„Exprimarea mea e greoaie, fiindca mult timp am vorbit numai cu cainele”

Programul de faţă este un pamflet, orice legătură cu realitatea e în strânsă legătură cu realitatea.
 
13 august 2006
 
Maria Băsescu:
 
De 15 ani sunt casnica. Nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-a cunoscut sotul meu lucram in turism, pe Litoral. Si imi placea foarte mult, pentru ca totdeauna mi-a placut societatea, oamenii. Sa fie multi oameni in jurul meu. Mai tarziu am ajuns inchisa intre patru pereti. Am stat foarte mult singura. E adevarat, la inceput am incercat sa dau fetita la cresa, dar nu se adapta. Era mereu bolnava si nu manca. Asa ca am ramas acasa. Singura. Sotul meu pleca mereu pe mare. Imi amintesc cum, chiar la inceputul casniciei noastre, a fost nevoit sa plece pentru trei luni pe mare. Si eu plangeam, iar o vecina mi-a spus: „Taci tu, al meu e plecat de sase luni si nu stiu cand se intoarce.” Asta a fost. Ma sunau si-mi spuneau: „Sotul dv. a trebuit sa plece. Dar fiti linistita, nu pentru mult timp, pentru doua saptamani.” Parca asta era putin. Doua saptamani si cu doua saptamani, se aduna.

„Exprimarea mea e greoaie, fiindca mult timp am vorbit numai cu cainele”

 
Deci, câinele e musai, în orice familie respectabilă. E important atât pentru cei singuri, cât şi pentru cei plecaţi. Probabil.
 
Maria Băsescu:
 
Cand ati venit la Bucuresti?
In octombrie, anul trecut (1994). Pana atunci veneam numai sa spal vasele si sa fac curat. Vreau sa va spun ca este pentru a doua oara in 20 de ani de casnicie cand avem familia reunita. Prima oara a fost pentru 10 luni, din februarie ′90 pana in noiembrie acelasi an, cand sotul meu a fost ministru secretar de stat. Cand am venit la Bucuresti chiar am avut unele neintelegeri; eu si fetele, cand venea sotul acasa, ne duceam dupa el in birou. Si el se enerva. Isi lua dosarele si pleca in alta parte. Era obisnuit singur. Dar pe mine singuratatea ma apasa. Chiar vreau sa-mi cer scuze pentru felul in care ma exprim. Probabil ca ma exprim greoi. Asta pentru ca foarte mult timp am vorbit numai cu cainele. Veniti in Bucuresti, fara prieteni… am dat telefoane la Constanta si am vorbit cu rudele, cu prietenii de acolo. Asta vreo doua luni. Pana a venit nota de telefon, aproape 60.000. Sotul meu s-a suparat foarte tare. Asa ca de atunci am vorbit numai cu Dick.
 
Mi se pare mie sau e cam ciudat să îi spui Dick câinelui? Pe urmă, omul ăsta şi-a luat nevastă sau femeie de serviciu?
 
Maria Băsescu
 
Ce pasiuni aveti? Ati avut si unele pasiuni trecatoare?
Pasiunea mea de acum e tricotatul. Asa imi trece timpul mai usor. Iar despre pasiuni trecatoare ce sa spun? A fost o intamplare oarecum amuzanta in 1988. Am mers cu sotul meu in Belgia si acolo am avut televiziune prin cablu. Ma sculam la 6 dimineata si dadeam drumul la televizor si-l opream noaptea tarziu, pe la ora doua. Abia dupa o saptamana am iesit din casa si eram cheauna. Dupa un timp am inceput sa ma uit selectiv. Imi place sa dansez, dar de mult, de foarte mult timp n-am mai avut cu cine. Asa ca am si uitat, probabil.
 
Păi, acum dansează.
 
Puteti alcatui o rubrica a regretelor privind viata dv.?
Da, regret ca n-am mai putut lucra. V-am spus, imi placea compania, agitatia. Oricum, acum e  prea tarziu. Dupa o pauza de 15 ani e greu sa-ti reiei activitatea. Mi-am iesit din mana, cum se spune. Adevaratul meu regret e ca nu am mai avut un copil. Cum tot am fost casnica, macar sa mai fi avut un copil pe langa cele doua fetite. Dar nu s-a putut, sotul meu fiind atat de mult plecat.
 
Eu cred că şi-a mai dorit un copil, poate unul mai puţin timid care să nu o dea cu capul de pereţi. Zic şi eu.
 
