Nu e blog de jurnalist

Nu, nu e blogul unui jurnalist, e blogul unui om. Cineva, nu ştiu cine, căci nici adresa de mail nu i-o cunosc şi nici numele cu prenumele adiacent, nu îmi spune nimic. La nume ma refer, da? A, rămăsesem la cineva? Da, cineva îmi scrie şi îmi spune că se aştepta să fie vorba despre blogul unui jurnalist de presa scrisa, că a văzut el la Universitatea din Cluj, nu ştiu pe unde, numele meu şi ceva cu presa scrisă. Eh, o fi văzut. Eu nu am văzut. Dar, nu, nu e blogul unui jurnalist, e blogul unui om şi atât. Uneori, dar numai uneori, e vorba de blogul unui mic scriitoraş.
Mic, mic. Mă gândeam azi. Mi-a luat cam doi ani să îmi aleg o tehnică scriitoricească. Adică, o tehnică. Lumea are impresia că atunci când scrii cărţi, te pui în faţa calculatorului şi scrii ce iţi trece prin cap. În mare parte cam aşa e, dar ne trebuie şi logică, lucruri la care să ne întoarcem, chestii la care se fac trimiterii, ehe, treburi. Şi de aici, aşa cum e normal, sar la altele.
 
*
Dumis anunţă. Întâlnirea bloggerilor piteşteni. Detalii le găsiţi la el, că doar Dumis anunţă. Eu doar promisei că zic.
 
*
Mâine sper să am suficient timp să vă povestesc despre „Noi, Nu!”, noul număr adică. Şi să vă mai dau câteva linkuri, pe unde mai apar şi eu, mai apar şi alţii. Pentru fiecare subiect în parte, voi mai reveni. Dar acum s-a dus tot cheful că Isabelle m-a pus la muncă şi mă bate dacă nu scriu. De ar fi doar Isabelle, iar la munci din astea să mă tot pună, dar la scenariu e belea. Vă spun eu într-o zi, acum sunt cam prea moartă.