Viata mea, aia normala

Lumea asta, a mea, se cam descompune. Păi cum de ce? De aia? Adică, oricât scandal ai face, vecinii nu bagă la cap. Poliţia? Este o soluţie oarecare, dar nu una suficient de înfiorătoare. După o zi de dat cu bormaşina, dobitocii, care dracului or fi ei, încep să îmi bubuie în cap. Mda, exact ceea ce îmi trebuia după o zi nasoală. Da, 1 aprilie, a fost o păcăleală ziua în sine, nu, nu cred că mâine va fi mai bine, că parcă am intrat toţi în anul morţii şi înnebunim, cam fără stil.
Oamenii mor pe capete, ne-am ales şi cu un summit şi, colac peste pupăză, viaţa mea e cam întoarsă cu susul în jos. Cum de ce? Eu ce v-am spus până acum?
Băsescu acuză, ca de obicei. Vecinii mei tot dobitoci sunt, viaţa mea, tot cam aşa, ca şi ultima oară când am discutat despre asta. Nu s-a schimbat mare lucru, doar calul, să zicem. Adică maşina. Păi da, de asta mai aveam nevoie, să mă aglomerez prin oraş. Sigur, credeţi voi că în Piteşti e mai liber, bine, mă rog, voi puteţi crede ce vreţi, dar nu e. Şi pentru un începător e nasol, ce să mai. De parcă nu aveam eu destule, dar pe cine să mă supăr? Eu am vrut. Acum le trag. Da, eu am vrut şi în blocul ăsta, şi asta o trag. Eu am vrut şi prieteni, şi asta o trag. Eu am vrut multe şi le cam trag pe toate. Una după alta, nimic nu rămâne neplătit. Măi, la Pro nu am vrut, deci, la dracu’, de acolo nu vreau să trag nimic, că mi s-o fi luat. Şi gata. A, nu, să nu o uit pe Isa care mă pune să dau examen pentru vice la literatură. Încă două, nu? 😀 Bine că a intrat şi aia cu lupul paznic la oi în examen, că deja nu mai ştiam ce să zic. Mă rog, să povestesc. Poate îmi mai dă şi mie cineva o idee, că de nu, să mor de nu îi public Isei ultimul roman pe blog şi atunci să citească 😀
Şi, despre ce vorbeam? Păi ce s-o mai lungim, tot aşa a rămas. Adică eu cu nervi, ei cu dureri dorsale. Cum, mă, cine? Citiţi şi voi mai sus.

Lupul paznic la mioare ?

lup.png
Hai, frate, că asta-i tare.
De-i scandal în lumea lată,
-Ce mai ziar conduc pe piaţă –
Vin şi eu, o babă beată
Să vă relatez pe dată.
Cică la negru castel
– E nu ştiţi, e al lui Gigel –
Printre nori de cremene
Cu baston de bambus crem,
A venit un păstorel.
A bătut în poarta mare,
Cei drept, cam cu apăsare
Şi-a strigat la împărat:
– Gigi, frate, tu eşti beat?
Împăratul, nu chefliu
A ieşti din vin târziu.
– E pe dracu’-i complicat
Păi normal că era beat,
Da-i zi de decapitat –
La păstor s-a repezit
Şi cu grabă i-a şoptit.
– Taci, la dracu’, că sunt bine
Ce vânt, p’aci, pe la mine?
Păstorelul, cam şcoat
Arătă spre câmpul plat.
– Măi, tu ăsta, împărate,
Eu cred că ai băut prea mult… ă… lapte.
Nu ştiu cum dracu’ făcuşi,
Dar lupul paznic la oi ai pus.
– Ei, la dracu’, măi păstor
Lasă lupul pe ogor.
Şi păstorul aplecat,
Una peste chip i-a dat.
– Bă, împărate, pana mea
Lupul ălă ţi-o mânca,
Până şi pe mumă-ta.
– Lasă, nu-mi purta de grijă,
Că îţi dau în cap c-o tijă.
Lupu-i lup, că ţi-am zis doar
Se distrează şi el un pic,
Şi se duce la dormit.
Păstorul se înfioră
Şi oile îşi strigă.
– Tu oiţă albăstrea,
Stai cu lupul pe saltea?
 Oaia neagră se făcu
Şi pe păstor îl… nu, nu.
– Nu, zise oiţa sa.
Lasă, vin cu dumneata.
– Dar, tu, oaie nărăvaşă
Stai cu duşmanul în casă?
Vin şi eu, măria ta,
Zise convinsă şi ea.
– Eu cu lupul nu oi sta,
Că n-am timp de prostia sa.
Şi păstorul şi plecă.
Doi căţei ce-au mai rămas
Şi un porc ceva mai gras.
Când împăratul află,
Normal, domn’le, se îmbătă.
Şi aşa au trăit toţi
Ba cu lupi, ba cu coioţi
Şi de auziţi de ei,
Mă rog, mai bine plecaţi spre cei,
Cei ce astăzi vă vor da…
E ceva cu pana mea.