Trecere usoara: De la carti la violenta

Ne reîntoarcem la autori, la cărţi, bune, rele, bunuţe etc. La scrieri, în general. Nu am chef de un autor anume, azi am chef de toţi, poate şi pentru că am fost la librărie şi am venit cu mâna goală datorită inventarului. Dar o voi repara mâine. Cum ce? Lipsa cărţilor. A, nu, nu vă faceţi griji, citesc acum. E drept, un fantasy cam copilăresc, dar nu ăsta e baiul, e bun că e. Altfel ce aş fi citit? V-am spus eu că abia acum mi-am descoperit latura de copil. Că abia acum am început să citesc şi eu cărţi pentru tineret. Ce să mai, povesti, fantasy-uri, din astea. Desigur, momentul de comedie este tot Caragiale. Dar l-am recitit de atâtea ori că a început să mi se cam aplece. Dar să ne întoarcem la momentele noastre magice.
Eoin Colfer, autorul seriei Artemis Fowl. Eh, da. Colfer nu mi-a plăcut la început, dar nu prea am obiceiul de-a lăsa cartea la jumate, fie cum o fi ea. Momentele de sadism mă carcaterizează, deci se poate. Când am citit prima carte din seria Fowl mi s-a părut hmm, într-un fel, ciudată. Nu ca idee, ci ca scriitură. Ideea bunicică, nu numai că e bunicică, dar e foarte bine ancorată în modern şi vechi. E o îmbinare cam perfectă, zic eu. Tocmai asta m-a şi debusolat la Colfer. Felul lui de-a expune problema. Ca să mă înţelegeţi mai bine am să vă spun despre Anne Rice şi seria vampirilor, boring. Da? Descrieri sufleteşti prea împopoţonate, descrieri de orice alt fel, prea lungi. Chestii care nu îşi aveau rostul într-o poveste cu şi despre vampiri, prea multă metaforă (şi mie îmi place metafora). Dar, în cazul unui vampir, metafora parcă nu e la casa ei. Însă, Anne Rice, desigur, avea acea sclipire, sclipire pe care a exploatat-o la maxim şi cu succes, zic eu, în Ora vrăjitoarelor. Nimeni nu se naşte învăţat, aşa că e normal să le mai oferim o şansă. Şi acum, ocolind, ne întoarcem la Colfer. Colfer e exact acel gen de autor care consideră că cititorul e mai deştept decât el, ceea ce trebuie să fie o lege pentru un scriitor. Nu e genul Prinţesei de care vă ziceam acum două zile, nu, e genul care ştie exact unde e nevoie de „bărbi” şi unde nu. Poate de asta mi s-a părut şi straniu la început. Aşa că am citit tot ceea ce a scris şi încă sunt pe el. 😀
O singură problemă are Colfer, dacă e să mă întrebaţi pe mine, până acum, nu a scris nimic mai serios. Ceva care să îi scoată cu adevărat talentul în valoare. Dar nu e timpul pierdut, nu?
Se vede, totuşi, că autorul, la fel ca mine, scrie uitându-se la televizor 😀 De unde se vede? Păi, vă spun eu că se vede, doar am zis că aşa scriu şi eu. Cu toate că logica lui e impecabilă. Dar nu aveţi decât să mă credeţi pe cuvânt. Şi totuşi, un singur impediment aş avea în legătura cu seria Fowl, nu mi-aş lăsa copilul să o citească. O fi Fowl cel mai deştept copil din lume, cel mai bogat şi cel mai cel, dar, în acelaşi timp, e şi foarte malefic. Un copil ar putea înţelege că e bine aşa. Şi nu e bine.
*
De aici, automat, cam vreau să mă îndrept spre violenţa în şcoli. Aţi văzut şi voi ce se întâmplă în şcolile noastre. Copii ce violează alţi copii, copii ce bat alţi copii şi câte şi mai câte. M-aş îndoi profund că e din pricina cărţilor pe care le citesc. Să fim serioşi, violenţii nu citesc. Dacă au pus mâna pe o singură carte în viaţa lor, deja sunt genii. Televiziunea? Mai degrabă. Copii nesupravegheaţi, needucaţi care îi terorizează pe cei care mai au un minim de decenţă. Corina a vorbit despre asta. Problemele tinerilor care nu ştiu să se apere în faţa acestui pericol. E ca într-o junglă în şcolile din România. O junglă în care tot copiii noştri au de suferit. E normal? Cine e de vină? Părerea mea, umilă? Părinţii. Mereu am fost de părere că dacă nu eşti în stare să educi un copil sau să-l ţii în frâu, atunci nu îl fă. E simplu. Nu toată lumea e capabilă să îşi educe copilul. E normal, suntem oameni diferiţi, dar să nu îi distrugem şi pe alţii.
Mie, una, îmi e din ce în ce mai greu să mai înţeleg ce se află în mintea acestor tineri. Vor să braveze, să iasă în evidenţă? Foarte bine, dar s-o facă într-un mod ingenios, să îşi folosească imaginaţia pentru a face ceva bine, nu ceva rău. Ar fi normal să fie psihologi în şcoli, iar profesorii să vadă necesitatea unuia. De ce spun asta? În şcoala nepoatei mele a venit o psiholoagă, ghiciţi şi voi, da, profesorii nu sunt de acord ca elevii să se ducă la consultaţie. E normal? Trăim în era psihologilor. Copiii, cu precădere, au nevoie de ajutor. Iar ei, cretini cu diplome atârnate în frunte, profesori de două paralale, nu vor ca elevul să iasă de la oră să se ducă la psiholog. In ce dracu’ lume trăim, oameni buni? Psihologul e esenţial într-o şcoală. Copiii trec prin schimbări pe care nu şi le pot explica de unii singuri, iar părinţii nu sunt cei mai competenţi din lume. Pentru asta e nevoie de psiholog. Copiii au nevoie de ajutor, dar cine să li-l ofere?

