Neinteresant. Nu cititi!

S-a inaugurat o nouă secţiune cu o nouă viaţă 😀 Nu e a mea, e a lui Xreader. Sper doar că nu o să ne scrie mereu nimic. Sau să spună nimic despre acelaşi lucru. Acum vom vedea, îl punem la încercare, păi nu? Ehe, până la urmă, fiecare cum poate, doar să nu tacă. Ce naiba spun? Iar spun nimic?
Sunt într-o criză vehementă de două zile. Cred că, la două zile, am câte o criză, dacă nu e de rinichi stâng, e de inspiraţie 😀 Nu, nu de acea inspiraţie fantasy, ci de inspiraţie logică şi comercială 😀 Ce ştiţi voi? Suflet de artist îmbinat cu logic şi comercial. Dar nu orice fel de comercial, ci unul cu targhet. E funny, de ce să zic, doar că am luat-o prea repede, nu îmi acord suficient timp pentru gândit. Poate că mă grăbesc, dar mă grăbesc pentru că mereu suntem la limită. Şi atunci, capul meu, se învârte. Spunea Alecs că vina e sus. A, nuuu, în nici un caz. Vina e a dezorganizării noastre. Nu îşi bate nimeni joc de noi, dar o facem singuri cu un talent ieşit din comun. Deci suntem buni la ceva 😀
*
Mărturisesc că încă nu m-am trezit în totalitate. Acum, vorbesc de momentul imediat. Am o mare gaură în cap şi nu ştiu cum să o acopăr. Mă chinui de la ora nouă să îmi ţin ochii deschişi. Nici de închis nu îi pot închide. Nici, nici. Nu e ca la nebuni în capul meu? Poate că mă stresez singură, fără rost. De fapt, poate sigur. Şi ca treaba să fie treabă, mă enervă şi editura, aşa, de dimineaţă. Mai e mult până iese Stăpânul?, Dincolo de oglindă? Ehe, cine ştie când voi obţine un răspuns. Ca totul să fie complet, vineri plec să năşesc la Bacău. Asta nu e rău. Rău e că nu am rochie, nu am pantofi, nu am vopsea… lucruri din astea, deh. Şi apoi, mă gândesc cu jind, că Tudor pleacă la Roma, iar eu trebuie să sar singură în sus, de nervi, normal. Aşa îi mai dădeam şi lui din nervii mei, îi împărţeam. Eram doi. Dar rămâne Roxana, întotdeauna, păi nu? Şi, ca de obicei, ea trebuie să suporte toanele noastre. Noroc că eu mai şi recunosc. Azi. Mâine nici în ruptul capului.
Da, bine, azi nu am nimic interesant de spus. Filme nu am văzut, ştiri nici, doar câteva bloguri. Ceea ce a fost cam suficient până la ora asta. Acum, ca un om ce se luptă cu somnul, voi încerca să muncesc. Aşa trece somnul, nu? Cu muncă. Bine, eu am început ziua cu o plimbare şi o pauză de blog. Sunt român, ce naiba!