcut. Dar atunci când am fost cu omul ăla la Primărie nu putea să zică şi Gigi aia, băi, ţărane, să vii să te scazi cu maşina. Aaa, nu, şi aşa a făcut febră la degete, de ce să facă şi la limbă. Dar pe mine încă mă distreaza faza cu venitul şi luatul maşinii. Pe asta chiar vreau să o văd. Cum execută ei Opelul. Şi ce mă oftic că nu are nici un vecin Opel. Ehe, cât de amuzant ar fi fost.