18 comentarii la “Trecere usoara: De la carti la violenta

  1. Când am chef de-o carte bună, reiau Şarama.

    Într-adevăr: nu poţi scoate ceva dintr-un copil, nu-l fă! Sau, dacă chiar ai greşit, eutanasiază-l!

    Despre psihologi n-am chef să discut, că iar ajung la uzata temă a eutanasiei. Ăştia îndobitocesc mai rău decât părinţii sifilitici!

  2. violenta din scoli este efectul violentei de acasa, de pe starda etc… violenta poate fi si verbala (ex Vania, fara suparare)… si atunci, sa nu ne miram… adica eu nu ma mir, si sunt pisoi, asa ca nu vad de ce voi v-ati mira…

    da, copiii si tinerii au nevoie de ajutor… unii chiar de ajutor medical… cine sa-i ajute? asta nu stiu… eram doar de acord cu oana 🙂

    ganditi frumos si… o seara buna

  3. *ups, era setat numele lui alex, asa ca publica-l doar pe al meu :))

    acum parerea mea de pisoi…

    violenta din scoli este efectul violentei de acasa, de pe starda etc… violenta poate fi si verbala (ex Vania, fara suparare)… si atunci, sa nu ne miram… adica eu nu ma mir, si sunt pisoi, asa ca nu vad de ce voi v-ati mira…

    da, copiii si tinerii au nevoie de ajutor… unii chiar de ajutor medical… cine sa-i ajute? asta nu stiu… eram doar de acord cu oana

    ganditi frumos si… o seara buna

  4. * ups iarasi…. acum linkul era gresit :)) asta e cel corect… :))) zici ca sunt tampit cateodata:)) asta e comentariul corect:)))

    acum parerea mea de pisoi…

    violenta din scoli este efectul violentei de acasa, de pe starda etc… violenta poate fi si verbala (ex Vania, fara suparare)… si atunci, sa nu ne miram… adica eu nu ma mir, si sunt pisoi, asa ca nu vad de ce voi v-ati mira…

    da, copiii si tinerii au nevoie de ajutor… unii chiar de ajutor medical… cine sa-i ajute? asta nu stiu… eram doar de acord cu oana

    ganditi frumos si… o seara buna

  5. Vania 😀 Da
    Pisoi, am inteles din prima, Vania nu e violent prin limbaj, are umor negru, ca mine. E o usoara diferenta, zic eu 😛

  6. Oana,
    la tine … în oraş ( ? ) este o singură librărie ?????
    la ce fac inventar ?
    copii au definitiv nevoie de ajutor specializat
    exemplul cel mai elocvent este Darius care pesemne nu a beneficiat în prima lui copilărie de aşa ceva şi uite ce face …
    aiurea eşti isteţ , nativ ori prin instruire dacă nu are cine să te conseieze la timpul porivit
    bine că n-am copii şi eu ” i-aş eutanasia ” la aşa ” comportament ” 😀

  7. Pai, bine ca n-am, zic si eu, ca i-as fi spanzurat de lustra – cu toate ca n-am – daca mi-ar fi facut vreo „surpriza” 😀
    La mine in oras „e” multe librarii, dar aia cu inventar era in drumul meu 😀
    Da, Darius e o problema 😛 , dar mama lui e o dulce. Na, acum, nu putem da vina numai pe mame, in cazul lui, tac-su e de vina 😀

  8. Eu am multe zis aşa că o să le zic la mine, dar nu acum. De luni încolo.
    Nu mă interesează de problemele lui Colfer, că nu îl cunosc. Deci nu te întreb.

