Drumuri diferite

Vania mergea alene prin pădure. Orice îi ieşea în cale era o adevărată minune. De când zâna îl scăpase din închisoarea de bambus, umblase în stânga şi-n dreapta fără nici un gând de-a scăpa. O căuta pe Laura, fata care se chinuia să le croiască fraţilor ei cămăşi de urzici, pentru a-i îndepărta de blestem. În schimb dăduse doar peste Omu’.
– Ce te tot umbli pe aici? întrebă Omu’ arţăgos.
– Da’ ţie ce-ţi pasă?
– Nu ştii că-n pădurea asta nu e loc decât pentru un singur vrăjitor?
Vania se trase de mustăţi.
– Şi ţi se păru ţie că aşa avea eu de gând să rămân în amărâta asta de pădure.
– Toţi vrăjitorii îşi doresc să locuiască aici.
– Nişte idioţi, bombăni Vania şi porni mai departe pe drumul său.
 
*
După ce auzi elfa cum l-a întâlnit Omu’ pe Vania, îşi dădu seama că ceva nu e în regulă.
– Ai fi bun să ne duci unde l-ai văzut ultima oară?
Omu’ se strâmbă.
– Nu, mulţumesc! Mie mi se rupe pe unde se plimbă vrăjitorul vostru. Atâta timp cât are de gând să plece sau… să moară.
Our puse mâna pe toporişcă.
– Dacă nu îl găsim, nici dracu’ nu te mai scapă de el. Iar de luptă dreaptă… hmm… nu ai şanse de câştig.
– Şi cine vorbea de luptă dreaptă? se răţoi vrăjitorul.
– Las-o baltă, îi şopti elfa. Numai nebuni în pădurea asta.
– Da, bombăni Our. Noroc că sunt eu aici.
Crina nu-l băgă în seamă, altfel iar l-ar fi durut capul pe pitic.
– Mişcă caii ăia, i se adresa elfa lui Agriph, să ne punem în mişcare. Nu avem timp de pierdut.
Agriph se îmbujora de fiecare dată când elfa i se adresa.
– Da, domniţă, elfă, stăpână…
– Tâmpitule, îl bombăni Crina. Vrei să te mişti?
Agriph îşi veni în fire şi îşi puse mica armată în mişcare.
– Încotro?, o întrebă piticul pe elfă.
– Încotro vedem cu ochii.
– Ochii mei nu…
Dar preferă să tacă văzând privirea rece a elfei.
 
*
Plecaseră. Omu’ răsuflă uşurat.
– Poţi să ieşi din ascunzătoare.
Laura ieşi cu un braţ plin de urzici.
– Cât urăsc piticii…
– Şi ei pe tine, bombăni Omu’.
Laurei nici că-i păsa de sentimentele piticilor vis-a-vis de ea.
– Şi acum?
– Şi acum mergem la Vania.
– Dar ai promis…, încercă ea să se plângă.
– Credulă, bombăni vrăjitorul.

 

31 comentarii la “Drumuri diferite

  1. Devine foarte interesant. Omu vrea să-l rezolve pe Marele Vrăjitor. Mă mir că nu a pus încă la cale o conspiraţie urâtă. Încerc să mă ocup de el 😀

  2. Radu, si nici nu apare in poveste 😀

    Crina, nu e o idee rea, ar trebui sa te ocupi putin si de el, ai vazut ce frumos se poarta Our acum 😉

  3. Dormi, ma, ca ti-am dat dezlegare. Our te asteapta si manine, ca doar nu are cum scapa de tine. Da, el are mai multi neuroni 😆

  4. Esti de o rautate iesita din comun, si daca nu te culci, iti promit ca maine vei arata si foarte, dar foarte rau 😆

  5. Hehe, Cristal, eu sunt pe la tine, tu pe la mine. Desigur, serveste, serveste, cata vrei, numai sa nu vina Ioana ca ne-o ia pe toata 🙂

  6. A… mai e ceva, am citit azi pe un site si mi-a placut, cica : ” A iubi persoana care nu poate iubi si a fi iubit de persoana care iubeste pe oricine este utopia existentei pline de pasiune si sentimente „

  7. Hmm… noi vorbim de Crina si de Our, ti se pare ca astia doi s-ar iubi? Nu vezi ce nesuferita e elfa roscata? 😆

  8. Te cam repeti mai Doamna Oana. Si poate uitzi ca internetul tau trece pe la mine prin server ? A…? Reanalizam un pic situatia ?

  9. În mijlocul pădurii, elfa roşcată se privi, logic, într-un specul. Tenul i se încreţise precum o varză de Bruxelles, urechile îi atârnau pleoştite, cu smocuri dezgustătoare pe vârfuri, iar câţiva negi tuciurii i se iviseră nu se ştie când, tivindu-i nările.
    – Dacă aveam amândoi ochii, nici nu arătam chiar atât de rău! – îşi zise elfa roşcată.
    Desigur, „roşcată” e doar un supranume, căci toată claia i se zburlise în fuioare pestriţe…
    – Poate n-ar fi trebuit să mănânc din ciupercile Oanei… – îşi mai zise ea.

  10. Ce m-am distrat de conversaţia cu Xreader. L-ai băgat la spam de a dispărut, în final? Vorbea o limbă foarte ciudată cu chillispot şi nu ştiu ce 😀

    Vania, pe tine cine te plăteşte să mă deformezi în halul ăsta? Măi, era vorba că eu omor pe cineva şi nu că mă omoară Oana cu ciupercile 😛

  11. Corina, eu iti doresc o zi buna, ca tare tarziu am ajuns la laptop 😀

    Vania, mai baga, mai baga 😆

    Crina, nu, nu l-am spamuit, cum sa-l spamuiesc, nu vezi ca netul meu trece pe la el? Soarta 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s