Tunele si editori de doi lei…

Roderick Grodon şi Brian Williams aduc în literatura universală un fantasy contemporan de mare calitate.
 
 
Bun, pentru moment, cu chiu cu vai, am lăsat „Versetele satanice” pentru o carte care nu mi-a făcut deloc cu ochiul: „Tunele”. Autorii, ambii pasionaţi de excavaţii şi descoperiri, crezând cu tărie într-o lume subterană, şi-au dat frâu liber imaginaţiei.
De ce să mint, la primele capitole am cam căscat, m-am chinuit să-mi ţin ochii deschişi şi să mă concentrez, apoi, s-a schimbat foaia. Acţiunea a devenit alertă şi demnă de băgat în seamă. Dintr-o dată, sub ochii mei, s-a deschis o altă lumea. O lume formată tot din oameni, dar subsoli, aşa cum îşi ziceau ei. Mă rog, aveau nişte animale ciudate pe acolo, dar ţinând cont că bietele creaturi nu văzuseră niciodată lumina soarelui, Dumnezeu ştie ce mutaţii se petrecuseră. Povestea e halucinantă, iar autorii fac referire, cu precădere, la tunele subterane din Moscova, New York şi altele. Am putea băga şi Bucureştiul, că şi despre ăsta se spun poveşti din astea.
Nu prea înţeleg eu de ce cartea asta e pentru copii, chiar nu pricep. Este o carte despre prietenia adevărată, în primul rând. – Să mor dacă odată scăpată mă mai întorceam acolo după Chester, să fie sănătos din partea mea, dar cine sunt eu, ei sunt autorii 😀 –. Despre dragostea faţă de tatăl care te-a crescut, nu care te-a făcut. Despre secrete, şi cum ies ele la iveală indiferent de cât de bine ar fi păzite. Despre ce înseamnă să lupţi cu adevărat pentru ceea ce crezi.
De ce mi-a plăcut în mod deosebit? În afară de lumea subterană pe care am descoperit-o, acţiunea alertă şi tot ce v-am spus mai sus? Mi-a plăcut pentru că autorii au avut curaj să omoare unele dintre personajele de care te ataşai foarte, dar foarte uşor. Nu, nu sunt sadică, dar asta e una din realităţile pe care autorii nu au tupeu să le arate. Personajele mor, fraţilor, nimic nu e veşnic. Ăsta e adevărul, că ne ataşăm sau nu de ele, tot se duc. E ca în viaţă, da? Degeaba le tot protejăm.
Deci, nu e o carte cu magie, e un fantasy contemporan, actual, ancorat în timpurile noastre. Dură, dacă ne gândim la sistemul politic care e atacat. Dură, dacă ne gândim la sentimentalisme, dar reală. Are darul de-a aduce în prim plan un realism teribil. Da, aş recomanda-o şi tinerilor, pentru că au ce învăţa.

*

Acum, pot şi eu să mă iau de edituri? Pot, da? Normal că pot, sunt pe tarlaua mea, mă rog, nu chiar a mea, dar e închiriată. Bun. Am ajuns la şapte mailuri pe zi de la oamenii care vor să îmi citească cărţile. Dar am un fan super fidel care îmi scrie zilnic. Pentru a nu crede că sunt dusă cu capul, vă redau un mail. Cu toate că nu am cerut acceptul, sper să fiu iertată.

Stimata domnita imi cer scuze ca nu v-am mai contactat

dar am considerat ca timpul dvs e foarte pretios,vreau

sa va intreb daca lucrul la noile romane a mai

avansat?pe aceasta cale vreau sa va spun ca piata

romaneasca duce lipsa de romane fantasy

romanesti,astept cu nerabdare cartile dvs.Cu stima

deosebita ai dvs fanii Voicu si Bebe.Toate cele bune!”

Sper ca domnii să mă ierte, dar trebuia să redau şi eu un mail, să nu credeţi că vorbesc în dodii.

