Tot un vot

Pe lângă faptul că e ziua copilului, azi e şi zi de votare. Da, mă duc la vot, oricum, ce altă treabă am? Cu cine votez? Oricum nu contează. Important e că o fac. Eu am militat tot timpul pentru vot. Mi se pare important ca fiecare să pună ştamplia pe cine ar vrea să-l reprezinte. Mă rog, mult spus să-l reprezinte. Dar totuşi, e opţiunea fiecăruia şi e bine să fie. Îi urăsc pe cei care se plâng de cei care sunt la putere, dar ei nu au dat un vot în viaţa lor. Dacă nu votezi, de ce te plângi, că nu pricep. Dacă nu ai nici o părere, ce îţi mai pasă?
Pentru a trece de la un vot, la alt vot, cu acordul interlocutorului voi reda o discuţie. Mamă, nici nu vă daţi seama cât de lene mi-a fost să-i pun diacritice 😀
 
Secret: hey, salut, sunt super nervos.
Eu: mă rog, şi?
Secret: sunt ziarist de paisprezece ani, mă cunoaşte lumea ca pe calul breaz, iar boii de la Polirom nici măcar nu mi-au citit cartea, au refuzat-o din start
Eu: naşpa, asta-i viaţa
Secret: vreau să fac o revoluţie
Eu: fă
Secret: păi, voiam să îţi cer ajutorul
Eu: m-am prins, dar nu mi-l cere
Secret: de ce?
Eu: când ţi l-am cerut eu mi-ai zis cam aşa – citez din memorie: ce treabă am eu cu editurile?
Secret: (râde)
Eu: o fi funny
Secret: nu e, dar atunci eram prea prost.
Eu: nici acum nu eşti altfel
Secret: mi-o merit
Eu: schimbăm subiectul?
Secret: ok, mă rog, totuşi…
Eu: nu există totuşi, mâine se votează, ai grijă de meseria ta acolo
Secret: chiar, votezi?
Eu: normal
Secret: cred că eşti una din fericite, eu nu am cu cine.
Eu: mereu există un om care să merite cât de cât
Secret: eu nu mai cred în ei
Eu: e problema ta, dar să nu mă baţi la cap iar că a ieşit x şi e un bou
Secret: am dreptul să mă plâng
Eu: da, în momentul în care poţi să îţi expui şi părerea, dacă nu ţi-o expui, nu mai ai nici un drept
Secret: dacă zici tu
Eu: bine, mai avem ceva de discutat?
Secret: eşti expeditivă?
Eu: am treabă, nu am timp de stat pe mess ca să nu vorbesc nimic
Secret: nu poţi fi şi tu puţin mai maleabilă?
Eu: nu pe timpul meu
Secret: mă rog, dar cu editurile tot o să te bat la cap, trebuie să le bage cineva minţile în cap
Eu: mda, eu cu tine, poate eşti pur şi simplu netalentat, la asta te-ai gândit?
Secret: normal, dar din moment ce nu a citit nimeni cartea, e cam greu să se fi ajuns la concluzia asta.
Eu: mda, altceva?
Secret: deci te duci la vot
Eu: mă mai freci mult la creier? Ai ceva interesant de spus?
Secret: eu credeam că e interesant
Eu: nu e: la vot nu te duci, cartea nu ţi se publică, boring. Pot publica discuţia asta pentru a sublinia de ce îi urăsc pe ăia care nu votează, dar dau din gură?
Secret: (râde) mda, poţi, dar nu îmi da numele.
Eu: oricum nu te cunoaşte nici dracu’
Secret: hey, sunt ziarist de 14 ani
Eu: da, bine, asta nu înseamnă că eşti si vedetă şi atâta timp cât eşti şi antisocial, cui îi pasă?
Secret: nu încerca să mă convingi să mă duc la vot
Eu: nop, încerc să te conving să mă laşi în pace, am treabă
Secret: bine, mă rog, du-te
Eu: mă duceam şi dacă nu te rugai tu
Secret: dispari
Eu: aha
 
Aşadar, de ce nu votează domnul ziarist? Eu cred că îi convine să dea din gură şi atât. Oricum, el mereu dă din gură 😉
P.S: Unii au ales să scrie despre ziua copilului şi bine au făcut. Dacă v-aţi săturat de politică, voturi, urne şi alte alea, treceţi şi pe la Cristal.