Tiptil prin pădure

Our muşca cu poftă dintr-un codru de pâine. Agriph mergea înainte, alături de alţi doi centauri, deschizând drumul.

– Vrei să te mişti mai repede? ţipă centaurul la pitic.

– Eu n-am patru picioare, replică piticul indiferent.

Cu toate astea, centaurii se opriră. Dintr-o dată, totul se întunecă. În schimb, Our vedea foarte bine. Agriph, din cauza beznei, nimeri cu capul într-un copac.

– Tăntălău, mormăi piticul, în timp ce mesteca.

Agriph îşi duse mâna la cap şi dintr-o dată îşi dădu seama că vede stele verzi.

Our preluă conducerea.

– În stânga, puteţi observa copaci, în dreapta, tot copaci.

Agriph intră iar într-un copac. Our miji.

– Desigur, şi în faţă tot copaci, am crezut că-i evident.

– Futu-i, bomăni centaurul.

Piticul avu un deja-vu. „Iete-te la ăsta, se crede Vania”, aşa că omise să-i spună că un alt copac era chiar în faţa lui.

*

Între timp, zâna îşi dădu seama unde a fost încarcerat vrăjitorul. Încă mai avea pulbere magică. Creaturile alea mici nu reuşiseră să i-o fure pe toată. Reuşi repede să scape din celula de bambus şi, tiptil, se îndreptă spre vrăjitor.

Vania dormea şi, ca orice vrăjitor ce se respectă, vorbea în somn.

Dacă o combin pe Filomela cu Marcel, iese masacru. Mai bine îl scap pe Xreder de blondă. Dar dacă o combin pe Crina cu piticul? Futu-i, nu s-au inventat zarurile, c-o dădeam la soartă.

*

Agriph era plin de vânătăi, spre satisfacţia lui Our.

– Eu cred că tu mă iei la mişto, protestă centaurul.

„Hopa, zise Our în gând, ăsta ştie cuvinte ce nu s-au inventat”.

– La dreapta, strigă piticul.

Centaurul, desigur, luă pomul în plin.

– Ori vorbeşti frumos, ori te trezeşti cu un atac cerebral, zise piticul. Poate şi cu un Alzheimer, ca să fie treaba treabă.

Agriph se ţinea de cap cu ambele mâini. Dacă n-ar fi fost elfa, şi-ar fi băgat picioarele, dar era aproape îndrăgostit.

– Cu faţa aia, a ta, bombăni Our, nici dracu’ nu o să se mai gândească să-ţi ceară mâna.

– Băga-mi-aş! – mormăi Agriph. Piticul avea dreptate.

*

Crina se rătăcise, dar, cel puţin, îşi crease o armă dintr-o cracă căzută.

– Să vă văd, piticii dracului, bombăni ea, agitând arma incertă prin aer.

Tocmai atunci, o siluetă lăptoasă, îşi făcu apariţia.

– Tu ce dracu’ ai de înjuri în pădurea mea?

Crina n-o băgă în seamă, ba chiar bombăni în continuare.

– Creaturi cretine, cred că dacă se joacă de-a fantomele o să urinez pe mine.

*

De la atâtea lovituri, centaurul chiar urină pe dânsul.

30 comentarii la “Tiptil prin pădure

  1. Eu voi incepe sa am cate doua comentarii (intr-unul, dar sa se tina cont la alcatuirea topurilor) mi-am dat seama de asta de ceva timp, numai ca abia acum mi-e limpede. Sa va spun ce vreau sa spun…totusi…pai, voi avea un comentariu pentru text (postare) si un comentariu pentru celelalte comentarii…normal ca nu sta in picioare teoria pentru orice blog.

    Revenind:
    1. Nu stiu (inca, adica nu ma prind) daca e normal sa-mi placa piticul, da-mi place…cel putin in povestea asta mi-a placut de el, desi morocanos si ciufut a reusit sa fie ghidus 🙂

    2. Cu nu mult timp in urma, l-as fi intrebat pe Vania: „chiar nu spui niciodata futu-i”? N-o sa uit niciodata cum l-am intrebat daca fumeaza si raspunsul, scurt si la obiect, m-a facut sa ma simt foarte urat ca indraznisem sa ma gandesc…super misto!

  2. Am de lucru de… (gata, nu mă mai plâng!), iar când am intrat aici nu m-am putut opri să nu citesc până la capăt. Foarte fain! Foaret bine am râs. Merci, Oana! 😀

    Cu ocazia asta am aflat dilema ce mi-a rămas de la episodul trecut: cine spune „Futu-i…” 🙂 Ăsta ar fi în stare să mă combine cu oricine, nu mă risc 😛 Centaurul urină de la lovituri sau de spaima mea? 😛

  3. Mandro, pe tine te las sa ai si zece commenturi in unu. Si, crede-ma, Vania zice cuvantul cu pricina 😀

    Crina, tu lucra, cine te-a oprit? A, silueta laptoasa? Da-i pace, nimic important. Iar tie nu iti e teama, ce Doamne iarta-ma, doar esti elfa. Centaurul a facut pe el de durere 😛

    Vania, o punctasi pe asta 😉

  4. Mie chiar mi-e milă de Agriph, câte cucuie a încasat! Poate o să aibă Our o surpriză…elfa nu-i va cere acum mâna blondului centaur, dar sigur va dori să-i panseze rănile de la cap. 😛 Piticul va ramane sa aiba grija de tolba cu sageti. Poate ma insel eu… 😆

  5. Au sosit zorile? S-a terminat ŞI a doua noapte? Hm! Ai scăpat ŞI de data asta. Dar deseară… 😀

  6. Cred că am pariat pe cine nu trebuia, pentru că mi s-a pierdut comentariul in „eterul spamului”. 😛 Si scrisesem cu atata patima. 😆 Acuma poate am noroc cu 13.

  7. Cristal, daca esti in spam, te gasesc 😀

    Crina, durerea provocata de pomi luati in fata, dar tata Borgo are dreptate, cred ca avea probleme cu vezica, acum na, doar nu ni le spune si el pe toate 😀

    Sukarit, te-am lasat la sfarsit pentru ca doamnele sunt doamne. Deci, iar ma dansezi? 😛

  8. Saracu Agriph,tot cucuie, ca de atac cerebral si Alzheimer nu le iei asa de usor.Poate daca pitici cei oti au virusii corespunzatori:)

  9. Vai,saracul Agriph,tot cucuie si tot vanatai si smecherii de pitici i-o coc Cu atacul cerebral si Alzheimer(a dracului nume de neamt) numa bine l-o captusiI:)

  10. Pitici is cam smecheri pentru saracul Agriph.Cucuie,vanatai,atac cerebral ,Alzheimer ,ce mai tot arsenalul piticesc:)

  11. Acum a intrat dar crede-ma ca ti-am scris ceva de Agriph si piticii cei smecheri si de Alzheimer si nu a vrut sa intre ,nu stiu ,poate io-s de vina.:)

  12. Gata, tata Borgo, si tu faci parte dintr-o clasa de ip-uri a unor anonimi, dar o rezolvam, nu-i bai, le recuperez.

  13. Uraaaaaaaaaaaa,au aparut ,cred ca-s chior batran!!!!Sarut-mana,tata Borgo cel cascat!;-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s