Dragii mei, voi ce îmi scrieţi şi vă interesaţi şi doriţi. Păi, spuneţi-le voi ăstora de la edituri aşa: Eu nu vreau bani din cărţi, adică pentru mine, nu de aia scriu, dar vreau o editură care să ducă cartea/cărţile în librării, pentru ca ea, adică cartea, să ajungă acolo unde este dorită. Şi zău că sunt dorite. Că nu vă mai spun şi de telefoane, nu de alta, dar dacă vi le spun pe toate, vă plictisesc. Oamenii vor să mă citească, dar cum dracu’ să facă? Nu am acasă cărţi pentru toată lumea. Asta este. Am avut dreptul la două exemplare din fiecare carte. Restul, da, le-am cumpărat ca să le trimit. Desigur, editura a publicat pe banii ei, iar eu, ca un benefeciar, am luat cartea la preţul de editare, nu de vânzare. Corect, aici nu am ce reproşa editurii/editurilor. Băi, frate, dar nimeni nu are chef să se ocupe de promovare, să bage în librării. De ce? De lene? Se cere. Oamenii îmi scriu, mă roagă. Asta este, nu mă cheamă în străineză şi nici succesuri nu prea am, aşa că na, nu sunt persoană publică, cu carenţe în vorbire şi mai ştiu eu ce, ca să prind la editori. Păi na, nu e normal? Dacă aş poza în palyboy, aş fi cu adevărat blondă şi aş vorbi despre succesurile mele şi despre bărbatul ideal, mâine aş fi în toate librăriile. Asta se întâmplă în ţara asta. Sau, desigur, să ai bani să bagi în fundul propriu, dar nu ţi-i mai recuperezi, că na.

Îmi pare rău de un singur lucru. Îmi pare rău că îi dezamăgesc pe oamenii care mă caută disperaţi prin librării. Şi îmi pare rău că nu le pot trimite tuturor câte o carte. Asta e durerea mea aprigă. Nu alta. Alta nu am. Că nu am nevoie de banii lor şi nici nu vreau să devin persoană cu notorietate. Vreau doar ca munca mea să ajungă acolo, la sufletul omului. Şi, din păcate, nu se poate. Pentru că, vreau sau nu, eu singură nu am cum să fac totul. Şi nici nu stau să mă milogesc la edituri. Nişte ţărani, vorba reclamei. Sunt patru ani de când mă chinui. Patru ani amărâţi, patru ani în care nu am renunţat pentru că, pe atunci, aveam un singur fan. Şi am zis că merită chiar şi pentru unul singur. Eu cum să fac să ajungă cărţile în casele oamenilor care le doresc? Întreb şi eu un editor, ceva, dacă nu s-o speria şi o fugi când o da cu ochii de articolul ăsta. Ţară de necopţi. Ce să facem?

Reclame

62 comentarii la “Tunele si editori de doi lei…

  1. Ehei ce râvnită e scriitoarea noastră! Iar eu am Şarama la Poşta şi nu am ajuns încă după ea. 😦 Dimineaţă la prima oră, promit sfânt! 🙂

    Revenind la edituri şi librării, niciodată nu am înţeles după ce calcule îşi distribuie cărţile. De câte ori caut ceva, nu găsesc. Apoi, aşazisele cărţi comerciale abundă librăriile chiar dacă nu trec întotdeauna. Omul ia ce vede pe raft, dacă i se dă circ, mănâncă circ. Dar trăim în România… 😦

  2. Daaa, dobitoci aia de la Eminescu, era doar volumul I. De parca omul le citeste asa cu randul. Ma rog, cretini toti, ca n-am intalnit si eu unul sanatos la cap.

  3. Mai greu de întâlnit, mă gândesc. Încercasem la un moment dat să caut un editor ca lumea pentru o prietenă, dar am realizat că toţi sunt indiferenţi să promoveze ceva nou, iar când e vorba de cărţi care ar putea fi cumpărate posibil să fie vorba de o lene cumplită românească. Poate le vine unora mintea la cap. Succes şi vise frumoase 🙂

  4. Vise frumoase si tie, Crina, chiar voiam sa te trimit la culcare, prea stai pe bloguri proaste 😀 zau asa. Eh, merci, om vedea.

