Bookfest sau: Ne-am pupat, Am vorbit, Am citit….

Veşti vreţi, da? Eu vă spun, dar ţineţi-vă bine.
Mai întâi îmi cer scuze că nu am răspuns mai jos, dar nu am avut când. Oricum, voi vă descurcaţi mai bine fără mine.
Mai apoi, să trecem la treburi importante.

 

Mai întâi, da, ne-am pupat. Şi culmea, nici nu am ştiut că Xreder ne-a surprins 😀 Târgul, da. Acolo eram, dar m-a luat gura pe dinainte. Doar ştiţi că eu vorbesc mult.
Târgul mi s-a părut bine organizat. A fost plasat în pavilionul B. Nu de alta, dar eu nu am fost atentă şi am intrat în A, unde erau produse de curăţenie. Apără-mă şi păzeşte-mă, vă daţi seama că am scuipat în sân 😀
Două edituri atrăgeau atenţia de cum intrai: Tritonic şi Corint. Ambele având amplasament bun, dar şi o bună organizare. Ambele şi-au aşezat rafturile în aşa fel încât să pară o mică librărie. Ceea ce mi-a plăcut. Da, mi-a plăcut mult. Nici Nemira nu a arătat rău. Aşa că pot să o plasez pe locul trei la design.
Da, am cumpărat cărţi, iar cea mai importantă este cartea cu autograf. Normal, vorbesc acum despre „Blestemul Manuscrisului” a lui Bogdan Hrib şi Răzvan Dolea. Acum domnul Hrib trebuie să îmi acorde un interviu. Dacă m-ar fi dus mintea, ceea ce mi se întâmplă destul de rar, aş fi luat reportofonul cu mine. Dar unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, păi nu? Acum va trebui să ne chinuim. Adică ori facem interviu via mail/mess, ori ne dăm întâlnire. Nu, nu dau eu cafeaua, sunt zgârcită.

Cartea are trei sute de pagini, minus câteva. Am studiat-o şi am ajuns la concluzia că până marţi e citită şi că o să v-o povestesc. Desigur, până marţi dacă nu mă încurcă prea mult scenariul, adică unul din episoade care nu e gata şi examenul. Dar, în principiu, până marţi o dau gata. Acum nu pot să vă spun mai mult decât că coperta e minunată şi că face parte din genul Thriller, mai mult, după ce citesc şi îmi pot forma o părere completă. Aşa cum e normal.
Da, da, am cumpărat mai multe cărţi, dar despre ele cu altă ocazie. Mai întâi să le citesc, apoi vă pun pe gânduri.

După ce am primit autograf – Horia va trebui să îmi dea dovada 😉 – am fost la o cafea. Normal, Horia a plătit, doar nu mă credeţi nebună. Sunt mai zgârcită ca directoarea de la Satu Mare 😀 Poate confirma şi Caius. Cum ziceam, am fost la cafea cu Horia şi cu Michael Hăulică. Hehe, ce am descoperit eu? Să vă spun, să nu vă spun. Din scris, ambii par nişte duri, nişte răi. Horia, cel puţin, mi s-a părut de o ironie aproape cruntă. Şi ce diferenţă de la scris la real. Ambii sunt oameni normali, aşa cum i-a descris Xreder: „Nu ştiam că tu cunoşti şi oameni normali”, citat din memorie. Păi, nu-i nimic, nici eu nu ştiam 😀 Am vorbit despre cărţi, normal. Dar nu numai. Adică să nu aveţi impresia că oamenii nu ştiu decât cărţi, autori, edituri, etc.  Nu, au şi familii, şi copii, şi poveşti cu cântecele şi maşini. Adică lucruri obişnuite, umane. Ştiţi care e culmea? Mi-au plăcut amândoi, cu toate că aveam mari dubii în privinţa asta. Ei bine, acum ştiu. Oamenii ăştia îmi plac. Aaa, să nu uităm. Horia a zis public că sunt cea mai mare autoare de fantasy din ţară 😆 Da, l-am forţat, nu cred că ar fi spus-o de bună voie.
Ce mai, m-am simţit bine în compania celor doi, aproape că nu aş mai fi plecat, dacă nu aş fi fost excesiv de obosită.

 

Apoi am trecut şi pe la celelalte edituri, de unde am mai cumpărat. Că doar săptămâna trecută ce mi-am luat cinci cărţi 😀
Cel mai rău îmi pare că nu l-am prins şi pe Marian Coman. Dar nu e un capăt de lume, o să-l întâlnesc şi pe el în cele din urmă.
Şi ca toată lumea să stea liniştită, Crina îşi va primi autograful. Horia era destul de speriat auzind ameninţările sătmărencei. 😀
În totalitate: Da, m-am simţit bine în ciuda oboselii şi pe lângă oameni, mi-a plăcut şi târgul. Aşadar, o zi câştigată pentru mine 😉