Nu mai vreau iluzii – blog in vacanta, de gandire

Sunt om, întâi de toate asta sunt. Zi proastă? Nu, zi nesimţit de proastă. Sunt om, ziceam. Ştiu, sunt şi arogantă, sunt şi ironică sunt şi a dracu’, dar numai atunci când consider că e cazul. Uneori, ca un dobitoc ce sunt, mă duc cu capul înainte. Mă ataşez de oameni şi, ca de obicei, bang, se întâmplă, explozie. Prietenii mi-i tratez la fel, dar altfel pentru că sunt diferiţi între ei. Dar nu fac diferenţe. Eu nu, ei da. Dar ce spun eu, deja cred că vorbesc prostii. Probabil că nu a existat niciodată cuvântul în cauză la mijloc, aşa am crezut eu. Probabil că unii sunt prea mari, iar noi, simpli muritori, nu vom ajunge niciodată acolo. Rănită? Nu, sfâşiată. Era cazul, deja a durat cam mult. Eu ca eu, că a la mine a fost doar o secundă, dar ea, ea care e ceva mai încolo, e cu adevărat sfâşiată. Ruptă. Nici nu mai ştiu pentru cine plâng mai mult, pentru ea sau pentru mine? Cred că pentru ambele. Şi mai rău că mi-am dat seama că într-o zi pot fi la fel de rănită ca şi ea. Iar eu nu vreau. Aşa că mă retrag, fac un pas în spate, mă plec umil şi îmi văd de treabă. Au fost clipe în care am mai simţit răceala, dar nu am băgat-o de seamă. A fost o iluzie. Poate că ea va trece peste, cine sunt eu să mă bag? Nimeni.
Rămân ei, veşnic cavaleri pe meleaguri ale gândurilor. Se ştiu ei aşa cum mă ştiu şi eu. Da, o să mă acuzaţi că sunt cam prea codată. Sunt, pentru că nu vreau mai mult de atât, poate e o justificare pentru ceea ce urmează, poate că e un basm, alegeţi voi. Poate e doar un cod cu o justificare. Şi cealaltă m-a întrebat „acum mă înţelegi?”. Da, dar nu numai asta, acum înţeleg că nu se poate mai mult, că va fi mereu o barieră. Nu ştiu de ce fel, pentru că nu sunt prea multe lucruri care ne diferenţiază, poate doar sufletul. Aşa cum sunt eu, a dracu’, ironică, nepăsătoare de cele mai multe ori, pot fi şi lovită. M-am trezit, poate că doar asta contează.
Deci nu, momentan nu mai pot. Momentan blogul va rămâne aşa, un gând. Căci mă retrag un timp. Nu îmi poate trece peste noapte, nici măcar cu toate gândurile din lume. Colac peste pupăză, a mai murit şi ultimul om de valoare de ţara asta. Şi s-au adunat toate. Ştiu, nu o să îmi mai expun gãndurile pe tapet un timp. Nu o să vă mai înnebunesc cu fantasy-urile mele, cu ideile mele, cu ideile altora etc. Eu cam tac, de obicei tac. Eu nu deranjez, eu nu mă bag, urlu de urlat că asta pot s-o fac şi fără să se audă. Aşa că am decis. Ştiam de ce nu am renunţat la blog, dar nu voiam să accept. Încercam să fiu aproape, cât de aproape puteam eu. Dar oricum nu contează.
O dreptate pe lumea asta o are şi Băsescu. Că eu nu o să vă spun care, nu-i mare bai. Dar i-am găsit una şi vă jur că e incontestabilă. Dar ştiţi şi voi cum e, orice mit se spulberă. Orice poveste începe cu a fost odată. Şi tare adevărată e. A fost, s-a dus. Sau, cel puţin, e pe ducă.
Aşa că permiteţi-mi să mă retrag un pic, până îmi pun gândurile în ordine. Oricum, am treabă. Multă treabă. Importantă treabă. O să rămân alături de unii dintre voi în continuare. De unii, nu de toţi. E posibil să mă întorc mâine, peste o lună sau niciodată. Nu, nu de ei depinde, pentru că deja m-am simţit suficient de „ameninţată” sentimental. Depinde de mine. Deci nu, nu e vina nimănui. Nu e nici vina mea. Probabil că e doar vina gândurilor mele, a treburilor mele. Oricum, cine sunt eu? Un fraier de autor român, care aşa va rămâne probabil până la moarte şi după.
Cred că e cazul să fac ceva serios. Gata cu scrisul, prea multă muncă pentru nimic. Visele sunt o prostie. Viaţa e altceva. Nu poţi trăi visând, şi iată că în zece minute am reuşit să ajung la concluzia asta. Gata cu arkude, cu crime, cu minuni. Poc, au dispărut. Gata cu Merlin, gata cu poveştile. Poate că era adevărat când mi s-a spus că e cazul să mă maturizez. Am copilărit prea mult în lumea fanteziei mele. Am prea vrut să văd totul în roz. Pentru toţi a fost o zi ciudată, nu numai pentru mine. Doar că eu am tras şi concluzii, am ajuns la a gândi – cam grav, nu? 🙂 . Şi am văzut si semnul de la capătul tunelului „Iluziile se plătesc”. Încă nu le-am plătit, dar nici nu vreau să o fac. Poate că nu ăsta a fost destinul meu. Poate că trebuie să caut în altă parte. Sau, poate că sunt doar un om obişnuit, ce se va adapta într-un birou cu opt ore de muncă, cu o casă de îngrijit şi ce o mai fi. De fapt, asta este, sunt un om simplu. Nimic magic. Doar iluzii.
Visele sunt doar vise, nimic altceva. Nu vreau să vă demoralizez, dar va veni şi ziua în care îmi veţi da dreptate.
Pe curând sau, poate, pe niciodată. Dar, totuşi, pe curând.

