Să moară americanii de ciudă

Nu mult după întâlnirea de la cetatea Poienari, el cedă tronul fiului său, Mircea şi trecu munţii în Transilvania cu primele exemplare, exact douăzeci şi patru, al douăzeci şi cincilea fiind încă sub teasc, din Charta, copiată cu meşteşug de mitropolitul-tipograf Macarie.
Blestemul manuscrisului.
Bogdan Hrib şi
Răzvan Dolea
 
Aşa cum ştiţi, eu rar fac câte o recenzie, de obicei făcând-o pentru reviste. Desigur, cartea asta va avea o recenzie pentru o revista din Toronto, dar şi pentru o revistă argeşeană. Aici doar îmi expun părerile, desigur, subiective. Nu că recenziile mi-ar ieşi mai obiective.
V-am tot ameninţat cu „Blestemul manuscrisului”. Adevărul e că imediat ce am ajuns acasă m-am pus pe citit. Timpul nu a fost în favoarea mea, aşa că a trebuit să citesc încet, cu toate că romanul se citeşte uşor.
Vreţi să ştiţi bomba? Ei bine, vreţi nu vreţi, tot o să o detonez.
Acum câteva luni am citit o carte. Ca de obicei, ţin minte subiectul, dar nu şi titlul sau numele autorului. Ar fi cumplit să caut la mine în bibliotecă. Asta ar însemna să vă spun mâine despre cartea pe care o am în faţă. Ei bine. Acea carte, autor american, mi-a plăcut enorm. De ce? Pentru că prezentul se împletea cu trecutul. Erau două poveşti, una în prezent, cealaltă în trecut. Pe aceeaşi structură merge şi „Blestemul manuscrisului”. Şiţi ce m-a uimit? Nu, nu aveţi de unde să ştiţi. Dacă pe copertă nu ar fi numele a doi români, aş fi jurat cu mâna pe inimă că această carte e scrisă de autori americani/englezi. Ştiţi de cât timp nu am citit un autor român care să mă facă să devorez literă cu literă? E prima oară când nu am putut diferenţia autorul român de cel din afară. Asta dacă nu o pun la socoteală pe Rodica Braşoveanu.
Acţiunea, aşa cum am spus, se împarte în două. Acţiunea prezentului. Personajul principal, un român, Stelian, este nevoit să asiste la o anchetă. O crimă petrecută în Frankfurt. Bănuiesc că această primă parte, prezentul, scrisă la persoana întâi, este scrisă de Bogdan Hrib. De ce cred asta? După descrierea de la începutul cărţii pe care şi-o face personajul. Descriere ce coincide cu cea a autorului. Un amestec de real şi fantezie. E aproape imposibil să nu-l recunoşti pe unul dintre autori în această descriere. Mai mult, şi aici o zic cu o oarecare invidie. Faptul că povestea prezentă e scrisă la peroana întâi, e minunat. De când mă chinui să fac asta 😀 Povestea din trecut, de fapt, e o succesiune de poveşti care ne duce pas cu pas pe urmele manuscrisului. De când a fost scris şi până când a fost răspândit în lume. Aici întâlnim voievozi, regi, prinţi, pe Meşterul Manole etc. Povestea unei istorii a unei Românii chinuite. Desigur, istorie reală, îmbinată cu una fantezistă. Dar vă jur că un simplu cititor nu îşi va da seama. Opt secole de istorie, descoperite în trei sute de pagini, îmbinate cu realitatea anului 2008.
Stelian este un personaj uman, normal aş putea spune. Învârtindu-se între iubirile lui, fiică şi viaţa de editor, intră într-un joc periculos ce se tot joacă încă din Evul Mediu.
Metafore din abundenţă. Metafore pe care recunosc că le-am „furat”. Limbaj select, dar şi ironii bine plasate.
Ce n-au pomenit cronicarii, de frica ruşinii sau de cea a păcatului, sunt mărturiile oştenilor, care au văzut la pârjolirea caselor, un bătrân îngenunchiat între flăcările care nu-l atingeau, ţinând în mâini scoarţe arse de carte din care picura plumb topit.
Acţiunea, nici în trecut, nici în prezent, nu implică numai poporul nostru. Întreaga lume fiind interesată de secretul manuscrisului. Serviciile tuturor popoarelor îşi adună forţele pentru a da de misteriosul manuscris. Regii, voievozii, toţi cei ce ştiau de acest manuscris sunt interesaţi de manuscris.
Pe lângă subiectul foarte serios, mi-a plăcut că autorii ştiu să destindă atmosfera atunci când e prea încărcată:
– La noi la Braşov, n-am auzit nimica…
  Măi, Hans, voi sunteţi şi mai înceţi la minte, ca şi la negoţ… O să aflaţi şi voi peste vreun an, că tu până acasă uiţi.
– Hai sictir!
– Ia, uite-te! De când fac negustorie pe drumul Stambulului, Hans al meu a învăţat limbi străine!
– Lasă-mă, Johann, că şi aşa sunt destul de amărât!
– De ce, dragul meu, ţi-a dăruit cineva de ziua ta o oglindă?
– Mă, cu tine nu se poate vorbi! Du-te dracului!
– Ei, aşa mai vii de acasă! Pricep şi eu ce spui!
Sigur că îmi vine să vă povestesc fiecare pagină, dar nu o voi face. Vă pot spune că veţi descoperi doi autori de mare clasă. Fără doar şi poate. Încă îmi e greu să cred că e vorba de doi români. Încă îmi e greu să cred că le-a ieşit o astfel de carte. Să zicem că e un thriller istoric. O carte ce îmbină religiile, oamenii, cu toţii având un singur scop: Descoperirea manuscrisului.
Dacă nu o cumpăraţi, cred că veţi pierde una dintre cele mai bune opere româneşti apărute în ultimii ani. Nu numai că e bună, dar îi şi bate la fund pe americani. De la stil, la uşurinţa înţelegerii, lecturării, etc. În sfârşit, românii au învăţat să scrie occidental. Vrem, nu vrem, trebuie să fim de acord cu toţii că genul occidental se citeşte. Iar românii încet, încet s-au adaptat. Nu este numai o surpriză pentru mine, dar şi o mare bucurie. Minunată carte, credeţi-mă. Chiar mi-a crescut apetitul pentru autorii români.