  5. Oana, eşti imprudentă! Nu-i provoca pe editori căci, ulterior, n-o să mai scapi de băile de mulţime…

  6. Of! Prudenta…Cateodata asa ma apuca nervii pe prudenta! Inteleg sa gandesti de 2-3 ori inainte de a spune ceva, dar „sa nu spui pentru ca deranjezi” ma face sa turbez…Si eu cred ca le e lene. In multe institutii starea „de fapt” este o stare de amorteala generala si principiul de baza este „de ce sa facem ceva, daca putem sta…Trist!

  7. Hmmmm
    sunt uimit
    sunt uimit să te „descopăr”
    Am citit mai mult sf dar n-am dat la o parte fantasy-ul
    O să te „analizez” mai amănunţit :))

  8. hei, si fiica.mea a citit „Tunele” si nu mi-a dat si mie cartea! (am ajuns sa am literatura obligatorie in casa, ca ma si verifica daca le-am citit – stie ca ma apuca somnul citindu-le – deh, cu varsta! si „cam” uit…)
    acum ma duc sa i-au cartea de la ea!
    multumesc de atentionare!

  9. Un om în al cărui suflet a ajuns munca ta se solidarizează cu cei privaţi de această bucurie
    Am mai avut această discuţie,totuşi nu există chiar nici o soluţie ? PARCĂ NU-MI VINE SĂ CRED CĂ NU
    Eu l-am întrebat pe „librarul” meu care mi-a făcut capul mare cu circuitul comenzi ,edituri,stoc,contract,interese,şpăgi la,la,la
    Atunci cum,tu care ai fost şi la tîrguri de carte … nu pricep ce filierele puilor fripţi îs şi-n asta
    De ce nu face careva o petiţie online să semnăm sau ceva …

  10. Oana,am obosit.Blogul daca-ti pui mintea cu el face ce vrea din tine ca dintr-un indragostit.Cred ca nu-mi strica o scurta pauza.Vreau sa fiu in forma de Ziua Ta.Cu drag ,tata Borgo cel Obosit.:)

  11. Vania, putin imi pasa, nu vreau sa fiu prudenta. Vreau sa fiu REA 😀

    Kmi, altele sunt mai triste, dar imi venira mie niste nervi, cand am aflat ca „Tunele” a fost descoperita de acelasi nene care a descoperit si Harry Potter. Mie imi place de nenea ala. Ia el toate cartile pe care nu le vor altii.

  12. Micutzule: Analizeaza-ma, dar totusi, nu prea in amanunt 😀

    Anca: Nu stiu cati ani are fiica ta, dar nu cred ca un copil, totusi, ii vede dedesubturile. Ma rog, o fi plans si ea putin cand a murit motanul, ca si mie mi-a parut rau 😀

  13. Cella, mama, si ce sa fac cu petitia? Ei nu sunt in stare sa citeasca jumate de pagina ca prezentare a cartii, m-as indoi profund ca i-ar impresiona ceva. Multumesc ca esti alaturi de mine!

    Tata Borgo, te inteleg. Atunci cand obosesti musai sa iti iei o pauza. Odihneste-te!

  14. Oana, stai sa mi revin de tot si imi recuperez interactivitatea!! am intrat sa-ti dau un feedback si sa stii ca am teaba cu tine la o discutie… sa vezi cum uiti de 1,65 😛 keep in touch! ti-am raspuns si la mine in blog. pup u cu drag!

