Feriti-va! Conduc

Da, da, aşa cum aţi auzit. Azi, Xreader, m-a dus la condus. Pe masina aia mare, aia care ma speria de moarte. Noroc ca îmi era suficient de rău încât să nu fiu prea speriată. Aşa că am condus. Ba chiar, m-a lăsat şi singură, iar eu nu am profitat de moment să-l fac un pic să-i îngheţe sângele, să mă fac că plec 😀 Nu că aş fi fost stresată, că nu am fost. V-am zis, aveam alte stresuri mai apăsătoare. Sfaturile au fost următoarele: „Ştiu că poţi călca alte maşini fără să simţi prea tare, dar nu ţi-au făcut nimic. Deci nu o fă. Cu pietonii, ai grijă, doar dacă e vreunul pe care vrei tu neapărat să-l scuteşti de viaţă. Nu uita de frână. Preferabil până în maşina din faţă. Nu trage brusc de volan, asta nu are volan rigid ca cealaltă. Mai bine opreşti dacă vezi că nu te descurci. Şi cel mai important, ai grijă la câini”.
Apoi eu am zis: „Să sunăm la poliţie, să le spunem că ies pe stradă. Să oprească circulaţi în zona cutare şi cutare. Totuşi, am ieşit în lume”.
Da, am condus şi chiar m-a distrat. Nuuu, nu am ieşit în oraş. Nu am aşa mulţi duşmani, totuşi. Şi nu, nu am crezut că o să am loc pe drum cu Rextonul, dar am avut şi chiar am trecut şi pe lângă o combină, din aia mare de treierat. Şi mi-a plăcut. Şi X-ul a zis „cred că ar fi mai bine să trec eu pe lângă ea”. Iar eu, căpoasă „da’ ce, dragă?, nu am loc?”. Şi am avut. Şi apoi am intrat pe câmp. E super pe câmp, nu era nimeni. Nu am putut să îi dau mai mult de şaizeci la oră că sărea ca toţi dracii şi eu ţin la fundul meu, dar tot mi-a plăcut. X-ul s-a dat jos „Îmi place cum cântă păsările, tu plimbă-te”. Ehe, şi vă daţi seama, nu am profitat deloc de chestia asta să îl las puţin pe câmp. Poate pentru că mi-a făcut cu mâna şi mi-a fost milă de el că e singur în câmp, probabil, dar trebuie să mă mai gândesc la asta 😀 Şi mâine mă duc să conduc, dar nu cu X-ul, cu un nene avizat, care mă vă duce pe autostradă. Băi, la condus. Mi-a fost frică cu X în maşină să ies pe autostradă, mă rog, şi lui cu mine. Încrederea e mare 😀 ce să mai… Mi-a plăcut pentru că nu am fost la fel de stresată ca data trecută, când tot spuneam „vine o maşină”. De parcă nu mai eu aveam voie pe stradă. Acum nu mi-a păsat că vine sau nu o maşină. Treaba lor. Ele au venit şi m-au depăşit. Şi au trecut şi pe lângă mine, iar eu tot am avut loc pe stradă. Nu-i aşa că e minunat să ajungi la concluzia că poţi merge şi cu tancul? Iată că am putut şi nu aş fi crezut vreodată. Acum îmi mai trebuie curaj şi pentru oraş. Şi pe urmă, vedem noi. Poate ajung şi prin Bucureşti 😛 Ha ha, probabil că mă vor lega ăştia de la poliţie, dar scap eu 😛