Fata lu’

Eu sunt fiica lu’, soţia lu’, nepoata lu’. Niciodată nu sunt şi eu, eu. Toată lumea mă asociază cu lu’. Deci, ca o concluzie general valabilă, eu sunt doar o întregire a lui lu’. Nu sunt eu şi atât. Nu, imposibil. Nu se poate să fiu şi eu Oana Stoica Mujea, aşa cum ar fi normal. Nu, eu mereu sunt cu lu’. M-am plictisit de chesita asta. M-a obosit. Fiica lu’ oricum nu e întreabată de nimeni nimic, eu sunt doar coada lui lu’. Nu aţi priceput nimic. Vă explic.
A început când aveam 16 ani. Tânără pd-istă, secretar general la resurse umane. Cea mai tânără dintr-o organizaţie de tineret cu funcţie. Câştigată pe drept, da? Şi apare în ziar „Politica se învaţă din tată în fiu”… fiica lu’… etc. Apoi, fiica lu’ a scos o cartea, prima cartea. În toate ziarele scria: Fiica lu’… Şi de fapt, ca să înţelegeţi lu’ aduna şi laurii, căci pe fiica lu’ nu a întrebat-o nimeni de vorbă. Ilustră anonimă, dar fiica lu’. Şi toţi aveau senzaţia că lu’ a scris cartea. A venit a doua lansare, aceeaşi poveste. Lu’ primea felicitările, fiica ofta. Doar una se trezi să mă întrebe: „Câţi bani a plătit lu’ pentru moftul tău”. Scuze, eu nu sunt Elena Băsescu, asta una, doi, nu e un moft şi trei, lu’ nici nu a ştiut. A aflat după ce am scos cartea, pentru că sunt superstiţioasă şi nu îi spun nimic înainte de-a fi sigură că se întâmplă. Dar aşa se interpretează când eşti fiica unui lu’. Ca şi cum nu ar fi fost suficient, apare un alt articol. Şi zău că nu m-a întrebat nimeni nimic. Dar văd că ei oricum ştiu şi ce nu ştiu eu, ceea ce e foarte interesant. Ce articol? Fiica lui Mujea – Scenarist la Pro Tv. Şi nu m-aţi crezut pe mine că e cu lu’. Na, acum iată şi dovada. Adică ce, doar eu ca om aşa nu meritam menţionat? Nu, normal. Oricum, măcar puteau să mă întrebe, că ei ştiu şi când iese filmul, numai noi nu suntem siguri că şi iese.
Şi, cu disperare, îmi dau seama că încerc să scap în zadar de eticheta asta. Orice aş face eu, e meritul lui lu’. Nu că m-ar dernja că e şi el menţionat. Dar prea pun toţi mare accent pe chestia asta. De parcă lu’ ar fi scris 14 cărţi şi aşa mai departe. Deci, stau cuminte în banca mea, până mi-or sări toţi dracii ăia răi. Băi, măcar întrebaţi-mă şi pe mine dacă tot aveţi informaţii, că poate sunteţi prost informaţi, nu de alta. Vai mama noastră.