Probleme unineuronale

 

Foto: Alex Mazilu

 

Nu am dispărut, doar că sunt cam înghesuită.

Mai întâi, a venit cadoul promis. Laptopul. El, cu toate facilităţile lui de laptop. Cu tastele pe care le ştiu deja, dar scrollul mă scoate din sărite. Cu chiţibuşurile astea ale lui. Cu intrare pe amprentă – ciudată e treaba asta – şi cu instalarea de rigoare. Încă mai sunt de instalat nimicurile: imprimanta, de exemplu. Plus că mereu îmi cere să îl restartez, până îşi face el toate update-urile. Laptopul ăsta are prea multe funcţii pentru singurul meu neuron. Are prea multe şi pentru un neuron multiplu, dar pentru unul. Oricum, cât de cât e gata şi pregătit de luptă. Mai trebuit făcut transferul anumitor documente de pe unul pe altul şi cred că e funcţional în întregime.

Dar, asta e nimic pe lângă faptul că am de scris două articole trăznite şi de făcut două pagini de ziar în adobe page maker, până luni. Tot până luni trebuie să învăţ şi cursurile să dau examenul. Deci e grav, grav bine. Tot până luni ar trebui să fac şi scenariul, să plec şi din lumea [asta] şi toate alea…

Nici nu am timp să postez prostia asta, aşa că am să-l rog repede pe Vania, trebuie să mă întâlnesc cu un italian. Shit…. Update later. 

Later: Multumesc domnule V!

42 comentarii la “Probleme unineuronale

  1. Oana, ca prietena inimoasa a ta, ma ofer voluntar sa te ajut 🙂
    Uite, daca vrei raspund eu la telefoane, fac cafeaua, aerisesc prin camarutele sufletului, ud floricelele inspiratiei, ca sa te las disponibila pentru invatat si pentru „hard workingul” de la ziar 😉
    Daca vrei, il plimb si pe Our, sa-i arat cum au inflorit teii prin oras, prin parcuri…
    Ce zici ? Te invoiesti ? 🙂

  2. tradare, santaj sentimental…pe mine cui ma lasati….?
    io vreu musai paznic la damigene si, eventual, responsabila cu miristile pe care oricum bantui pana-n zori, notez tot, fac raport detailat, apoi Vania si Oana stampileaza, chestiile, supunem la vot, si, decidem soarta gleznelor ratacite pe cine stie unde, spre cine stie ce, cu cine stie cine…in fine, in fine…da-ti un semn sa ma prezint…
    o zi senina si implinita tuturor, fug la teme :))
    Sibilla

  3. Italian?! Oana, mai uită-te odată, zău! Chiar aşa te-au indus în eroare straiele astea?! Ce zici, cravata-i prea ţipătoare?

  4. Oana, sigur ca dau o raita si prin bucatarie sa pregatesc ceva de-ale gurii…
    Dar va trebuie sa accepti un meniu sanatos, natural, fara bucate grele, sa te traga la somn…
    Uite, o salata de Mai e tocmai buna sa te-nvioreze, cu rosii, ceapa, ardei gras, castravete, ulei de masline, frunze de salata, niste aschii de telemea rasa pe deasupra, garnisita cu masline… apoi un gratar din piept fraged de pui si niste ciupercute rumenite in unt… deja imi lasa gura apa 😉
    Pe Nico o rugam sa se ocupe de desert, precis stie ea o reteta delicioasa cu iz sarbesc, cu care ne va uimi papilele gustative avide de noi aventuri 🙂
    S-o asteptam sa revina de pe miristi, poate ne-aduce si capsuni de sezon…
    Doar un sortulet sa-mi dai, ca m-apuc de treaba !

