Din sângele Iarei (I)

Murise de câteva zile, poate chiar o lună. Faţa îi era descompusă în întregime, mâinile şi picioarele îi fuseseră devorate de diverse insecte, doar o parte din abdomen rămânănd aproape intactă. Iara muşca din sandvici de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ea ajunse prima, când bătrâna doamnă Colt o chemase şi cu glas răguşit încercă să urle:
– A murit cineva la mine în pivniţă.
Iara nu îi lua întotdeauna în serios pe bătrâni. Majoritatea aveau nevoie de cineva care să stea de vorbă cu ei.
– Vezi să nu fie ca în bancul cu KGB-ul, râse Jol de ea când o văzu că se îndreaptă spre doamna Colt.
Iara nu mai zâmbea demult. Nu mai avea timp să zâmbească. Nu mai avea motive să o facă. Şi, totuşi, văzând figura noului partener, schiţă un fel de zâmbet. După atâta timp, nu îi mai ieşea.
– Nu înţeleg cum poţi să mănânci – se enervă Cal.
– Îmi e foame – replică ea.
– Da, dar aici miroase îngrozitor şi apoi cadavrul…
– Asta nu înseamnă că mie nu îmi e foame – mormăi Iara.
– Nici măcar nu e igenic să mănânci într-un loc ca ăsta. Îţi dai seama câte bacterii…
– Nu-mi pasă – spuse Iara. Mie îmi e foame.
Salvată de medicul legist:
– Hey, Iara, tu mănânci tot timpul?
Iara făcu o grimasă, dar vru să arate un zâmbet. Nu îi plăcea când lumea se foaia în jurul ei fără să ştie ce face. Doi poliţişti se plimbau de colo colo, se vedea că erau debusolaţi. Habar nu avea ce să facă sau cum să scape mai repede de mirosul ăla înţepător.
– Debutanţi! – mârâi Iara, înghiţind şi ultima bucăţică din sandvici.
Legistul se ridică şi se îndreptă spre ea.
– Trebuie să-l iau la laborator, aparent nu arată a fi ucis.
– Mda, aşa mi s-a părut şi mie…
– Dar… continuă doctorul.
– Dar, îmi e greu să cred că un domn, un om, s-a ascuns în pivniţa doamnei Colt şi a mai uitat să iasă.
Doctorul dădu din cap în semn de aprobare.
– Adu-mi-l într-o oră şi în patru ore vei avea răspunsul.
– Vreau să fiu de faţă, ceru ea.
– Te rog – spuse doctorul.
– Doar nu vorbeşti serios! – se împotrivi Cal, simţind cum întreaga gură îi este inundată de un gust amar.
Iara ridică din umeri şi porni spre scările ce duceau la exterior.
– Iara, doar nu ai de gând… – încercă Cal să ţipe.
Iara se întoarse pe vârfuri. Părul roşcat îi rămase într-o poziţie complicată şi aproape imposibilă.
– Fă-ţi o exorcizare, Cal, după te vei simţi mai bine.
– Ce?
– Împacă-te cu Dumnezeu înainte de-a intra în porcăria asta, prietene. Nu se ştie niciodată dacă ajungi acasă în viaţă…
– Ce legătură are asta cu faptul că tu vrei să mă duci la o autopsie?
Iată, zâmbetul îi ieşi. În sfârşit, fir’ar al dracului de amar.
– Nu te-a invitat nimeni la autopsie. Şi, crede-mă, are.
– Şi ce ai vrea să fac, Iara?
– Aprinde o lumânare, spovedeşte-te, roagă-te.
– Cu ce mă ajută asta?
– Îţi va limpezi capul, Cal. Mâine vei şti dacă eşti bun să-i dai dracului pe toţi sau dacă te afunzi într-un birou, încercând să crezi că în lume totul e perfect.
Cal îşi duse mâna la nas, mirosul îl răpunea.
Iara îl bătu pe umăr şi îl lăsă să iasă înaintea ei. Şi ea fusese aşa. Îşi amintea prea bine prima sa misiune, iar mortul de departe era mai rău decât ăsta. Mirosul mai tăios, iar din chipul cadavrului nu se mai distingea decât osul. Oare cât stătuse în Biserică până să îşi facă din nou curaj să iasă?
– Poate că am să mă duc, totuşi – mormăi Cal -, imediat ce dădu de aerul proaspăt al dimineţii.
– O decizie înţeleaptă, Cal. Sună-mă când eşti în stare.
Cal ar fi vrut să riposteze. Doar nu era copil. Normal că era în stare. Şi, totuşi, mai bine tăcea.

16 comentarii la “Din sângele Iarei (I)

  1. Acum mă apuc să citesc… Tag-urile m-au făcut să râd, căci tocmai am terminat şi eu un horror. Mi s-a deschis apetitul, cu Horrorscopul.

  2. Nu stiu de ce, dar eu asociez primele ore de sofat cu pasajul scris de tine…sau nu?…:)
    Oricum, eu sigur n-as fi in stare sa am „meseria” asta…

  3. Vania, da, deosebita fata 😀 A se remarca ca seamna cu Crina 😆

    Crina. Urmeaza si aia, ca nu te las in padure. Apoi ai treaba la morga 😆

    Kmi, eu as putea, chiar as putea sa si mananc 😀

  4. Ce dulci şi dragi amintiri,de la laboratoarele de medicină legală,îmi răscoleşti ce reverii cu panoul de – obiecte contondente producătoare de victime
    ce tablou vizual mirobolant cu morga Clinicii 5 😆
    am să te pomenesc în rugăciunea de seară,să te iubească şi să te citească toţi autopsierii acreditaţi 😆 😆
    Crina,pacheţelul cu mîncare în punga pentru probele de ţesut 😉
    şi cînd ajungi la morgă … sticla cu „desinfectant” este în al treilea frigider,sertarul de sus (dacă ai peste 1,70 ,dacă nu … roagă-l pe Cal … 😛

  5. Oana,cred ca nu esti intr-o stare prea ..cum sa zic …linistita.Iara,medic legis,sandvisch,exorcizare, morti si cat mai horor poti sa scrii.Nu ca nu-mi place dar azi noapte am avut o insomnie si ghici ce film am vizionat?!Hororr de la cap la coada si inapoi.Sunt calit asa ca da-i ,frate,mai departe ca-mi place,la cina. tata Borgo.:) 🙂

  6. 😆 😆 😆 deci,marţi-spam-3 ceasuri rele ???
    las’ că joc nu te supăra frate prin morgă,nici o problemă
    şi-mi mănînc singurică şi tăcută îngheţata,lîngă frigider
    mi-i scoate tu dacă-oi vrea,dacă nu,nu … 😦

  7. Cella, nu stiu cum ai ajuns la spam, iar, nu a fost cu intentie. Si Kmi a intrat azi, dar era Vania pe faza, ca pana intru eu intre un referat, un tocit si un scris mortuar, hehe 😀

    Cal nu merge cu Crina la morga, scuze, cu Iara 😆 El are alta treaba, o sa va spun maine 😉

  8. Pingback: Din sangele Iarei (III) « Oana Stoica Mujea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s