  15. Oana, e trist ca munca si talentul tau nu sunt rasplatite la adevarata lor valoare si mijloacele de „culturalizare ” au devenit inaccesibile tinerilor clocotitori si neobositi ca tine. Stau sa ma gandesc ca in cei patru ani mai terminai o facultate, inseamna mult pentru viata ta si-ar fi pacat sa-ti abandonezi eforturile de valorificare a muncii tale.
    E foarte bine ca popularizezi pe blog plasmuirile tale artistice, ar putea foarte bine ca acest loc sa fie o rampa de lansare spre lumea celebritatii 😉
    Vorbind serios, fara sa marginalizez mahnirea care ma cuprinde la vederea ignorantei si impietririi generale si la lipsa de interes.
    Astept cu incredere ziua cand ne vei anunta ca numele tau zaboveste nestingherit in librarii 🙂

  16. Jam, eu stau sa iti revii, ca de plecat nu plec nicaieri. Cu 1,65 e mai greu 😀

    Pescarusule, da-mi un nume real, cu toate ca pescarusii sunt frumosi, dar imi place sa le spun oamenilor pe nume 🙂 Poate, intr-o zi, Dumnezeu stie 😀

  17. Cred ca o parte din problema este si lipsa promovarii serioase a cartilor fantasy sau horror. Lipseste interesul presei fata de literatura, iar la tv sunt foarte putine emisiuni. Desi lumea cere aceste genuri, lipsa unei promovari duce la disparitia lor de pe rafturi sau chiar la nepublicare. Cel putin asa cred. Corecteaza-ma daca gresesc.

    Am incercat si eu sa achizitionez Sarama, dar la Eminescu imi zice ca nu mai au. Mai este o alta editura care iti publica romanele?

  18. Sarama nu mai e, ca au vandut-o si au mancat banii, ca na 🙂 Dar poti sa imi trimiti adresa ta pe mail ca mai am cateva acasa 😉

  19. Ei nu sunt cu fantasy 🙂 , dar multumesc! Il si stiu pe Bogdan Suceava, nu agreaza genul, cu toate ca nu l-a citit vreodata. Dar deh, prejudecati si prejudecati. Nu te poti pune cu toti nebunii.

  20. Nimic important, asa doar sa nu ma uitati si pe mine. Va invidiez pe toti cu atata timp liber pt blog, ufff… unii trebuie chiar sa munceasca, daaa !!, va invidiez rau de tot. Promit ca la pensie o sa stau si eu numai pe net. Sper sa continuati tot asa.

  21. Stimate Xreader
    te rog frumos roag-o pe Oana sa-ti arate un clip care are titlul „De ce sunt…” si vei vedea de unde avem noi baterii pentru timp. Si daca ai zambit asa: 😆 … te rog mai las-o un pic si pe Oana la monitor, ca vreau sa o rog ceva…:P

  22. Muncim, muncim, cu drag, si citim prietenii cu si mai mare drag, si pretuim pe Oana tot din drag 🙂
    un sfarsit de saptamana senin si placut, va doresc tuturor, respecte ,
    Sibilla

  23. Am avut o noapte terifiantă! Grumii cei cu colţi galbeni rânjiţi din boturile băloase, şi Sior cu Sirona care merseră să cineze:

    „În faţa şemineului se aflau patru fotolii în faţa cărora se afla câte o măsuţă pe care se afla câte o ceaşcă de ceai firbinte”.

    În gândurile mele se afla un glas care-mi grăia: – Dacă mai odată apare verbul „a afla”, indiferent de conjugare, o sun pe blondă şi-i zic că-i blondă, ca să afle…

  24. Oana, şi eu cred că este ok. Ce poştă, ce… Te copiez de acolo şi gata. 😀
    Până una alta, te anunţ aici:
    S-au strâns toţi banii pentru Florentina!
    Mulţumesc!

  25. Prinţesă, lasă-i pe ăia, c-or venit zorile celei de-a treia nopţi… Da, sigur că-i problemă! Iar m-ai lăsat cu povestea neterminată?!

