Penibil si in reluare

Am căutat şi eu pe bloguri, pe colo, pe colo, să văd care ce a zis de domnul Naşu sau Radu Moraru, aşa cum îl cheamă pe el în buletinul propriu. În afară de Chinezu, cam nimeni. Şi mă tot întreb de ce. Aş vrea să pun nişte întrebări ajutătoare, dar răceala nu îmi permite să îmi folosesc creierul la intensitate maximă. Aşa că fără întrebări ajutătoare, o gândiţi voi cu capul vostru că-i mai sănătos aşa, ştiu eu.
Că omul l-a jignit pe Tonomat, să zicem. Hai, a avut o zi proastă. Cu toate că mi se pare penibil. Dar rău de tot. De ce nu s-o fi dus el să-l ia de gât şi să-şi rezolve problema, nu mă duce… Dar când te iei de omul care te-a luat de pe stradă şi te-a făcut OM, păi mă cam înfurie. E enervant. Mă rog, am înţeles că nu mai sunt de acord unul cu altul, dar totuşi. Dacă nu era Cristoiu, dracu’ auzea de Radu Moraru. În fine, nu că mi-aş dori să aud prea mult de el. E penibil şi va fi pentru tot restul vieţii lui. Unii oameni se nasc penibili şi mor la fel.
Ce mă enervează pe mine la culme e treaba asta cu datul în ăla care te-a făcut om. Zău că nu am priceput-o niciodată şi greu îmi e şi azi să o pricep. Nu e vorba de omul care te-a ajutat să treci strada la semafor, ci de ăla care te-a făcut cu salariu. Salariu semnificând chestia aia din care trăieşti. Hehe, greu, ştiu. Dificil de gândit aşa. Iar dacă Cristoiu îl atacă, are tot dreptul, el l-a format. Până la urmă e normal ca omului să nu-i convină ce-a ajuns învăţăcelul său. Nu de alta, dar se face şi el de râs. Şi încă o dată mă întreb, de ce doar aşa puţine reacţii în blogosferă? Cred că o să rămân întrebându-mă. Sau, vorba Crinei, omul nu merită băgat în seamă. Crina e fată deşteaptă şi ştie ea ce spune.
Youtub-ul de mai sus e „furat” tot de la Chinezu, că pe mine nu mă duce mintea să caut prin atâtea tuburi 🙂 (Urmariti tubul la Chinezu, ca iar au probleme oamenii astia)
Reclame

Despre raceala, numai de bine!

Dacă o luăm de la capăt eu îmi bag o demisie de răceală. Evident, ca un om sănătos, normal şi proaspăt şofer, m-am trezit cam răcită, ameţită, iar restul detaliilor nu vi le mai dau. Cum azi nu am apucat să mă sui în maşină, am privit-o cu jind. Şi ca doamna cumnată a mea să nu mai râdă cu mine de prima mea zi de ieşit singură, na că mi-a făcut-o răceala cu ameţelea. Desigur, nu am putut să dorm, că deh, bubuia o boxă, aceeaşi, iar şi iar.
Ca treaba să fie treabă şi nervul la locul lui, Mana a dispărut. Dar asta nu-i nimic. De o săptămână corespondez cu office-ul unei edituri. Că nu pot spune că o fac cu o persoană, cu toate că în spatele corespondenţei o fi o singură persoană, dar eu nu am de unde şti. Eu le spun, ei îmi spun. Şi de o săptămână ei îi spun acelaşi lucru: „Trimite câteva vorbe despre carte să vedem dacă ne interesează”. Eu le trimit vorbele, ei o iau de la capăt cu acelaşi mesaj. Sunt eu nebună? S-a întors lumea cu susul în jos? O ţineam aşa de duminica trecută. Ei nu s-or fi plictisit? Nu, eu da. Aşa că am decis să-i sun, dar mâine. Cum de dormit nu pot dormi nici în linişte, scriu prostii pe blog. Normal. Păi ce altă treabă am.
Vreau să spun că nu mai am chef de nimic, pentru că nu prea reuşesc să merg cu picioarele mele, iar mâine vreau să scot dragonul la plimbare. Printre altele, probabil, pe la prânz voi veni cu ceva serios. Dacă nu, Vania, ai grijă la anonimul ălă, că poate eu mor între timp şi nu mai pun moderare că îmi e excesiv de lene.