  5. Succesuri … şi-o damigeană la dl.V,tot respectul
    mare noroc pe tine cu aşa prieten
    eşti bazată,cît pe ce să te invidiez
    dar n-aş schimba neam ,cu tine … la cîte ai pe cap
    las’ că noi ne descurcăm , tu vezi să-ţi meargă toate unse
    ţinem pumnii … baftă maximă !!!
    Sibilla , fără Ciorani pe cîmpiile alea,da … 😆

  6. Cella, asa e, mare noroc cu Vania, ca altfel nici de blog nu as fi in stare. Sigur o sa ma puna sa-l cinstesc, ufff 😀

  7. Cella, daca esti si tu pe-aici, ca tot ne intersectaram prin casuta Oanei, ne ajuti un pic la treaba ?
    Cauta tu un castron de salata, daca vrei, ca eu ma duc sa-ncing gratarul 🙂

  8. Oana, daca vrei sa sarim direct la desert, sa incepem cu o masa de fructe, niste capsuni cu zahar si invelite in frisca… ce zici ?
    Pana ajunge Nico cu desertul… ne facem de lucru cu un mic aperitiv…
    Cella, renuntam la salata si la gratar, caci stapana casei are preferinte din lumea dulciurilor, ok ? 🙂

  9. Auzi,CORA
    mă influenţezi negativ 😆 eu nu fac treabă
    eu sunt şefă,deci stau şi supraveghez , atît ,
    în zilele mele bune mai dau şi unele indicaţii
    aşa că te descurci cu alea … castroanele
    şi eu nu stau prin casă pe la Oana să ştii … eu bîntui ,eventual,
    uite,m-am tirat fă treabă că mai trec eu să te controlez şi să te bombăni 😉

  10. Cella, spune-i tu ca eu prefer porcul, ca pe mine nu cred ca ma crede 😀 Capsiunile le accept bucuroasa, cu restul nu ma omor. Porc nu avem? Cartofi prajiti? Din astea… Eventual niste usturoi, ma rog, destul. 😆

  11. nu stiu daca ma mai tii minte, cand eram mai tanar prin 2006, ti-am facut niste recenzii in ziar. acum m-am apucat si eu de scris un roman

  12. Bine, Oana, ti-am vazut preferintele de hrana serioasa… 🙂
    Daca vrei „pig”, facem comanda repede de niste friptane pe cinste de ceafa impanata usor cu slaninute, punem de niste cartofi rumeniti in tuci si strivim iute niste catei de usturoi zburdalnici, sa iasa un mujdei pe cinste 😉
    Dar de maine trebuie sa mancam mai usor, altfel digestia se va complica si sporul in toate va fi compromis…
    Cat despre CELLA, vad eu ca mai vrea sa copilareasca, se tine departe de rolul de gospodina cu raspunderi, nu prea vrea ca calce prin bucatarie, vrea doar sa dea ordine si sa vina in control 😉
    Acceptam toate acestea cu o singura conditie: daca vine sa spele vasele si sa lasa bucataria curata „bec”, ca muzeul de bijuterii 🙂

  13. Crina, timpul ma inghesuie, daca-l intalnesti sa-i vreo doua, ca in ritmul asta nu te mai scot din padure pana la anu’ 😀

  14. Io am citit doar câteva pagini, dar am de gând să o încep ca lumea după campanie şi o să-mi ia fix un week-end 😀 Sunt prea optimistă?

  15. Bine atunci, fetelor, surioare rasfatate ce sunteti, sunt de acord cu voi, ca bucataria si raspunderile mananca mult din timpul de creatie si zburdalnicie, iroseste resursele energetice pretioase 🙂
    Si eu votez pentru conservare, cu voi ! 😉 Desi nu stiu ce vor zice jumatatile noastre, daca vor intelege situatia, ca deh, mentalitatile lor slobode inca mai hoinaresc pe taramuri patriarhale…
    E nevoie de ceva abilitate… voi cum reusiti sa scapati de supliciul bucatarelii ?

  16. Jumatatea mea a inteles de mult situatia. La mine nu se pune problema, Cora. Acum stii cum e, jumatatile ti le mai si educi 😉

  17. După a două săptămână de pui cu cartofi, jumătăţile cedează şi apucă drumul Restaurantului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s