Maria Băsescu:
 
Cum descrieti o zi obisnuita din viata dumneavoastra?
In fiecare zi ma scol la ora sapte pentru a pregati cafeaua sotului meu. Apoi pregatesc micul dejun si plec la piata. Cand ma intorc, gatesc. Eu gatesc in fiecare zi, pentru ca sotul meu nu mananca de doua ori acelasi fel de mancare si, apoi mai sunt si fetele: una vrea supa, alta ciorba si tot asa. Pe urma masa de pranz si atunci chiar e o nebunie. Fata cea mica vine de la scoala, cea mare pleaca la scoala, cateodata vine si sotul sa manance. Dupa-amiaza fac curat. Vedeti si dumneavoastra, casa asta e prea mare numai pentru mine. Sunt si trei dormitoare sus… in fiecare zi trebuie sa fac curat. Mai trebuie sa-l scot si pe Dick la plimbare… Seara ma uit la Actualitati. Macar vad ce se spune despre sotul meu sau despre partid. In plus, in unele zile spal, iar in altele calc. E foarte multa treaba.
 
Măi, nene. Păi nici să fi fost şeic şi nu mă trezeam la şapte să îi fac cafeaua. El nu ştie să folosească filtrul? Şi cu două fete în casă să mă apuc eu să fac curat în toate camerele? Ce viaţă e asta?
 
Maria Băsescu:
 
Cum va distrati? Mergeti la film, teatru sau la cumparaturi? Ce faceti in vacante?
Am fost de cateva ori la film. Anul acesta am fost si la o terasa: o data. Asta s-a intamplat la Constanta. Cand ma duc acolo vin prietenii, rudele sa ma viziteze, asa ca am fost o data cu finuta mea la o terasa. Imi place sa merg la cumparaturi, dar numai cand am bani, si asta inseamna in primele doua zile dupa ce ia sotul meu leafa. Altfel nu merg, mi se pare ca toata lumea se uita la mine, stie ca nu am bani. In concedii e frumos. Mie imi place la mare, sa ma bronzez, dar sotului meu nu-i place sa stea la plaja. Asa ca mergem la munte. De regula stam mult, sotul meu a avut trei concedii lungi. Am avut si bani, asa ca am stat cate o luna, chiar mai mult, la munte. Stam la cabana pentru ca la hotel am avut probleme cand erau fetele mici. Vecinii se plangeau de zgomot.
 
Asta mi se pare de neacceptat. Adică eu vreau la mare şi stăm o lună la munte? Păi, dacă tot suntem o familie facem jumi-juma, nu numai cum vrea domnul, că eu îl strângeam de gât. Ce dracu’? Iar concedii lungi, are şi acum.
 
Maria Băsescu:
 
Cum este, ca mama, cand copiii se fac mari?
Ce sa va spun, acum, cand fetele s-au facut mari, ma simt oarecum inutila. Sau poate ca nu e cuvantul cel mai bine ales. Cea mare are 18 ani si cea mica 15. Le-am propus deunazi sa mergem la plimbare si cea mica mi-a spus: „Cum sa mergem? Daca ma vede cineva cu tine?” Dar cand am vazut-o ca are trei cercei in urechi… Cand si i-a pus nu stiu. Daca o atingi cu un deget tipa ca din gura de sarpe, dar trei gauri in urechi si-a facut. Am rugat-o sa nu mai poarte ghete, ca nu-i sta bine. Am implorat-o, am si plans. Pe urma am certat-o, am incercat sa o si bat. Dar ea e solida, a facut inot de performanta, si m-a impins – ca sa se apere – numai cu doua degete. Si m-a dat de perete.
Înţelegeţi şi voi, copilul e timid. Acum ce să mai facem? Îi e ruşine cu mama, aşa că îi mai dă câte o scatoalcă. Şi nu de la mine a învăţat. Eu doar prezint, nu mă bag. Doar că a început să mi se facă milă de biata femeie şi nu mai pot. Na, citiţi voi aici şi trageţi concluziile. Eu nu mai ştiu ce să zic. Nu mi se pare normal. Iar femeia aia are o viaţă plină de regrete. Mai mult nu mă bag.
 

