În căutarea vrăjitorului

Acum nu am să vă plictisesc cu ceea ce i-a făcut elfa piticului, dar i-a făcut. Asta e clar. Faptul că Agriph se tot ţinea după Crina, nu o încânta pe aceasta peste măsură. Cu toate că a declarat că e „bună bucata”, fusese aşa, mai mult de complezenţă. Până la urmă era un cal, iar elfei nu prea îi plăcea echitaţia, mai ales fiind vorba de amor.
După ce o încasase bine piticul, îi spusese elfei:
– Cred că ar trebui să faci şi tu nişte sex, ajută la nervi.
Normal, Our şi-o luă din nou, aşa că încercă să îşi ţină gura.
Interesant e faptul că Our ştia atâtea lucruri încă nedescoperite, dar o fi şi asta o poveste.
Una peste alta, centaurii, zâna, elfa şi piticul porniră să-l caute pe Vania.
– E cel mai important vrăjitorul al lumii, spusese Agriph, pentru nimic în lume nu îl las singur pe aici.
Pentru elfă şi pitic nu conta aşa mult. Vrăjitorul era tot vrăjitor şi se mai găseau şi alţii. Şi gândind ei aşa, tocmai ce dădură de unul ce îşi făcea veacul prin păduri.
– I se spune Omu’, le explică Kmi, dar îl cheamă Svard… mă rog, e complicat. Se spune că poate găsi pe oricine, oriunde.
– Atunci să îi cerem să-l găsească pe Vania, spuse Our plictisit. Eu urăsc pădurile.
– Tu te urăşti şi pe tine, îi replică elfa.
– Da, dar mai mult îi urăsc pe elfi.
De nu ar fi fost Kmi, ar fi ieşit iar cu încăierare, dar aşa lucrurile se aplanară.
– Nu e uşor să-i ceri ceva Omului, continuă zâna. Mereu cere ceva la schimb.
– Şi cam ce ar putea să ceară? se enervă elfa.
– Un ochi, o mână, un picior, depinde.
– Un picior să-i dea Agriph, zise Our. Şi aşa are prea multe.
Norocul lui că centaurul era prea îndrăgostit pentru a-l mai băga de seamă.
Elfa şi piticul se duseră cătrea vrăjitor. Omu’ scârma cu degetele în pământ. Our se strâmbă, drept pentru care Crina îi dădu una peste ceafă.
– Bună ziua, spuse elfa, tare şi răspicat. Am avea nevoie de ajutor, ţipă ea.
Omu’ se întoarse spre ei.
– Şi de ce ţipi? Că doar nu îs surd.
– Nu e surd, îi spuse elfa piticului.
– Nici eu, replică Our.
Omu’ îi privi pe sub sprâncene.
– Bine, acum că am ajuns la concluzia că nimeni nu e surd. Ce vreţi?
– Nu aşa se pune problema, sări Crina. Ce vrei tu, să ne ajuţi?
Omu’ ridică din sprânceană.
– Eu nu vreau… poate… hmm…
Crina se înfipse în toporişca piticului, i-o luă şi o puse drept pe jugulara vrăjitorului.
– Mai repede că nu stau toată ziua aici.
– Cum vrei, ridică Omu’ din umeri şi dispăru.
Piticul şi elfa rămaseră cu gura căscată.
– Gură mare, îi reproşă piticul.
– Hei, nu vă certaţi, interveni Kmi, cred că am găsit o urmă de-a lui Vania.
Our şi elfa îşi încrucişară privirile şi pufniră în râs.
Omu’ reapăru.
– E pe dracu’. Urma aia a lăsat-o un nebun care fugea prin pădure. Ăla nu era Vania.
Elfa îi trase o privire de gheaţă.
– Dacă o vrei pe zână, noi ţi-o dăm. Sau, poate, piticul?
Omu’ strâmbă din nas.
– Nu mai fac trafic cu fiinţe vii, dar, dacă vă spun unde e vrăjitorul, vreau să-mi daţi pisica lui.
Our ridică din umeri.
– Ma rog, doar pentru atât…
Crina încă îl fixa neîncrezătoare.
– Dar de o toporişcă drept în cap, ce ai zice?
– E o opţiune, cedă Omu’. Oricum nu am întâlnit unii mai într-o ureche.
– Sper că nu a zis de urechile mele, se enervă Crina.
Dar nimeni nu o mai băgă în seamă, căci toţi se strânseră în jurul Omului să afle pe unde umbla Vania.
 
Dacă credeţi că ei erau cei într-o ureche, păi atunci habar nu aveţi cum îi chinuia Vania pe bieţii sinari. Hehe, staţi pe aproape că veţi afla.

 

46 comentarii la “În căutarea vrăjitorului

  1. Oana!!! Ai un spam urât aici!!!

    Ai un talent, de nu mai pot comenta nimic. Remarc doar, la ora asta târzie, că sunt tot mai rea şi devin tot mai violentă. Oh, my gosh! Nu mă recunosc. Bună porţie de râs mi-ai servit înainte de somn 😀

  2. Oana, cred ca is tare fraier , sa vina elfa la mine in padure si eu sa nu profit, asa ca lumea … 😀
    De ce a trebuit sa vina cu Our dupa ea ? Ma enerveaza piticania ! 😉

  3. Am rezolvat problema spamului!

    Pisica Vrăjitorului nu-i obiect de negociere!

