La multi ani, sora bloaga!

Cadouri din suflet, cu suflet, ar trebui să primim cu toţii. Materialul contează mai puţin atunci când dăruieşti un suflet pentru un suflet. Desigur, dacă aş fi fost mai aproape fizic de sora bloagă, i-aş fi cumpărat cel mai frumos cadou. Apropo, Isa, care e cel mai frumos cadou pe care ţi l-aş putea oferi? Nu, încă nu e ziua Isei, dar mai e puţin. Puţin de tot. Iar eu vreau să-i ofer cadoul meu. Desigur, îi dăruiesc doar suflet, o melodie şi multă, multă dragoste.
Soră bloagă, soră om, soră siameză, îţi doresc să ai parte de tot binele din lume şi să fii mereu fericită şi împlinită. Sănătoasă, foarte sănătoasă, ca să poţi trece peste toate. Fiecare zi din viaţa ta să-ţi aducă cel puţin un zâmbet. Chiar dacă e unul mic. Toţi oamenii sunt frumoşi când zâmbesc. Tu eşti frumoasă prin sufletul tău, ştiu, dar vreau să zâmbeşti mereu. La mulţi ani! Şi să ai parte de tot ceea ce îţi doreşti. Şi inima ta să rămână veşnic tânără şi frumoasă.
P.S Gata e 12, e ziua Iseiii, puteti incepe 😀 La multi aniiiiiiiiiiiii!!!!!!

Zile inedite cu interviuri inedite

Toate zilele frumoase, până la urmă, se înghesuie într-o singură amintire, unică şi comună. Un vis, întotdeauna te trezeşti dintr-un vis, cu o amintire plăcută sau nu. Poţi avea o rază în inimă sau poţi avea un ghimpe. Şi de aici, ajungem la poveste.
Nu a trecut un an de când am blog. Mă rog, bloguri. Au fost multe, zăpăceală mare. Şi pentru voi şi pentru mine. Cred că mai mult pentru mine, decât voi. Că Tata Borgo a constatat ieri că nu sunt în toanele mele, despre asta nu vă mai zic, a fost, s-a dus, mai este, dar eu nu vă mai zic. Nici de blog nu vă mai zic. Doar trebuie să îi fac poveste şi mai e până atunci. Îl sărbătorim abia în iulie. Vă spun eu. Era prima săptămână din iulie, că aveam examene şi am plecat la mare 😀 Ho, după examen m-am dus direct pe şezlong. Am făcut o baie în piscină, nu de alta, dar marea era murdară, că marea era tot la români, deci murdară rău; şi am stat vreo două zile la soare. Mai puţin atunci când nu era soare. Şi da, mai intram şi pe blog, mai mult noaptea, dar intram. Pentru că atunci, ideea mea de blog era alta, acum, s-a schimbat, s-a rotit, ceva cu o sută optzeci de grade. Şi de ce să mint, dar ideea de blog se roteşte în fiecare zi. Mereu descopăr ceva, pe cineva. E o treabă cu suflete, cu surori, bloage sau nu. Cu oameni care sunt oameni, dar şi cu oameni care nu sunt oameni. Şi ca să nu mai lungesc vorba, ţinând cont că am fost nevoită să las calul (desigur, cine ştie cunoaşte 😀 ), vă las cu un interviu inedit pe care l-am „furat” de la Petria. Have fun!