Sub semnul Enias (IV)

Sub semnul Ėnias (III)

 

Sub semnul Ėnias (II)

 

Sub semnul Ėnias (I)

 

Kũ a fost cel ce a ţinut să dea replică soţilor ceva mai graşi şi a hotărât că este timpul ca şi bucata sa de pământ să prindă viaţă şi culoare.
Mai întâi a desenat apele, ape mari şi învolburate pe care le-a numit oaze rotunde. În jurul oazelor a desenat copaci cu coroane bogate şi verzi. De jur împrejur a conturat un lanţ muntos şi multe cascade frumos curgătore. Apoi, şi-a scris poezia ce avea să dea naştere schiţelor sale şi a pus poezia pe note fermecătoare şi line. Astfel acest pământ a început să se contureze uşor, mult mai uşor ca celelalte, dar cu graţie şi farmec. Creaţia acestei bucăţi de pământ a durat câţiva ani şi perfecţiunea şi dragostea cu care a fost făurită s-a obsevrat atunci când totul a luat sfârşit, iar pământul a fost plin de ape minunate, de copaci ce nu mai fuseseră creaţi şi de munţi cum nu se mai văzuseră.
Pioris a rămas cu adevărat surprins, iar această frumuseţe ia mai furat câteva lacrimi ce le-a transformat în ploaie şi le-a a revărsat-o aspura pământului lui Kũ. Acest pământ a fost numit Krolim iar locuitorii lui împreună cu zeul Kũ, aveau să se numească kroli.
Armida şi Linny şi-au început creaţia desenând copacii şi făcându-le poezii ce aveau să umple pământul de diverse rase de copaci. Apoi au creat iarba şi florile de diverse culori şi mărmini. Pe urmă au creat râuri mici şi oaze de apă. Întregul lor tărâm a fost creat ca o pădure tropicală în care copacii dominau.
Pioris a numit această parte a globului Ionaria (Cea Veşnic Verde), iar locuitorii săi aveau să se numească ionari împreună cu cele două zeiţe dădătoare de viaţă.
După ce întreg pământul a fost aranjat şi colorat, Pioris i-a chemat pe cei unsprezece alături de el în înaltul norilor acolo unde îşi construiseră lăcaşul. Acesta le-a arătat cum se vede creaţia lor de sus şi s-au minunat văzând atâta frumuseţe şi cu toţii au plâns revărsând picături asupra pământului.
Pioris şi-a scos gândurile şi le-a expus în faţa celor ce iau fost alături:
– Gândul şi sufletul meu au văzut cum din gândurile şi sfuletele voastre se naşte frumuseţea şi măreţia. Dar încă nu simt că lumea este pregătit pentru cel dintâi născut. Nu le putem oferi decât natură, dar nu şi alte vieţi.
Misivi au căzut pe gânduri timp îndelungat şi şi-au dat sema că pe pământ este linişte şi nici un cântec nu umplea magia creaţiei.
Atunci Źiareť s-a ridicat dintre misivi şi a început a cânta dezvăluidu-şi glasul angelic. Din cântecul ei au luat naştere cele dintâi păsări, păsări cu glasuri cristaline ce aveau să dea viaţă lumii create mai jos. Păsări ce cântau mai frumos decât orice misiv.
S-a ridicat şi Vlasios ce a conturat o poveste şi nara aşa frumos încât pe toţi munţii creaţi au luat naştere brazii şi odată cu ei patru vânturi ce aveau să mângâie frunzele verzi şi plăpânde ale tuturor copacilor.
Pioris a binecuvântat noua creaţie şi a dat nume celor patru vânturi. A văzut că fiecare bate dintr-o direcţie şi anume din cele patru puncte cardinale. Vântul care bătea dinspre sud era veşnic grăbit şi sufla cu forţă. Trecea ca vijelia şi nu-i păsa dacă în urmă mai lasă câte o creangă ruptă şi l-a numit Sįľ (Războinicul), dar de pământeni era numit Silvan (Aducătorul de Furtună). Vântul ce bătea dispre est era doar o adiere ce venea ca un gând curat şi trecea peste întrega lume lăsând un gust cald şi un miros îmbietor. Pioris l-a numit: Œrit sau, aşa cum îi spuneau locuitorii pământului, Cirot (Adierea); (se citeşte Sirot).
Vântul ce sufla dinspre vest era cel ce-i smulgea cele mai multe lacrimi frumoasei Ĥynona. Odată cu suflul dinspre vest venea şi ploaia caldă şi liniştită. Zeul cel mare l-a numit Ơengus, iar ulmaşii îl numeau Ow.
Cel mai iubit vânt, ce aducea cele mai minunate sufluri atât calde cât şi reci, era cel de nord. Pioris l-a botezat Indra (Cel Iubit), ulmaşii îl vor numi Gov, iar ionari îl cunoşteau sub numele de Frey. În unele zone în cea dea doua lumină va mai fi numit şi Gurn (Aşteptatul).
Cu toate astea Pioris nu era convins că este cel mai bun moment pentru venirea omului şi a decis să mai aştepte până când toţi misivi vor fi pregăţiţi.