72 comentarii la “Nu mai vreau iluzii – blog in vacanta, de gandire

  1. Pingback: VICTIME COLATERALE DIN ILUZII OPTICE « Isabellelorelai’s Weblog

  2. Noaptea e un sfetnic bun. Nani, Nani, Pui.
    Uite, vezi, d’aia umblu eu noaptea pe coclauri. 😀 Hai, dormi. Trece. Totul trece.

  3. EU NU MĂ MIŞC D-AICI SĂ FII CONVINSĂ;ŞI DACĂ NU EŞTI TOT AICI STAU !!!
    EU VISEZ,CĂ-I MARE LUCRU …
    ŞI SUNT MINUNATĂ DE VISELE TALE … AŞA CĂ VISEAZĂ TE ROGGG
    NUMAI ĂIA CU PAUZĂ ÎN LOC DE SUFLET DORM NEÎNTORŞI
    ĂIA N-AU VISE CĂ ŞI VIAŞA LE ESTE UN COŞMAR
    EU TE AŞTEPT AICI ŞI ÎŢI VEGHEZ VISELE …
    ŞI NU ,PENTRU MINE SĂ ŞTIU CĂ VISEZI ACOLO,UNDEVA,NU-I PUŢIN
    E MARE,MARE LUCRU

  4. Fiecare are momente in viata cand vrea sa se retraga, sa nu mai auda de nimic, sa fie doar el cu el insusi. Eu de abia ma obisnuisem sa te urmaresc si o sa-mi lipsesti. Vreau doar sa-ti urez tot binele din lume.

  5. OANA,
    şi eu am o problemă,doar cu … ,restu’-s … nimicuri
    metoda aleasă a fost „gîndită” , „pre (a) meditată” şi „pusă în practică”
    Instrumentul nici nu contează … dar spune multe despre „cel care-l foloseşte”
    Şi … SCOPUL … nu scuză , totdeauna … MIJLOACELE
    la mine cel puţin … jamais

  6. Oana: nu poti ramane imuna la! vezi? domnita Corina e prezenta! eee, stii si tu ca altii stau pe la geam! uite, ti-am adus si cada! 🙂

  7. Mai, voi vreti sa ma impresionati, si chiar reusiti. Ma omorati cu zile. Blue, cavalere, zau ca la tine nu ma asteptam.
    Ok, asa cum i-am zis si Cellei, cred ca pana maine imi trece. Si, pana la urma, nu pe mine ar trebui sa ma razbun. A fost doar un moment de nervi atroce. Momentul atroce, nervul obisnuit 😀
    Corina, esti o dulce, si sunt sigura ca daca cineva va face un bine acestei tari, tu vei fi aceea si chiar sper sa reusesti pentru ca te zbatut de zbati.
    Cella, Isabelle, ce mai stiti ca voi sunteti mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. E pentru prietenii adevarati. „Noi”, Cella. Cred ca pentru voi nu pot lasa locul gol. Inca sunt bulversata si capiata, dar o sa incerc. 😀 Kmi, doar nu te uitasem, zau 🙂

  8. Iar mă făcuşi, frate, hoaşcă? 😀 Dă calu’ înapoi, că te sparg! 😀 😀 😀

  9. Multumesc, Oana, pentru incurajari. Ma bucur mult ca ai revenit. Si eu am zile din astea, cand nu mai vreau sa aud de nimeni si de nimic. Noroc ca ai prieteni adevarati – ca Isabela, Cella, Blue.. O zi buna.