    Omu’: Las-o pe elfă! Poate, dacă n-ar avea urechile alea…

  4. Pingback: Pregătiri « Ioan Usca

  5. Vania : Un amanunt care putea sa-mi dea batai de cap …

    Oana: Nu cred ca o superi pe Crina daca o faci elfa pe Maria … O astept in padure, fara pitic dupa ea . 😀

  6. Omu’:

    Maria este în permanenţă însoţită de un grum. Poate rezolvă Oana cumva, să-l ţină ocupat…

  7. Deci …
    aici îi păruială-n toată legea 😆
    se coace o revoltă în toată regula
    avertisment posesorilor de pisici cu har (uri) 😉
    Omu-i om , cere … dar ” nu-i de vină cine cere,de vină-i cine dă” !
    tratativele se poartă pentru distragerea atenţiei
    Dl V.fiţi cu ochii pe Nataşa 😆

  8. Omu,
    Mă gândesc că în alte condiţii elfa putea fi mai rea decât este, probabil de aceea nu ai profitat. Numai să vrea Maria să fie în pielea mea. E cam greu să mă suport chiar şi eu pe mine, darmite alţii 😀

  9. Crina, nu eşti chiar aşa insuportabilă! Dacă n-ai fi excesiv de urecheată şi cu părul ăla ca o sfeclă, ai putea trece drept normală!

    Cella, Nataşa e supravegheată pas cu pas, cu profesionalism!

  10. Vania,
    Maria cu grumul dupa ea ? … numai sa vina in padure, ma descurc eu cumva.
    🙂
    Crina,
    Daca nu erai cu piticu’ Oanei, nu-ti ceream mai mult decat sa ma angajezi la gazeta ta! 😀
    Maria ca o poeta ce este va accepta sa fie elfa, ce va urma nici piticul nu stie!

  11. Maria, rabdare, va veni si randul tau si al Gabrielei. Trebuie sa le faceti si voi viata grea personajelor 😀

  12. Cella, normal ca-i paruiala in toata legea, noroc cu Kmi ca-i mai cu capul pe umeri, dar asa sunt astia nascuti in mai 😆

  13. Jam, pai ce treaba are ca esti inalta? Elfii mei sunt mai inalti decat oamenii. Nu sunt din aia mici din povestile nordice 😀

  14. Vad ca l-a apucat pe unul propaganda pe blogul meu. Ce, ba, te oftici ca n-a fost tac-tu? Eu zic de elfi, ei ii dau cu tatii oamenilor. Varza.

  15. Oana, dacă-l apuca propaganda doar pe blogul tău încă mai era cum era… Dar, prin simpaticul procedeu copy/paste, s-a uşurat pe vreo 30 de bloguri.

    În spirit european, propun să-i dăM UE.

  16. 😆 ce dusi sunteti amandoi. Ii dam si UE, ca avem 😀 Crina, eu nu ii mai gasesc nici in spam, face Vania o curatenie de nici nu se mai stie de ei 😛

  17. Ma revolt! Ca nu pot sa scap de Merlin e una, da’ acu’ si omuletu’ verde se tine toata ziua dupa mine si-mi cere biscuiti…


  18. poate se linişteşte,pune-i Chopin şi poate ajunge şi Our de la Timişoara să te ajute ,la pălit , banat ,spămuit
    ăla bîntuie rău,de vreo două zile-l tot văd ba ici ba colo că unii l-au lăsat
    şi i-au şi răspuns … ignore !!!

  19. Cella, noroc cu Vania, ca pana as ajunge eu la blog, ar venii toti bantuitorii sa isi spuna pasurile. Asa, Vania nu iarta nimic 😀

    Ioana, tot ce se poate, eu nu am fost de fata 😀

  20. Ioana, pai nu suntem siamezi. Fiecare cu viata lui 😀 Desigur, boala mea a degenerat, a se consulta psihiatrul cat mai repede 😆

  21. Oana !Ai pus sampania la frapat.Fa bine si rezerva-mi pe maine un pahar plin. Bine???tata Borgo.:)

  22. Tata Borgo, o sticla, nu un pahar, de oi avea loc de Crina si Vania ca tot stau cu ochii pe luat 😆

    Ioana, disciplina pentru? Hehe, Merlin are vreo 3000 de ani, mai disciplineaza-l tu 😆

  23. Sensul trebuie cautat mai in urma. Povestea a inceput mai demult. Personajele sunt bloggeri, bloggeri dragi mie pe seama carora ne amuzam si noi putin. Nu pe seama bloggerilor, pe seama personajelor lor. Data viitoare o sa dau link pe toate povestile cu Our, adevarul e ca sunt mai imprastiate 😀

  24. Omu,
    Hai că îi fac vânt piticului că e o penurie de redactori pe la noi. Te angajez pe loc. Poate am şi eu vreme mai multă de umblat prin păduri după aceia 😉

    Oana,
    Sigur e rece bine şampania? Cântăm prin pădure sau pur şi simplu? Da’ unde o fi Mândra? 😦

  25. Subscriu. Lăsăm tot pentru Vania. Azi a dispărut câteva ore la Patricia şi după am avut o discuţie foarte intelectuală cu el pe mess 😀

  26. http://www.trilulilu.ro/xantis/ca40efd026c7a7
    treaba voastră ce faceţi că mie cred că-mi pică iar netul că începe iar furtună ( vezi ştirile tv)
    am fost la Mîndra,i-am lăsat din partea voastră o expoziţie de camelii
    printre zugravi şi ambalaje de termopane atîta am putut 😆
    ţie Oana nu-ţi pot ura,îţi tot doresc … sper să le simţi pe toate
    nu se pot spune public 😉 sunt din suflet pentu suflet
    şi mai trec ,dacă-oi putea,dacă mă lasă fulgerele şi tunetele
    😆 😆 😆

  27. Pingback: Pregătiri « Ioan Usca

  28. Pingback: Revenirea « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s