  26. eu sunt cam paralel cu fantasy ul, in afara de starwars :)) poate ma inveti si pe mine

  27. Nu is acasa, deci nu 😀 Vorbim la noapte 😀 Cristal, roaga-ma pe mail. Isabelle, ma bucur! Sukarit, vine si povestea 🙂

  28. As fi foarte incantat si recunoscator daca mi-ai trimite Sarama, insa cum as putea sa ma revansez pentru acest gest. Multumesc mult.

  29. Tata Borgo, buna seara 😀

    Mihai, pai nu ai de ce, da-mi un mail 🙂

    Crina, deci ai fost la posta 😀 😀 😀

  30. toti cu ziua Europei erau pe bloguri
    hop si eu :)) ca nuca in perete
    Trăiască Regele
    În pace şi onor
    De ţară iubitor
    Şi-apărător de ţară.

    Fie Domn glorios
    Fie peste noi,
    Fie-n veci norocos
    În război, război.

    O! Doamne Sfinte,
    Ceresc părinte,
    Susţine cu a ta mână
    Coroana Română!

    :)))

  31. Aaa, Cora, da, vazusem eu ca asa te cheama, dar nu putem sa folosesc numele fara sa imi spui tu. Bun, deci Cora, e mai scurt 😀

  32. nu, dar m-au tampit cu ziua Europei peste tot, sa nu uitam nici de noi oleaca asa:)) pana la un punct e fantasy ideea mea dak stai sa te gandesti

  33. acuma fa si tu misto de mine ca stau in casa sa citesc, am de invatat niste nebunii.. si uite ce face omu de plictiseala:))

  34. Eu nu fac misto de tine, se poateee 😀 Pune mana si invata, ca doar nu vrei sa intrii in topul comentariilor acum pe ultima suta de metri 🙂

  35. Daca astepti o jumatate de oraaa… Eu il fac, normal, domnul Usca a numarat, ca doar nu ii dau tuica degeaba 😀

  36. Oana,”mare inghesuiala la tine pe blogg”.Avem party?:)Eu vin cu vinul sa ne-mbatam pana pe 20 mai!:)

  37. Salutare! La replica nr. 22 de mai sus se mentioneaza ca Oana si cu mine ne-am cunoaste. Imi pare rau ca nu-mi amintesc sa ne fi intalnit sau sa fi discutat vreodata. Nu e adevarat ca n-as agrea genul fantasy, ar fi pacat sa se inteleaga asta. De asemenea, nu e adevarat ca nu as fi citit niciodata fantasy. Gluma e notabila, dar intre ea si realitate se asterne o falie temporala.

  38. Domnule Suceava, ne cunoastem ca nu vorbesc asa 🙂 Ne-am cunoscut prin Jean Dumitrascu. Povestea e mai lunga si nu am net acum sa o dezvolt. Sunt sigura ca nu va mai amintiti, la cati oameni cunoasteti. Trebuia sa va iau un interviu si a ramas pana la urma ca il facem prin mail, numai ca mailul a fost gresit 🙂

  39. Sa ne fi intalnit vreodata, vreme de zece secunde, pe vreun hol? Sa presupunem ca ar fi asa, parca totusi n-ar fi suficiente elemente pentru a face afirmatii atat de cuprinzatoare si a atribui cuiva opinii literare, plus lacune de lectura. Iar daca intre referintele noastre comune se afla revista ‘Arges’, o parte a ceea ce am de spus se afla in eseul ‘Scriind Miruna’, aparut in februarie 2008. Cat despre adrese de email gresite, cred ca google ar putea ivi fara efort cel putin una care sa fie corecta. Probabil ca cineva care are acces la acest website s-ar fi putut gandi la un seach cu google, nu-i asa?

  40. A fost o intalnire mai mare de zece secunde, am avut si o mica discutie. Tin minte destul de bine: „Nu ma omor dupa gen”. Oricum, nu mai conteaza. A fost acum doi ani, de atunci pana acum… hehe.
    Am cautat adresa si pe google, tot nu a mers : Mail failure, intotdeauna imi arata asa. Poate cu alta ocazie. Cine stie, poate ca o sa aflu ca va place genul cu detalii si toate cele.

