Dupa Inviere…

Mai întâi: Adevărat a Înviat!!!
 
A mai trecut un Paşte… Pentru mine, la fel. Adică la fel ca celelalte. Nimic în plus sau în minus. Poate în minus, poate în plus, ceva, puţin, nu s-a simţit. Aceleaşi drumuri, aceeaşi oboseală infinită. Aceleaşi manele ce au urlat în blocul meu. Totul la fel. Nu, nu ne-am luat aparatul foto. Am uitat. La şase dimineaţa abia vedeam să ne îmbrăcăm, aparatul putea la fel de bine să stea şi dezbrăcat şi uitat, undeva prin casă. Ne-am dus, ne-am întors şi am condus dragonul negru al mamei (iată, un punct în plus). Am înlocuit dragonul negru cu cel gri şi am pornit spre o altă destinaţie, la socrii mei. Unde ne aşteptau cumnaţii şi copila.
Normal, acolo e altă treabă. Suntem mulţi şi tineri. Glumim, vorbim, uităm repede de oboseală. Ne înţepăm, că nouă aşa ne place şi plecăm mai prieteni decât atunci când ne-am întâlnit, dar mai obosiţi. Trebuia să mă duc cu maşina mea până acolo. Nu am putut, eram prea obosită pentru a fi sigură că nimeresc drumul. Am venit acasă. Am dormit o jumătate de oră şi am văzut LOST.
Special? Nu prea. Relaxant? Da.
Şi ce a fost cu adevărat mişto, a fost că am cântat. Nuu, eu cu X, în maşină. Dumnezeule mare, am uitat cd-ul cu Parazziti în maşina mamei, sper să nu facă infarct. 😀 Ne-am descurcat şi aşa. Îl aveam pe Mărgineanu. Ce am cântat aproape tot drumul? Vă spun imediat, dar de sunteţi sfioşi nu ascultaţi că nu e o melodie tocmai în ton cu sărbătoarea.
Desigur, plec iar. Habar nu am unde. O fi munte, o fi mare, o fi ce o fi, căci nu mai avem stare acasă, ne-am obişnuit pe drumuri. Ce o să cântăm? Depinde ce maşină va porni pe drum.

  – A mea

 

  – A lui

Momentan sunt într-un fel de vacanţă. Şi, tot momentan, îmi place 😀 Sărbători fericite în continuare!!!