 

 

 

37 comentarii la “Să moară americanii de ciudă

  1. Nu-mi rămâne decât să te invidiez, din nou. Autograful meu nu a sosit încă. Şi, normal, nici cartea. Acum chiar am chef s-o citesc, dar nu o am. Mâine îi dau un call lui Horia să văd ce se întâmpă. E minunat să descoperi că şi românii scriu foarte bine. Cred că de vină pentru prejudecăţile ce le avem legat de scriitorii români în general sunt mai marii literaţi ai zilelor noastre, care promovează pe toate drumurile aşazisa „subcultură”. Nu o fi chiar subcultură, dar nici creme de la creme nu e. Mă bucur că ţi-a plăcut, mă pun şi io cu burta pe ea de cum o primesc 🙂

  2. Pai sa te pui, si sa-i dai una in barba lui Horia, cum sa nu iti aduca cartea? Crina, dar autorii nu scriu mai bine ca bine, sa ne intelegem 😆 GLUMESC!!!

  3. Mai bine ca tine, s-a înţeles foarte bine. De fapt, io ştiu că tu eşti cea mai tare din parcare. Oricum, pe alţii nu îi cunosc, aşa că poţi sta liniştită 😛

  4. Acum pot dormi linistita 😀 Somn usor, Crina, am cedat, desigur, maine dorm pana la 14. Sa nu aud nici un passsssss 😆 Somn usor! 😉

  5. Oana, chiar m-ai făcut curios. O voi căuta…
    (În stil occidental, scria şi Vintilă Corbul. Excelent!)

  6. Mă rog, eu te cred pe cuvânt, dar, de ce să cumpăr cartea când pot s-o împrumut de la tine?… Şi dai, cu acest prilej, şi damigeana aia.

  7. Atunci bine , cumpărăm , citim , vedem …
    eu nu-s fan occidentalii ăia , de obicei nu citesc din snobism …
    recunosc însă că sunt situaţii cînd musai să-l citesc pe cîte unul să pot avea argumente cînd îi combat pe „cititorii de serviciu” …
    să mor eu dacă am criterii d’astea … ăla-i aşa , ăla-i invers …
    chiar nu-mi place să citesc cărţi promovate în delir …
    toate-s pă’ interes , mai nou
    mai vechi … citim , citim , citim … apoi vorbim 😀

  8. Nu te sfii sa mai scapi cate o recenzie si pe blog. Am avut o revelatie, acum, cand scriam, dar si o ezitare sa scriu despre ea. O sa scriu, totusi. Ai darul sa insufletesti oamenii. (ezitarea de a scrie la tine se datoreaza faptului ca am scris si despre Mihai Dedu acelasi lucru la mine…M-am gandit insa ca azi am o dispozitie speciala sa vad treaba asta si m-am decis sa-ti scriu totusi)
    Multumesc ca impartasesti si cu noi, pe blog, informatiile astea.
    Spor in toate!

  9. Eu credeam că ţi-a deschis Filomela apetitul pentru cititori români. Da’ mă consolez cu gândul că tot e bine că ţi l-a deschis cineva.
    Avem şi noi autori valoroşi, doar că la noi, nu există promovare adevărată, pentru că nu există ideea de scrie pentru cititor. Autorii scriu pentru ei, nu pentru public. Am observat acestă atitudine la mulţi scriitori români plus dispreţul şi convingerea că oricum românul e prea prost să priceapă ceva din „eculubraţiile” autorului.
    De aceea îmi place Paulo Coelho, pe care intelighenţia noastră confuză şi anomică îl refuză din gelozie. Pentru că scrie pentru orice om. Nu scrie pentru profesorii de istorie, sau pentru asistentele medicale. Scrie pentru sufletul Omului.
    În timereţe am descoperit un autor român, nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu el: Paul Georgescu. Mi-au plăcut toate cărţile lui, toate. Şi probabil că mai sunt şi alţii, doar că a noastră critică are creierii în spirt.

