S-a mai dus un weekend

 

Weekendul ăsta a trecut aproape normal. A avut o maturitate specifică vârstei. Să fie pentru că se apropie ziua mea sau pentru că vine vara şi deja mă gândesc la weekend-urile la mare. V-am spus că sunt o împătimită a verii? Sunt. Dacă nu v-am spus, aflaţi acum. Culmea, eu vara am chef de orice. Am energie. Ceea ce nu mi se întâmplă iarna. Am început să mă trezesc. Desigur, până acum am hibernat ca orice urs ce se respectă. Normal, acum, în weekend, mi s-a spus şi mie că trebuie să muncesc, aşa că îmi cer scuze anticipat pentru absenţa mea online. S-o îndura Vania şi de bloguleţul ăsta.
Azi nu vă povestesc multe pentru că mă apuc de treabă, treabă pe care vreau să o termin până mâine, că prea îmi stă înfiptă în creier şi nu mă pot relaxa de nici o culoare. De mâine încep altele. Alte treburi. Alte lucruri. Cred că va fi o săptămână grea, până îmi intru iar în ritm. Grea, dar musai. Unde mai pun şi faptul că abia ce m-am învăţat cu şofatul, dar încă mă stresează orice om care stă în spatele meu. Să nu ziceţi voi că nu sunt stresată.
Desigur, weekend-ul ăsta s-au întâmplat şi altele, odată cu relaxarea: am uitat, am iertat şi mi-am văzut de viaţă. Aproape că şi uitasem că mai am una. E aproape bine să îţi dai seama că mai ai una, o viaţă.
Şi să nu uit, voiam să-i fac cu mâna lui Şukărit şi să îi spun că îmi pare rău pentru inima lui. Nu o să mai pun posturi horror, decât când m-o anunţa că pleacă în vreun loc fără net 😀 Sau, aşa cum a spus el, o să pun o atenţionare. Şukărit, dar cu mine la volan ai curaj să mergi? 😀 Şi mai am să-i explic ceva Ioanei, apoi plec, îmi văd de scenariu, că aşa trebuie, e folositor. Să munceşti ca să trăieşti. Deci la treaba, da? Explicaţia pentru domniţa mai sus amintită e mai jos.

 

  Elfi

   Strumfi

 

DA? 😀