Să analizăm puţin

Azi am avut o discuţie interesantă despre Şarama. Nu, nu e un ziarist sau un om important, ci doar un cititor care a ţinut neapărat să îmi pună nişte întrebări. Ulterior, m-am gândit, or dori şi alţii să mă întrebe. Dacă un singur om are o frământare, e posibil să o mai aibă şi altul. Până la urmă ne compunem cam din aceleaşi gânduri, doar că nu le exprimăm diferit. Discuţia a fost mai mult decât interesantă, aşa că am decis să o redeau, desigur, din ceea ce îmi amintesc. Şi îmi amintesc destul de bine.
Am fost întrebată cum mi-am construit personajele şi ce am simţit vis-a-vis de ele. Hehe, cred că e o întrebare de un milion de dolari, doar că nu mi-l dă nimeni.
Personajele Şaramei au fost construite pe parcurs. Nu am avut nici cea mai mică idee despre cum vor evolua. Dacă vor rămâne sau nu personaje principale. Ideea mea a fost simplă: să pun în prim plan cartea destinului, în nici un caz personajul. Desigur, pe parcursul poveştii, Sirona s-a ridicat. Şi-a scos capul şi a devenit un personaj îndrăzneţ. Am urât-o pe Sirona, ştiţi de ce? Seamănă prea mult cu mine. Şi cunoscându-mă, ştiu bine cât pot fi de încrezută, nepăsătoare, fără inimă şi ironică. Aşa că Sirona s-a dezvoltat aproape singură, ieşind cumva din partea mea întunecată. Personajul ei nu are meritul condeierului, pentru că s-a ridicat singură. Asta este diferenţa. Nu a fost genul de personaj pe care condeiul să-l ţină în frâu, şi-a făcut de cap.
Când Ingvarr a murit, a fost dorinţa mea. De ce? Am crezut că Sirona îşi va reveni, va găsi o altă cale de-a lupta. Am crezut că va suferi. Nu a fost aşa. A suferit, oarecum. Dar nu a suferit aşa cum aş fi văzut eu lucrurile. Nu, din contră. Când l-a întâlnit pe sir Hollow s-a reîndrăgostit. Desigur, diferenţa dintre cei doi e de la cer la pământ. Ingvarr era un prinţ, moştenitor al unei împărăţii. Era puternic şi ar fi putut s-o apere în caz de nevoie. Fawr sau Hollow, din contră. Era un suflet damnat să trăiască în corpul unei păsări. Prea rar era om. În cazul ăsta, el era cel ce avea nevoie de ajutor. Iar Sirona avea nevoie de asta, pentru că, de ce să nu recunoaştem, personajul Sironei, nu îşi doreşte altceva decât să-şi arate supremaţia asupra celorlalte personaje. Tocmai din acest motiv, gemănul ei, Sior, rămâne cumva un personaj umbră, şters. Un personaj frustrat de puterea sorei, femeii. Un personaj inimos, dar care are mereu nevoie de ajutor. Cu toate că, se dovedeşte, el este cel care pune capăt unui război printr-o alianţă nefirească. Adică el e cel care se sacrifică în final.
Aţi putea spune că nu e adevărat, că Sirona pierde şi a doua şansă de-a fi fericită alături de bărbatul iubit. Aiurea. Sirona nu şi-a dorit niciodată asta. Ştiţi de ce? Pentru că Sirona ştia că prin suferinţă devine martiră. Avea mult mai multe de câştigat suferind, decât trăind alături de Hollow până la adânci bătrâneţi. E vorba de jocul puterii, joc pe care Sirona îl cunoaşte foarte bine şi profită din plin de fiecare clipă ce ar putea fi în avantajul ei.
Sior e exact invers. Nu ştie să profite de suferinţă, el îşi doreşte doar fericirea. Nu poate concepe o viaţă de martir, pentru că el e clădit altfel. Nu ştie să fie rău, să profite. El ia ceea ce i se oferă, aşa cum e normal să fie. E un om cu bune şi rele, dar, mai presus de orice, cu o conştiinţă nepătată.
M-a întrebat cititorul dacă atunci câns Sirona i s-a dăruit păsării, a făcut sex.
Da, a făcut sex. Or fi trăit ei înainte de Evul Mediu, dar tot sex se chema şi atunci. Indiferent cum o spui.
El a fost intrigat: „Cum, printre stânci?”
Ei, iete, ce să-ţi spun, acum mai conta pe unde. Din păcate nu era nici un hotel în drum. Printre stânci, printre morminte, ce contează? Fata a profitat din plin de naivitatea unui om blestemat să trăiască în trupul unei păsări. Ea a învăţat de la Niara arta războiului, a dansului, a manierelor, dar nimeni nu a învăţat-o credinţa. Sirona e fost liberă până la capăt, crezând doar în ea şi atât.
Bine, bine, îmi spune cititorul. Dar până la urmă, tot dă dovadă de umanitate iertându-şi tatăl.
Nu, lucrul ăsta e interpretat greşit. Sirona nu a avut de gând să-l ierte. A făcut-o pentru că ştia, că altfel, nu va merge mai departe. Să zicem că a dat dovadă de umanitate, dar nu pentru rege, ci pentru Sior. Sior avea nevoie să ierte toate greşelile şi avea nevoie să creadă că şi Sirona o făcuse. Da, poate că, până la urmă, Sirona s-ar fi sacrificat pentru fratele ei, cu toate că nu aş fi convinsă sută la sută.
Desigur, pe cititorul meu l-a intrigat Sirona. Ştiu că şi pe Gyuri Deak l-a intrigat. Şi el a analizat-o după ce a citit cartea, ajungând destul de aproape de adevăr, căci Gyuri are ochiul format. Dar pentru cititorul simplu, Sirona e exact ceea ce pare. Nici nu am vrut să fie altfel. Nu am vrut să fie analizată şi întoarsă pe toate părţile. Am lăsat personajul în grija sorţii. I-am oferit liberul arbitru în ceea ce îl priveşte pe cititor. Unii au descoperit-o, alţii nu. Tocmai de aceea v-am şi relatat această mică parte a discuţiei. Pentru că Sirona nu e un personaj oarecare, cu suişuri şi coborâşuri. E un personaj format din mai multe părţi. Şi doar fiind foarte atent cititorul o poate descoperi. Acum, cel puţin, ştiţi exact despre ce e vorba.
Am fost întrebată şi despre Tio, personaj pe care chiar condeiul îl acuză şi-l scoate de sub acuzaţie. Un personaj controversat. Ce rămâne în aer. Cititorului îi e greu să-l cunoască. Drept să vă spun şi autorului. În complexitatea lui, Tio, la fel ca Sirona, nu a ţinut cont de doleanţa condeiului. Şi-a format singur caracterul şi şi-a jucat singur cartea. Fiecare decizie i-a aparţinut. Eu neputând să nu mă supun. Uneori, personajele devin mai puternice decât condeiul. E un lucru greu de înţeles pentru cel ce nu a schiţat niciodată un personaj. Dar mă puteţi crede pe cuvânt. Sunt personaje care aproape că îl gâtuie pe autor. Şi oricât şi-ar dori autorul să le pună în faţă un anumit drum, ele, căpoase, urmează tot drumul pe care-l au în minte. Aţi putea spune că nu sunt logică, că sunt nebună. Ei bine, nu, nu e aşa. Sunt logică. Ştiu ce spun. Persoanjele încep să trăiască, iar autorul nu li se poate opune. Ei, da, pentru fanii „Stăpânului”, da, Tlaloc a fost cel care şi-a luat libertatea de-a face ce doreşte. Dar de asta s-au prins cititorii. Doamne, cât de departe mi se pare a fi cartea aia. Cât timp, câte speranţe. Iar acum vorbesc despre nişte personaje aproape moarte. Cine ştie, poate că vor reînvia într-o zi. Poate în acelaşi timp cu mine.