  10. Auăleu , trebuia să ştiu …
    că eu caut ” Solstiţiu Tulburat” de hă, hă ,
    îl oţetea Radu Cosaşu în Dilema Veche şi mi-a trezit interesul
    că eu , ce înjură răşinile alea dilematice , caut pe rupte … îi sfidez 😛
    scrie frumos , despre Paul Georgescu , Iulia Arsintescu la Atelier liter net

  11. Gabriela, Filomela, cand va fi gata, va fi cea mai buna. Si crede-ma ca noi doua cu Filomela trebuie sa vorbim. Tu esti unul dintre acei autori rari, foarte rari, care scriu foarte, foarte bine. Iar eu stiu ca vei fi publicata 😉 Filomela va ajunge bestseller 😉

  12. @Gabi: Cat de frumos ai scris despre Paulo Coelho…Pe mine „Alchimistul” m-a ajutat mult cand imi era greu…

  13. Trebuie sa recunosc ca nu am citit Coelho, tocmai din motivul pe care-l expunea si Cella. Parca am o retinere la autorii super promovati. Nu stiu de ce. Dar daca Gabi spune, e musai sa-l incerc. Ce mi-ati recomanda pentru inceput, fetelor?

  14. TOT VORBIM DE ALTE CARTI,DAR DE CARTILE TALE SF-F CAND PUTEM SA FACEM ROST.INTREABA UN ADMIRATOR AL TAU PRIETEN CU NIKE.ASTEPT UN RASPUNS

  15. SPER CA MAI AI DE GAND SA SCRII.DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE SARAMA ESTE UNA DIN CELE MAI BUNE SCRIERI FANTASY ROMANESTI.LA MAI MULTE

  16. Bebe, vor aparea pana la sfarsitul anului. Multumesc! Momentan nu sunt acasa, dar cum voi ajunge, cum vom coresponda. Promit. Numai bine!

  17. Daca stiam ca vai veni la tirg renuntam sa plec duminica numai de dragul de a te intilni si luam de acasa si cartile dvs care asteapta un autograf.Ce se aude despre cele doua carti care urmau sa apara?Asa cum a spus prietenul meu Bebe inca asteptam,poate in fan clubul OSM se mai inscriu si altii.

  18. Domnule Voicu, va multumesc! Mi-as fi dorit sa va intalnesc, dar vor mai fi ocazii. Cat despre carti, acum sunt intr-o discutie cu Tritonic, rugati-va ca domnului Hrib sa-i placa cartile 😀 Dar pana nu ajungem la o concluzie, nu vreau sa vorbesc in van.

  19. Bună seara, am venit să fac reclamă cuiva.. :)) pentru că am zărit numele lui prin comentariile de mai sus, am venit să mă alătur galeriei pe care o fac mulţi în jurul lui Paulo Coelho..
    ce noroc, voinicii moşului, că am dat peste Cireşari în clasa a doua şi de-atunci Jules Verne a rămas neatins în raft; că m-am apucat de Medeleni, de Otilii, Lorelei, am primit invitaţii la vals şi-am trăit viata la tară cu anna din război, cu Adam şi cu Eva şi-am dormit în patul lui Procust de mi-a venit să râd după 5-6 ani când am găsit cărţile acestea pe lista de „lecturi suplimentare” la limba română. printr-un mare noroc, de la Cireşari până la Coelho (citit în autobuz, întorcându-mă de la şcoală) n-am dat mâna cu aproape nici un autor străin 🙂 îmi pusesem în minte să-i „termin” pe cei de la noi mai intâi.. un proces infinit :))
    aşa că nu vreau să aud pe nimeni spunând că românii nu scriu bine/frumos/inspirat/interesant etc.
    ce noroc dragii bunicului, că l-am prins pe Alchimist de cotor înainte să fi aflat că domnul scriitor era faimos şi autor de „bestselări”!! şi că l-am citit pe tot inainte să ridic ochiul dintre pagini şi să văd nevestele disperate făcându-şi vânt cu evantaiul de hârtie şi spunând cu glas pierdut uitându-se înlăcrimate pe geam: „vai, oare Zahirul meu pe unde-o fi umblând?” dacă le vedeam pe Acasa TV cum salivează peste Alchimist, cu sigurantă nu l-aş mai fi citit.

    Blestemul Manuscrisului m-a prins de coada ochiului prin titlu. La fel ca şi Filomela şi multe alte scrieri despre care am simţit acut „the chemistry” (sau „alchimia”, dacă vreţi – să mă asortez spici-ului de mai sus) încă din titlu.

    Ce oameni frumoşi sunteti voi!! în fiecare zi îmi notez cuminte de pe blogurile voastre lista mea cu lecturi de vacantă. 🙂 abia aştept să le încep!

    o noaptă bună, două-trei noapte bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s