Our şi centaurul

Our nu ştia de existenţa centaurilor. Auzise el multe la viaţa lui. Dar fiinţe pe jumătate cai, iar pe jumătate oameni, niciodată. Desigur, trăia într-o lume ciudată, nu că nu şi-ar fi dat seama. Dar asta era prea de tot.

– Şi zici că nu ai auzit de noi? întrebă centaurul aplecându-şi chipul bărbos până la nivelul ochilor piticului.

Our se gândi bine ce să răspundă. Copitele erau destul de puternice. Iar el încă nu uitase de aventura cu uriaşul. Nu voia să mai rişte un alt zbor, mai ales că ăsta ar fi fost ceva mai dureros.

– Nu, raspune el, pregătit să dea în caz de nevoie.

Centaurul îşi ridică capul şi se gândi la opţiuni. Acum, de ce să mintă, el auzise de piticii din Mnemess, dar nu mai văzuse vreodată unul. Ştia că sunt uşor de jignit şi sar la harţă una două. Mai auzise şi că piticul de faţă doborâse un uriaş. Dar, aşa cum se ştie, poveştile astea sunt adesea înflorate. Se spunea că piticul îi dăduse un şut, de stătuse uriaşul prin aer vreo câteva minute şi se gândise la viaţa proprie. Dar, acum, ca îl avea în faţă realitatea părea exact pe dos. Nu că nu ar fi fost fioros cu barba lui roşie împletită şi ochii negrii ieşiţi din orbite. Dar totuşi, ce putea să îi facă un pitic unui centaur?

– Şi, aşa, făcu cenaturul studiindu-l, e adevărat că ai doborât un uriaşi cu mâinile goale?

Şi iată, lui Our îi străluciră ochii şi văzu oportunitatea. Lasă, avea să-i arate el lui. Unde s-a mai pomenit pitic căruia să nu-i placă lăudăroşenia.

– Normal, se umflă Our în pene. I-am dat un şut…

Centaurul ridică din sprânceană.

– Nu pari a avea un picior prea puternic.

– Depinde cât îs de nerov.

– Eu am auzit că a fost şi un vrăjitor cu tine, unul Vania. Unul cu adevărat puternic.

– Doar nu credeai că merg singur pe drum, se răţoi piticul. Dacă ai mai auzit aşa ceva, o elfă roşcată se ţine după mine, cică să o ajut şi să o ajut în numele… mă rog, ştii tu. Mai e şi mândra aia de zână, care, normal, se ţine scai după vrăjitor, să o înveţe şi s-o înveţe. Unde mai pui că trebuie să găsesc şi piatra sacră pentru Împărăteasă, zi tu că asta e viaţă de pitic normal.

Centaurul pufni pe nări.

– Şi ei unde sunt acum?

– Unde sunt, unde sunt. O fi vrăjitorul vrăjitor, dar de furia pădurii întunecate nu a scăpat.

– Vrei să spui că sunt prizonieri în pădure?

– Aha.

– Şi tu nu ai de gând să faci nimic?

– Ba da, mă gândeam să mănânc, să dorm şi să bag o pipă. Aaa, liniştea, o auzi?

Centaurul dădu furios din copită.

– Aşa îţi ajuţi prietenii?

– Dar ce te nervezi aşa? Un pitic nu are şi el dreptul la linişte? Lasă, îi salvează roşcata şi tot nu scap de ei. Să te văd când or veni pe capul tău.

Centaurul îşi dău seama că poveştile despre pitici erau reale. Stranii creaturi, fără pic de milă. Tot ceea ce conta era confortul propriu.

Oricum, staţi pe aproape, în episodul următor Our va fi nevoit să înoate. Şi cum credeţi voi că înnoată un pitic? Desigur, ca toporişca la fund.

Sustinem copiii!!!