  41. Imi pare rau, nu imi amintesc de o asemenea discutie, nici de vreun plan de interviu. Chiar nu stiu despre ce e vorba si va rog nu-mi mai atribuiti opinii.

  42. Domnule Suceava, eu nu atribui nimanui nimic. Spun ce imi amintesc. Si, din pacate sau fericire, de memorie nu duc lipsa. Asta nu inseamna ca sunt revoltata, suparata sau impotriva cuiva. Sunteti unul dintre autorii buni ai tarii. V-am citit si v-am respectat deciziile. Nu v-am atribuit opinii. Ati spus ca nu e genul dvs, foarte bine, nu va poate judeca nimeni.. Nici mie nu imi plac SF-urile si nu pot fi impuscata pentru asta. Fiecare om are propriile gusturi si nimeni nu se poate baga in treaba asta.
    Nu v-am judecat ca om sau ca scriitor si nici nu mi-as permite. Ca nu va aduceti dumneavoastra aminte asta nu e problema mea. Eu imi aduc. Discutia asta s-a produs intr-un context total aiurea si nu cred ca isi are rostul. De la un link s-a ajuns la o dezbatere. Ca va place sau nu genul, nu e treaba nimanui. Poate intre timp v-a convins genul, poate nu. Eu am spus doar ce am auzit cu urechile mele. Si era greu sa nu aud intre sase ochi. Dar asta nu ma deranjeaza. Am dat doar o explicatie de ce nu va trimit ce am scris. Nimic mai mult. Putem sa ajungem si la dezbateri fara sens pe tema asta. Pentru mine nu-i o problema si nici nu ma omor sa stiu ce ii place sau nu omului. e fiecare cu treaba lui. Nici macar nu pot spune ca e vreo concurenta. E fiecare pe genul lui. Nu e cazul sa ne ambalam si sa ducem discutia in puncte inexistente.
    Jean Dumitrascu m-a chemat special pentru dumneavoastra. Am inteles ca va grabeati foarte tare. Tot Jean Dumitrascu va dat o carte de-a mea pentru ca eu nu aveam nici una in momentul ala. Mi-ati spus sa incerc la Polirom si printre altele ca nu e chiar genul care va acapareaza. Nu e o problema si eu le-am spus unora ca ceea ce scriu ei nu ma incanta pe mine. Asadar, nu v-am judecat, nici nu as avea de ce, nu va port nici pica, ca nu as avea de ce. Nici nu atriubui nimanui nimic. Bine, sa zicem ca nu imi amintesc eu bine si imi cer scuze.

  43. Nu-mi aduc aminte aceasta asa-zisa scena. Daca cineva ar fi intermediat realizarea unui interviu, el ar fi avut si adresele mele de email, presupunand prin absurd ca un search in google cu „numele”+email nu ar da rezultate. (Cand, de fapt, da.) Pe asta ma bazez cand spun ca nu cred ca s-a discutat vreodata asa ceva. Apoi, sa prespunem tot prin absurd ca scena de mai sus ar fi avut loc. Ar fi fost cazul sa dea nastere la comentarii publice, pe baza unor conversatii private? Cat de corect e sa se procedeze asa?

  44. 1. Nu era o mare discutie privata. Ca nu am discutat lucruri pe care nu trebuia sa nu le stie lumea.
    2. Bine, discutia nu a avut loc niciodata. Nu am nici timpul nici nervii necesari pentru a sta sa va conving. Deci: fabulez.
    3. Cred ca am fost destul de politicoasa incercand sa dau un raspuns la orice intrebare, dar, din pacate, m-am plictisit sa fiu politicoasa. Asa ca incheiem discutia aici ca nu isi are rostul. Si cred ca am explicat ca mailul l-am luat si dupa google si tot nu a mers. Matanii nu fac acum ca nu am timp.

  45. Pingback: Ne certam de luni, da? « Oana Stoica Mujea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s