    Cella, Darius glumea cu mine. Era faza cu „puiuţu’ de comunist”. Nu e aşa că nu văzurăţi că a fost în vizită la mine? Când cu „Te respect”? Ha! 😀

    Oana: Joanna Stoickenmujen, te salut! Sună nordic, este?

  9. Ba bine că n-am văzut Iza,bineînţeles c-am văzut
    şi-mi pare RĂU că l-am lăudat
    este fff prost crescut
    şi impertinent,cu fumuri de isteţ
    dar tocmai asta-i demonstrează caracterul … şi golul din interior
    şi cap … şi etc

  10. Cella, iti zic si aici, te iubesc rau, ai fost mortala 😀 😀 😀 Dupa ce mi-a venit sa plang, ai venit tu cu mersul din spate si am pufnit in ras 😀

  11. Da măi , am răbdat cît am răbdat din bun simţ pentru Mana şi ceilalţi da’ nici chiar aşa
    gluma-i glumă,impertinenţa-i egal nesimţire
    sau
    „dă-i nas lui Ivan şi se suie pe divan”
    ce să-ţi spun
    ce-am avut şi ce-am pierdut …
    acuma sunt amărîtă c-a murit , subit , PRUTEANU
    nu am io nici o treabă cu omu’ da-mi plăcea cum le zice
    şi mai ales aia cu Î din I şi nu din A
    şi D. SĂ-L IERTE

  12. Da, e o stire tare trista..Dumnezeu sa il odihneasca! Se consuma foarte mult, suferea cu adevarat si punea atata patima in apararea limbii romane..

    Oana, cand am scris despre violenta cineva mi-a raspuns ca saracia e de vina. Si eu nu cred asta. Cei mai multi oameni saraci au foarte mult bun simt, imensa lor majoritate. Mai degraba cei care nu stiu ce-i munca devin agresivi. Iar copiii vad cine are succes in Romania de azi. De aceea ei nu inteleg de ce sa citeasca o carte, de ce sa invete pentru facultate, in capul lor totul se reduce la bani, la o marca de masini, la ultimele aparitii in materii de moda.. Toate fetele se viseaza o Monica Columbeanu si il asteapta pe Fat Frumos plin de bani sa vina sa le salveze si sa le duca in paradis. In fine, e o discutie lunga.. Eu iti multumesc ca ai preluat subiectul, iti multumesc pentru solidaritate. Si am aceeasi convingere ca si tine – violentii nu citesc, cel mult titrarea de la un film de groaza..

  13. Nici eu nu cred ca saracia e de vina, din contra. Cred ca banii sunt de vina, banii prea multi. Toti copiii normali pe care ii stiu sunt cu bun simt, dar cei cu bani au impresia ca li se cuvine totul. Si aici tot la parinti se reduce totul. Pentru ca ei cred ca cu bani le pot plai copiilor lor si bunul simt si dragostea si toate cele. Eu am fost un copil cu bani, nu pot sa zic ca nu, dar mama m-a invatat sa ma port decent, ca un om si sa-i tratez pe toti in mod egal.
    Corina, ti-am spus, am o nepoata de aceeasi varsta cu nepoata ta. Si daca ar pati ceva, eu cred ca i-as omori cu mana mea, nu sport sa se dea intr-un copil sau intr-un animal. Pur si simplu nu suport.

  14. Te inteleg, Oana. M-am simtit atat de neputincioasa si mi se rupe sufletul cand vad copii batuti. Nepoata mea a descoperit ca am scris pe blog despre incident si s-a suparat, mi-a zis ca nu vrea sa stie toata lumea ce a patit ea. M-a socat ca a resimtit asta ca pe o imensa rusine. Sper ca va intelege ca in astfel de momente nu sa te ascunzi in casa e solutia, ci – din contra – sa te zbati ca alti copii sa nu pateasca la fel.. In ceea ce priveste saracia, gandesc exact ca si tine. Chiar daca parintii au bani, ar trebui sa-i invete pe copii ca nimic nu poate inlocui educatia si bunul simt. Pe vremea copilariei noastre era altceva – ne gandeam noi, generatiile noastre, atata la bani? Ai dreptate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s