  10. Pentru tine, Oana:

    Sometimes people come into your life and you know
    right away that they were meant to be there, to serve
    some sort of purpose, teach you a lesson, or to help
    you figure out who you are or who you want to become.

    You never know who these people may be – a roommate, a
    neighbor, a professor, a friend, a lover, or even a
    complete stranger – but when you lock eyes with them,
    you know at that very moment they will affect your
    life in some profound way.

    Sometimes things happen to you that may seem horrible,
    painful, and unfair at first, but in reflection you
    find that without overcoming those obstacles you would
    have never realized your potential, strength,
    willpower, or heart.

    Illness, injury, love, lost moments of true greatness,
    and sheer stupidity all occur to test the limits of
    your soul. Without these small tests, whatever they
    may be, life would be like a smoothly paved straight
    flat road to nowhere. It would be safe and
    comfortable, but dull and utterly pointless.

    The people you meet who affect your life, and the
    success and downfalls you experience, help to create
    who you are and who you become. Even the bad
    experiences can be learned from. In fact, they are
    sometimes the most important ones.

    If someone loves you, give love back to them in
    whatever way you can, not only because they love you,
    but because in a way, they are teaching you to love
    and how to open your heart and eyes to things.

    If someone hurts you, betrays you, or breaks your
    heart, forgive them, for they have helped you learn
    about trust and the importance of being cautious to
    whom you open your heart.

    Make every day count. Appreciate every moment and take
    from those moments everything that you possibly can
    for you may never be able to experience it again. Talk
    to people that you have never talked to before, and
    listen to what they have to say.

    Let yourself fall in love, break free, and set your
    sights high. Hold your head up because you have every
    right to. Tell yourself you are a great individual and
    believe in yourself, for if you don’t believe in
    yourself, it will be hard for others to believe in
    you.

    You can make anything you wish of your life. Create
    your own life and then go out and live it with
    absolutely no regrets.

    And if you love someone tell them, for you never know
    what tomorrow may have in store.

    Learn a lesson in life each day that you live! Today
    is the tomorrow you were worried about yesterday. Was
    it worth it?
    author unknown

  11. Corina, păi şi cu tine suntem prieteni. Îţi mai aduci aminte, când nu aveam ce mânca, şi mi-ai dat o bucată de brânză? O adusese mama ta. Sau sora ta. Eu îmi aduc aminte. Câţi ani să fie de atunci? Fix 10.
    De 3 luni aştept să-ţi zic chestia asta.

  12. Acum 10 ani?! Ce frumos.. nu-mi aduc aminte, sa fiu sincera.. Si n-am reusit sa te identific dupa blog. Sper ca a fost buna branza.. Pai, ar trebui sa ne organizam, sa mai impartim o data o bucata de branza.. O luam si pe Oana 🙂

  13. Isabelle, iti dau funia ‘napoi, ne lipim si noi de-o gofre?! …las’ ca stiu io, e pe Lipscaniu’ lor! 😉 🙂

    Oana, manloe, SuKaRiT, Cella…ne scoatem!

  14. Toata blogosfera, prin care „ma plimb eu”, mi s-a parut abatuta azi…Ma bucur pentru semnul pe care ni-l dai. Lucrurile merg spre mai bine. Asa trebuie sa fie!

  15. Corina, păi dacă te-ai mutat!
    Şi normal că nu ai cum, după blog. După bloc, da! 😀
    Dar nu mai spune, că sunt incognito 😀

  16. Termenul intuitie nu denota ceva contrar ratiunii, dar uneori in afara zonei ratiunii. Probabil ca nivelul cel mai inalt de inteligenta – si cea mai mareata forma de gandire creatoare – este intuitia. Intuitia este abilitatea de a primi sau percepe informatii care nu sunt accesibile celor cinci simturi ale noastre. Aceasta capacitate este extrem de acuta la copii cu varstele cuprinse intre patru si sapte ani. Prea adesea aceasta este inabusita si zdrobita de autoritate care o priveste ca un comportament irational. Oamenilor le este teama de intuitie deoarece ei cred ca intr-un fel, aceasta inlatura gandirea rationala. Adevarul este ca intuitia se bazeaza pe gandirea rationala si nu ar putea functiona in lipsa acesteia. – Carl Gustav Jung

  17. glop, glop, galop, pruu, stai, hăi, măi Maricico! pruţ! No stăi, că te adusei la mumă-ta! Şe dai din copihite aşe? No, n-ul lovi pe blue, no, că măncă si el o jofră…
    Iote c-o s-o incecat, na la mama o cafeluta!
    Am adus pentru tătă lumea

  18. Da’ de ce tre’ să dau eu cafeaua? Dă calu’, dă funia, dă cafeaua 😀
    Bă! Ia, că mă enervaţi.

    Oana, tu te mai gândeşti mult? Că veni Meşteru cu Maricica.
    Dacă o aduce Ioana pe Caprelia, am rezolvat misterul.
    😀 😀 😀
    Hai că ce mişto! Deci: E MICĂ LUMEA, FRATE!