11 comentarii la “Our şi centaurul

  1. Am înţeles că mă ţin după Our, dar în pădure ce scarabeţi oi fi căutând habar nu am. Nici cucu nu se aude acolo. Sper să vină să mă salveze centaurul până îşi trage puiul de somn personajul tău pitoresc, căci am impresia că Vrăjitorul s-a afundat mai rău decât mine 🙂 Heelllp!!!
    Vezi că pe Mândra ai trimis-o cu linkul tocmai la greci. Sper că asta nu i se trage de la piciorul năzdrăvan al lui Our. După ce că ne-a sedus şi ne-a abandonat, ne mai şi trage câteva de zburăm prin şi peste păduri 🙂

  2. =)) Mandra o fi primit vreun sut sanatos, o sa verific imediat, dupa ce ma opresc din ras 😛 Si vedem data viitoare ce cauti in padure, eu de unde sa stiu. Alfa el centaurul, oricum, pe vrajitor nu te poti baza =))

  3. cum innoata piticul ne vei povesti in mod sigur tu, cine altul, numai Oana are harul si maiestria de a zugravi delicat amanunte incat sa tresarim la fiecare culoare si involvurare a aripilor zambetelor spiridusilor ei….dar daca ii vine ideea sa sara de la trambulina, cine-l salveza de la innec….Natasha sau baiatul tau drag…caci eu pe fictivul Oleg nu-l dau, il pastrez la rubrica sparturi…Vania e de vina nu eu… daca il daruia mie real eram pasnica, dar asa, auzi la el..Oleg fictiv…pot sa-l iau de coada si sa-l dau de toti peretii si nu simte nimic, ca daca-i fictiv…o data-n viata mea primesc si eu in dar pisoi si atunci e fictiv….
    vise senine dragilor…. eu ma chefuiesc cu mine, am promis si….asta e…zbang…buf… nu va speriati, e Oleg, am dat cu el de dulap, ascult kukavica…na, la refren nu ma pot abtine…nu-i ziceti lui Vania nimic, altfel, ma scoate din wordpress…
    laku noci
    Sibilla
    P.S. Oana, nu am primit mail, nu stiu de ce, iti scriu adresa : sibilla_poesis@yahoo.com

  4. Our fabulează! Nu eram cu el, tocmai atacam un tren cu aur.
    Despre centauri, ce să zic? Şi eu am fost mirat când i-am întâlnit prima dată. Credeam că sunt fiinţe imaginare. Zâne mai văzusem, da’, centauri…

  5. Buna ziua mi-ati dat, belea v-ati capatat! Vrajitorul in primul rand, dar crezi ca tu scapi? Sau efla roscata?
    Legat de link, am incercat sa spun intr-o postare, nu s-a inteles nimic si n-am insistat pentru ca…eu nu-s cu traficul, etc…Desi, as fi putut sa-i santajez pe greci, macar de-o friptura s-un sprit!…Hmmm…ca de obicei, imi vin idei cand nu mai am nevoie de ele si le uit pana data viitoare cand mi-ar fi iar utile =))

  6. Sibilla, am vazut mesajul de pe blogul tau, dar ma crezi sau nu, nu eu l-am scris. Era ip-ul meu?

    Vania, elfi vazusei? Vazusei 🙂

    Kmi, asa sunt toate zanele, sfioase. Trebuia sa spui in gura mare sa auda tot romanul 🙂

  7. Ce se poate intampla cand doi de marimi deferite se intalnesc ?
    Fie si-o trag repede, cu riscuri de ambele parti, fie discuta banalitati, timp in care fiecare apeleaza in gand la arsenaul de viclenii.
    Intalnirea dintre Our si centaur e cum s-ar intalni Piti cu o puma cu cap de taur. 🙂

  8. Oana, prieteni, sunt in zona…dati un semn si la zapacita sibilinica sa fiu pe faza la ” marea intalnire „, nu vreau sa ratez momentul…mai mult, fug sa pun de inca o cafea, sa fiu pregatita, si, ca sa intregesc arsenalul, zic sa aduc la indemana tot, langa pletele mele de doi cm, ma bazez pe voi 🙂
    omu` :):):)

  9. Sukarit, pai ce, am fost vreodata? 😀

    Bazeaza-te pe Omu’ ca l-a bagat pe Vania in boala, vezi tu imediat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s