 

Reclame

33 comentarii la “Să analizăm puţin

  1. Aş fi vrut să mă bag şi io la analiza asta, dar, neiertat să-mi fie, recunosc că nu am citit încă Şarama, deşi autoarea mi-a trimis-o de multişor. Cum sunt un om anormal, aproape am dat gata, însă, alte trei cărţi ale autoarei despre care vorbim aici. M-a surprins în mod foarte plăcut. Iar Şarama, uitându-mă prin ea fugitiv, cred că e o carte care musai trebuie citită în concediu, în cazul meu. Adică cap – coadă odată, nu în reprize. Nu de alta, dar te prinde şi musai citită până la capăt 🙂

  2. pai, asa, mai prind si io curaj sa zic o vorba, doua („asa” adica pe necititelea) Cred ca-mi place Sirona, zic „cred”, pentru ca desi descrierea Oanei e cea mai buna, citirea cartii ma va determina sa decid daca-mi place au ba…Oricum, descrierea facuta de tine promite 🙂

  3. Crina, pe tine te iert de toate, doar ti-am spus 😀 Stiu ca nu ai timp momentan, asa ca nu iti fa griji in zadar. O citesti tu 😀

    Kmi, doar descrierea promite 😉 😆

  4. Stai dragă că mi se arată de concediu mai repede decât am gândit. Mă rog, nu gândisem. M-am trezit dimineaţă şi am zis că merg cât mai repede. Deja mă visez la Adriatica pe plajă citind Şarama 😛

  5. Eeeee, poate o avea o asa personalitate puternica incat sa reapara in viitor…cine stie ce idei ti-or mai veni…si nu mai incerca sa-mi muti ideile de la tine si Crina… 😛

  6. A, incerc sa ti le mut? 😆 Imediat se prind taurii astia, n-ai vazut asa ceva 😀 Da, Sirona o sa reapara, dar pana atunci il citeste pe Hrib 😉

