De casa noua

Foaie verde, foaie lată,

Iată bloggeri la treabă.

 

Heheee, de când aştept momentul ăsta. Şi iată, a venit şi clipa cea aşteptată. Vă spun, nu vă înghesuiţi. Tu, ăla din spate, dă-te mai aproape, să auzi mai bine. Povestea e simplă, dar o amplific eu, că doar nu scriu un post aşa degeaba.

Să vă spun despre Our? Nu, nu acum. Să vă spun despre sătmăreni? Se poate. Dar despre cel mai simpatic rus? Fie, hai.

Îi ştiţi pe Crina şi pe Vania, nu? Ar fi şi imposibil să nu-i ştiţi. Crina e elfa cea roşcată, iar Vania vrăjitorul ce şi-a pierdut bagheta. Bun. Până aici e totul clar, nu de alta, dar îmi era teamă. Crina, de şase luni, şi-a luat casă, dar cum nu i-a fost de ajuns, s-a mutat la domeniu, ca orice om cu bun simţ. Piteştenii sunt snobi, dar de la sătmăreni nu mă aşteptam 😀 Oricum, eu zic să o vizitaţi pe Crina în noua sa casă. Apropo, Crina, că văd că te pricepi, vreau şi eu să îmi editez tema în html, ajută-măăă, că e cu mită postul. Renunţ la maşina roşie şi decapotabilă. În plus, voi, ăştia cu mutările, mi-aţi stricat şirul poveştilor. 😀

Bun! Acum să trecem la Vania. Da, vrăjitorul. Ţi-am zis să vii mai aproape, nu se aude de acolo, iar eu nu am chef să ţip. Aşa, toată lumea cu urechile ciulite? Desigur. Sunteţi atenţi pe dracu’, dar fie. Vrăjitorul stă, că încă stă, în mlaştină. Are o căsuţă mică şi posomorâtă. Mă rog, la drept vorbind e vrăjitor, nu îi trebuie mai mult. Şi totuşi, Vania a găsit un castel şi s-a mutat acolo. Cum de ce? Vedeţi dacă nu sunteţi atenţi? Pentru a-şi putea aranja toate poţiunile, baghetele şi pentru a putea să îşi spună toate cărţile pe rafturi. Aaa, şi să nu uit de turn. Turnul vrăjitorului e o splendoareee.

Bine că fusăşi tu atent. Da, normal că e prizonier în pădurea aia neagră. Dar ce, asta înseamnă că nu se poate muta? E drăcia dracului. Bine că se găsi unul deştept. Cum, mă, nu are logică? Păi nu o avea pe tarlaua mă-tii, dar pe a mea nu mă contrazici. Da?

Uff, şi acum că am scăpat de gură mare ăsta, vă îndemn să îi vizitaţi pe cei doi la casele lor noi, adică aici şi aici. Şi dacă nu aţi înţeles ceva, trăgeţi-vă singuri de urechi că eu am chef de scris. Şi nu mă mai bateţi la cap. Gata. Sedinţa s-a încheiat. Duceţi-vă pe capul lor. Iar, tu, mă? Lasă mă, sunt şi prizonieri, sunt şi la casele lor. Nu te mai băga, că oricum ai pustiu în cap. Şi zic unii că nu aş avea eu neuron.

Să vă fie de bine!

 

Reclame