16 comentarii la “„Exprimarea mea e greoaie, fiindca mult timp am vorbit numai cu cainele”

  1. Imi este cu adevarat mila de viata acestor femei,singure.Trece viata pe langa ele si nici nu-si dau seama cand au imbatranit.Spunea Cosbuc ceva in acest sens”Viata e un bun…”Pacat,mare pacat si cand te gtandesti ce vise isi fac tinerii la inceput de drum.tata Borgo

  2. La aşa ceva rămăi fără replici şi poţi doar să te gîndeşti la aia cu :de ce loveşte soarta în cine nu merită cînd blestemele au adresă fixă şi directă;cade alăturea sau care-o fi socoteala în viaţa asta ,numai una ?
    Am caz în familie aproape similar (or fi toţi marinarii injectaţi cu ceva)
    norocul familiei că ăsta nu-i şef
    îi pensionar bolnav (buba la cap,părerea mea)
    suferim în familie nu toată ţara
    da’parcă-i totuşi prea mult

  3. Poate ne reancanam,daca am crede in parapsihologie:)dar nu credem si trudim pentru doua vieti si cam fara „azimut” vorba piratului:)Spune in cele sfinte;”Fericiti cei ce iubesc ca ei vor mosteni Pamantul” si altele.Eu vreau sa-l mostenesc pe S.O.V.:)

  4. Cella, cunosc si eu. Dar sa fi fost si prost la tv, ma impuscam 😀

    Tati, eu cred in reincarnare, dar nu vreau sa ma reincarnez in B, da? 🙂

  5. Greu ii era atat sotiei cat si sotului- marinar, deopotriva. Erau privatiuni si riscuri mari pe mare pentru el timp de luni de zile dar si pentru sotie care trebuia sa-si omoare timpul si hormonii cu un dulau de prin vecini , sau de la serviciu, daca era in campul muncii. Dulaul cum simtea ca pleaca marinarul, il conducea de la distanta pana la vapor , apoi lua urma, dulaul are mirosul ascutit, si se intorcea la locul caldut lasat de marinar. La intoarcere de pe mare , dupa ce ii multmea Domnului ca s-a intors teafar, prima grija a marinarului, era sa caute o fisa de 25 de bani, pentru telefonul cu fisa, pentru a evita destramarea familiei, avea valuta dar nu avea o nenorocita de fisa , pe vremea aia telefonul mobil era scula pentru spioni. Daca gasea fisa, din port pana acasa era timp pentru sotie sa aeriseasca casa si sa-i pregateasca si o masa calda. De nu gasea fisa, ce-i mai ramanea de facut, sa sune la usa si apoi sa fuga repede la geam, in caz ca locuia la parter de bloc sau la casa.
    In cazul nostru particular, faptul ca si-a pastrat familia unita, pentru care o stimez, cu renuntarea la unele placeri trecatoare de altfel, inseamna ca nu avea servici, nu locuia la casa, locuia la bloc si la etajul patru. 😀
    Sa sari de la etajul patru nu ai sanse chiar dulau de adevaratelea sa fii. Se zice ca matele cad in picioare. 🙂
    P.S. Oana , continua povestea cu reicarnarea personajului feminin , in ce vrei tu , dar cu alta stare civila decat sotie de marinar.

  6. ‘Oana,

    eu am aflat ca spp-istii o mai culeg din cand in cand pe dna Basescu din urma masinii, pt ca o mai arunca sotul, plictisit probabil de tacerea ei. Dar…. poate
    ca totusi nu e adevarat. Mi-as dori sa nu fie adevarat. E destul ca ne cam arunca pe noi din Romania, si nu ne culege nici un spp-ist, sau poate pe unii o sa-i culeaga, cine stie ce calai mai angajeaza presedintia. In fine… vom trai (dar nu bine) si vom vedea!

  7. Maria, ma crezi sau nu, stiu si eu asta, din pacate. Acum, cu femeia nu am nimic, serios. Nu pot decat sa-i plang de mila, mai mult nu pot face.

    Tata Borgo, eu vreau sa fiu Hanibal Lecter, zau, o sa scriu mendiat despre el, geniu nu gluma 😀

  8. omu,adevar graieste gura ta.Eu era cat pe ce sa devin marinar,noroc cu mama care m-a determinat sa devin ceva mai domestic.Am colegi marinari,cu grade inalte,ce mi-au povestit ceva similar cu ce povestesti tu. Ei ce sa-i faci? Riscurile meseriei.
    In cazul nostru particular,toata stima pentru doamna,el este prea vizibil si ea nu se distinge nici de umbra lui.Asta-i viata.

  9. Oana,sunt ignorant,cine acest Hanibal..si cum i se mai spune!:)Eu stiu doar de „Hanibal ante portas”:)Cuceritorul:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s