  7. Oana, noroc cu intrebarile cititorului tau curios si atat de interesat de geneza personajelor „Saramei’, ca mai aflam si noi cate ceva… 😉
    Nu e de ici de colo sa vedem resorturile scriitoricesti care i-au indemnat pe gemenii Sirona si pe Sior sa se comporte intr-un anumit fel, unul egoist si avid de putere, altul generos si cu spirit de sacrificiu…
    Mi-ar placea sa dispun in aceasta vara de timpul necesar pentru a-ti aprofunda creatiile, dar pana atunci, savurez la maxim marturisirile tale de autor si mai ales ma incanta razvratirea unor personaje, care inteleg ca-ti scapa de sub controlul intial 🙂

  8. Cora, crede-ma, nu cred ca se simte vreo clipa ca Sirona ar fi avida de putere 😉 Mi-ar face placere sa ai timp sa citesti 😀

  9. Waw ! De cand imi doream sa pic pe numarul meu norocos ! 🙂
    Iata ca sortii mi-au suras, simultan cu „sansa” favorabila de care se bucura echipa Romaniei in fata Frantei, caci n-a incasat pana acum nici un gol 😉
    Sa avem noroc pana la sfarsit ? Prefer sa fiu sceptica, viata ne-a demonstrat ca de obicei e dura si nu prea face concesii.

  10. Oana, am fost derutata de afrmatia ta… 😉
    „E vorba de jocul puterii, joc pe care Sirona îl cunoaşte foarte bine şi profită din plin de fiecare clipă ce ar putea fi în avantajul ei.”
    De aici am dedus ca Sirona ar fi o faptura oportunista, care gandeste lucid si-si cantareste abil fiecare miscare 🙂
    Dar se pare ca m-am pripit in aprecieri.
    Cum pot sa gasesc cartea ta, sa ma lamuresc pe viu ?

  11. Cu cât e mai multă intrigă, cu atât mai incitantă povestirea. Pe mine mă intrigă ziaristul Marcus, care crede că tot ce se visează se mănânca 😀 Zic şi io ce ştiu 😉

  12. Cora, da-mi o adresa pe mail, cred ca mai am trei Sarame pe acasa 😉 Da, e avida de putere, pentru ca descopera ca ea e secretul 😉 Dar asta nu simte decat cineva care e foarte familiarizat cu conceperea personajului. Ma rog,e mai complicat. Cititorul meu a simtit ceva, dar nu a fost sigur. Cum am spus, singurul aproape de adevar a fost Gyuri Deak, dar el le analizeaza in profunzime 😀

    Crina, da, Marcus asa crede, ce fraier 😆

    Vania, si eu ma uit la meci, apoi repet pentru examen. Maine iar, ufff 😦

  13. La început mi-a plăcut despre dânsul, chiar îmi ziceam că e un ziarist model care face cinste breslei, însă după ce am înaintat în povestire i-am tot spus, în zadar: băi, fraierule, nu mai visa 😛

  14. Oana draga, sigur ca da… iat-o: cora.cernat@gmail.com 🙂
    Ma simt deja printre cei privilegiati, mai ales ca musai vreau un autograf de la autoare 😉
    Multumesc mult si deja zborul meu de pescarus privitor de pase la un meci incheiat indecis prin remiza, dar aducator de un punct pretios de ambele parti, e mult mult mai vioi si mai zburdalnic 🙂

  15. Off topic.Oana,azi i-am facut o vizita Satmarencei,sper sa nu ma trimita la plimbare.Ce-ai facut la examenul de marketing?Sper ca superrrr:) tata Borgo.

  16. YOY. Aşa de rea par? Oi fi io un soi de moroşancă gutaşe şi rea, mai ales în poveştile Vaniei, dar nu muşc 😀
    Vă mulţumesc pentru vizită şi vă mai aştept 🙂

  17. Cora, vorbim maine 😉

    Tata Borgo, se poate? Noi stim de ea ca e zgarcita, ma rog, si suparata pe Marieta, dar si treaba cu zgarcenia nu e sigura 😀 Marieta vorbeste multe prostii 🙂

    Crina, ai vazut ce ti-a facut Vania? 😆

  18. Vampă mai rămâne să fiu şi sunt de toate 😉
    Publicitatea e bună, chiar şi negativă, numai aşa te ştie lumea. Na că am grăit şi eu precum unii politicieni 😛

  19. E bine când poţi da vina pe cineva. Păi, de ce ţii messul şi blogul deschise? Ia fugi la învăţat că nu e viaţa chiar atât de uşoară 😀

  20. Pai, cum sa iti explic, raspunsurile le am pe mail, adica e mai complicat. Oricum, sunt in pauza, mi s-a facut foame. Dar, normal, doar voi sunteti de vina 😀 Sorin nu e acasa, eu pe cine sa invinuiesc? 😀

  21. Ciudat cum de câte ori trebuie să înveţi orib să faci ceva chestii, ba ţi se face foame, ba trebuie musai să scrii pe blog ori altele. Astea mi se întâmplă mie întotdeauan când am mai mult de lucru 😛
    Acum nu am, mă roiesc în curând acasă 😉

  22. Eh, asa e viata, ciudata 😀 Hai sa zicem ca imi e excesiv de lene. Ceea ce ar fi un adevar, adevarat 😉 Pai, du-te acasa, ca o sa ajungi ca Xreder. Doamne, iar trebuie sa scriu articol inainte sa ma culc 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s