Nu vreau sa fiu cioara

Foto – Alex Mazilu

 

Poate că nu e vina nimănui sau poate a tuturor, dar nu pot trece peste anumite lucruri gândindu-mă că nu au existat. Vania a fost radical într-o privinţă, mă rog, Vania e mereu radical când i se pune o pată, dar eu am fost de acord, aşa că îmi asum. Unii aţi făcut rău ştiind că îl veţi face. Aţi vrut să mă puneţi în postura aia a prostului. Eh, nu mereu şi iese. Asta-i viaţa. Eu am continuat să merg mai departe în acelaşi fel. Eu mi-am cerut scuze şi am ştiut când am greşit. Deci asta-i viaţa. Rău voit nu am făcut. Am avut un moment în care după ce mi s-a făcut, am vrut să-l întorc la loc, pentru că aveam cum, dar nu am avut chef. De fapt, nu că nu am avut chef, dar nu avea rost. Ei bine, dacă nu vă mai vedeţi comentariile aici, veţi şti despre ce vorbesc. Dacă vi le vedeţi, veţi rămâne cu un semn de întrebare.
Ei bine, nu cred că are rost să continuăm ceva de complezenţă. Pur şi simplu nu mă simt bine şi nici avidă după trafic sau număr de comentarii nu sunt. Aşa că am luat această decizie. Vechea adresă de mess, mail şi ce o mai fi fost ea a fost ştearsă definitiv. Cea nouă e deja cu cine trebuie să fie. Eu le mai uit, le mai dau la spate, dar de data asta îmi dau seama că nu pot. Nu pot pentru că se fac prea multe insinuări (pe alte bloguri), insinuări pe care le simt şi cei care nu au avut nici o treabă şi eu m-am cam săturat. Cred că ar trebui rezolvate problemele în altă parte. Nu eu sunt cea care a rămas cu o supărare. Şi nu eu sunt persoana potrivită pentru anumite discuţii. Nu la mine trebuie căutate răspunsurile, dacă sunt răspunsuri.
Şi nu, nu sunt manipulată. Pentru că singurul om de care ascult e Xreder, iar în legătură cu blogul, Vania. Ascult de ei că au mai multă minte şi atât. Eu nu am resentimente, nu am supărări, dar peste nu pot trece. Am fost drăguţă pentru că nu aveam de ce să nu fiu altfel. Nici explicaţii nu ar trebui să dau. Şi ce s-a spus, rămâne spus. Eu am fost supărată, nu mai sunt, dar nici nu pot trece. Asta este. E o barieră, poate cândva. Nu ştiu.

 

18 comentarii la “Nu vreau sa fiu cioara

  1. Păi io-s cam chiaună-n dimineaţa asta … după ziua de ieri (a mea,fantasy rău 😛 ) dar tot împart cu tine îngheţata
    nu-mi plac croncănitoarele alea nici de zic că-s ăia din turnul Londrei şi se dau corbi , başca al lui E.A.Poe …
    dece le puseşi în capul lui sîmbătă ?
    săracul nostru sîmbătă 😦

  2. Cred că nu mi-am băut toată cafeaua şi nu am priceput bine. De fapt, dacă nu îmi era dedicat postul mai bine să nici nu pricep. Io îs acolo pe mess 😀

    Cine te-a supărat iar? Hai că îi batem! Tu doar adu-i în pădure şi se ocupă elfa de ei 😀

  3. Ei Crina, pai tu ce treaba ai? Doamne iarta-ma!!! Tu nu ai ce sa pricepi, treaba ta e sa te zgandari cu Our, nu alta 😉

    Blue, merci, merci.

    Vania, eu is cuminte, ti-am spus, esti admin cu drepturi depline, eu nu am timp sa vad si sa aud tot, asa ca ramane la alegerea ta 😉

  4. Ioana, dar eu tot zambesc, adica nu sunt suparata, doar … cumva 😀

    Micutzu, cel putin eu recunosc.

    Isabelle, lumea e plina de nenorociri, asta este. Le vedem noi pe ale noastre mai rele, dar aia saracii peste care a venit taifunul?

    Cella, sambata imi veni 😆 Bine, poate va bag un Our mai tarziu.

  5. Oana,să-l pui cît de urgent poţi pe Our la treabă că tre’ să-ţi zic,da’ să nu rîzi … am nevoie de tehnici de luptă şi toporişti
    Şaramaua devine izvor de violenţă … verbală
    ieri cît pe-aci să-i torn lu’ un preopinent un anume lichid în capul lui plin de
    Anne Mc Caffrey … că i-am dat să citească,să-şi lărgească orizontul opturat
    doamna aia o fi mare,el are tot felul de aplaudaco-comentatori în gură
    eu … noi, n-avem încă
    aşa că am tranşat cu ocara lui Nichita :
    „băi … tu vei muri prin cădere în cur şi te vei găuri prin arătare cu degetul”
    na,zi şi tu … că d-aia-s chiaună rău, ăştia iau mura-n gură şi noi cheunăm că ai noştri nu-s promovaţi,nu-s comentaţi,nu-s şi nu-s
    dă-mi muniţie să-l sparg pe domnu’ că acuma-l oblig să citească reginele
    vreau comentarii avizate,că nenea G. n-are,sunt obidită şi frustrată 😆

  6. Dragă, cine te-o supărat?! Zi-mi repede că doar ştii ce molatic mi-s. Până-mi pun ordine-n gânduri, până aşez săgeata-n arc, până caut din ochi sârma… îşi ia zboru’ cioara. 😉

  7. Alex, or fi 😉

    Cella, heheee, pai cam diseara o sa il pun pe Our, visam deja o idee cand mi-a sunat telefonul, acum trebuie sa ma culc la loc ca sa o visez de la capat ca altfel nu mai stiu, sunt varza. Dupa somn, promit solemn, are Our niste idei si chiar la luptele dintre pitici si elfi ma gandeam, desigur, adaptate bloggerilor, cum altfel? Dar oricum 😉

    Sukarit, pe mine nu m-o sukarit nimenea 😀 Doar ca nu pot si daca nu pot, nu pot ce sa fac, inca am asa un fel de negura. S-o duce, dar nu se poate duce asa repede. Si eu is om.

  8. Draga mea, Oana, sa stii ca eu vin la tine de fiecare data cu mult drag si niciodata din complezenta.
    Daca stau bine si ma gandesc, cred ca aproape niciodata sau hai sa zicem foarte rar, in perioada post-adolescentina, de modelare timpurie 😉
    Nu stiu ce anume te-a mahnit, dar te asigur ca nu ai cum sa fii cioara, poate doar randunica gingasa si eleganta in fracul sau negru-albastriu 🙂
    Daca mai sunt binevenita aici, m-as bucura… dar voi reveni oricum la geamul tau sa-ti las triluri prietenesti de bun gasit !

  9. Pingback: Aceeasi fotografie, 2 articole : Alex Mazilu - Blog Foto Zilnic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s