  19. Doamneee, pleaca si omul putin de acasa si voi vreti neaparat sa-l puneti la bocit.
    Corina, pai cum, esti prietena noastra, aici nu intra decat prietenii, sa zica ei in gura mare ca nu e asa 😀
    Isa, da 😀
    Blue, Da :
    Mestere, se cerea o cafea. 😀
    Stiti ceva, acum imi dau si eu seama cum e cu prietenii adevarati si nu pot decat sa va multumesc si sa va strang sa va dau o cafea. 😀
    Bine, fie, o platesc eu 😛

  20. Mică şi stă pe blog 😀 😀 😀
    Când am zis io că să punem de-o asociaţie, aţi râs. Na asociaţie. 😀

  21. Domnita Corina, sa-mi pun si io coifu’ …a, da? e mileul Oanei?! langa peste e bine?! asa…multumesc pentru loc! 🙂

  22. Bine ca am inveselit-o pe Oana.. 🙂
    Chiar am putea face o intalnire, acum vorbind serios. Sa se mai incalzeasca putin, sa treaca Summitul asta si dau eu cafeaua..
    Va doresc o seara frumoasa tuturor.

  23. numa’ cu ochii pe mine esti! si care vroiam sa il dau isabellei pentru capastru’ Maricicai! na, ca mi-ai stricat surpriza ! Da’ tu ce faci acolo? Ha? Ti-o place modelul de la bluza de ii iei tiparu’??! 😛 😛 😛

  24. La primul meu comentariu de la acest post e scris CHIAR DACA „cu portocaliu”.
    Da un click pe acele cuvinte si vei…auzi surpriza mea 😛

  25. mie unul mi se spune mereu ca sunt prea copilaros… poate ca sunt…. nu cred in minuni… le fac in fiecare zi numai… apoi ma distrez vazand lumea cum crede in ele:))

    nasc vise din nimic si leg timpul de ele… cu lanturi de aur… lumea mea nu e roz… e portocalie cu contur rosu… asa ca te inteleg cumva… doar ca ai gresit cred „renuntarea”.. nu la vise si copilarii trebuie sa renunti… ci la a fi precum „ei”… :)) gandeste si tu frumos… :))

  26. Reuşirăm să ne repliem şi să-l speriem pe dl. V.cu bucuria noastră
    dl V.să ştiţi că suntem ,în general ,cumsecade,ne cam ştiţi
    Suntem şi noi ( puţin ) bucuroase …
    fiţi blînd cum vă ştim …
    Blue , mah , AVE !!!
    Manole , îţi trimit „ceva” de nu te mai aduni de rîs
    Corina , te admir sincer de multttttt

  27. Aaa, Cristal, ti-am zis eu o vorba 😀 Multumesc! Mi-a picat si netul 😀
    Cella, tot te pup. Lasa, ii trece sperietura domnului V. Nu-i bai, e tare de inima 😀

  28. Am aflat tarziu ca pleci , si-n graba iti las ravasul 😀

    Când amintirile-n trecut
    Incearcă să mă cheme,
    Pe drumul virtual şi cunoscut
    Mai trec din vreme-n vreme.

    Deasupra blogului tau ies
    Şi azi aceleaşi stele,
    Ce-au luminat atât de des
    Înduioşării mele.

    Şi peste arbori răsfiraţi
    Răsare blânda lună,
    Ce ne găsea logati
    Comentandu-ne-mpreună.

    A noastre bloguri îşi jurau
    Credinţă pe toţi vecii,
    Când pe cabluri se scuturau
    De digiti liliecii.

    (Cand amintirile … Eminescu , bloger.)

  29. Merline, luăm cafea cu Corina. Ori la Bruxelles, ori la Strasbourg. Poţi să o plăteşti tu, dacă vrei 😀
    La tine luăm o ţuică. Corect Unchiu’ Vania?
    69+1 …

  30. Corina, cu mare placere ne intalnim, sincer. Deci DA, ramane stabilit, dupa ce te linistesti si tu, mergem la cafea 😀
    Isabelle, la Bruxelles o plateste Corina, nu de alta, dar ea stie locurile 😀 La Strasbourg, poti sa faci tu cinste, eu o platesc la Bucuresti ca tot capitala europeana e 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s