Din sângele Iarei (V)

Povestea completa aici.
Mă obosise situaţia asta. Totul devenise haotic dintr-o dată. Cal era o problemă. O problemă pe care eu nu ştiam din ce unghi să o abordez. Poate că nici nu ar fi trebuit să o fac vreodată, dar uneori am gura prea mare. Aş putea spune că mă mănâncă. De fapt nu a fost chiar aşa. Din păcate Cal m-a provocat, chiar a doua zi la muncă.
Eram obosită şi mă gândeam la conversaţia cu vampirul. Ziua nu erau cu ochii pe mine, dar noaptea da.
Mă durea tot trupul, mă dureau ochii, aveam impresia că îmi intraseră în cap. Cal se plimba de colo, colo, era nervos. Încercam să îl ascult, dar nu puteam să îi urmăresc raţionamentul.
– Ştiam de vampiri, continuă Cal. De fapt, de asta eram acolo, voiam să revin unul de-al lor. Încă mai vreau.
– Bravo ţie, am mormăit eu.
– Îţi dai seama? Viaţă veşnică, o eternitate în care poţi observa cum evoluează lumea.
– Aha.
– Am scăpa de boli, de frică, de…
Da, recunosc, m-am enervat. Şi totuşi, am spus-o foarte calm:
– Şi de suflet.
– E doar un mic inconvenient.
Idiotul dracului. Cu toate că asta am gândit, am zâmbit. Habar nu am de ce, uneori reacţionez exact invers decât aş vrea să o fac.
– Şi mâna dreaptă…
– A lui Iuda, ţinu el să mă completeze, părând că îi e teamă să nu uit acest amănunt.
– Aha.
– Iuda, credem că a fost primul care a omorât un vampir. Cred că tot el ne-ar putea proteja acum de furia lor.
Am râs cu poftă. Aşa cum nu am mai râs de mult timp.
– Cum se întoarce roata, nu?
– Nu înţeleg, mă privi el speriat.
Deja mi se urcase sângele la cap.
– Normal că nu înţelegi. Ar trebui mai întâi să gândeşti. De ce mama dracului şi-ar dori cineva să-şi piardă sufletul?
Mă privea ca un pisoi speriat.
– Aţi comis o ilegalitate, indiferent de motiv. Eşti detectiv, idiotule, în primul rând tu trebuie să respecţi legea.
– Da.
Am părăsit biroul nervoasă. Abia ce se înserase, iar soarele se lăsa sângeriu peste oraş. Nu îmi aduc aminte dacă am apucat să-mi aprind ţigara. Ştiu doar că o băgasem între buze. Trăgeam din ea, nu trăgeam. Dumnezeu mai ştie. Atunci a apărut ea. Ca o regină a damnaţilor între zi şi noapte. Avea tenul întins şi lucios, aşa cum îl au vampirii de obicei. Părul îi era scurt şi blond. Ochii ei nu exprimau nimic anume. Părea că ea trăieşte între două lumi, având legături cu amândouă, dar de fapt cu nici una. Îmi amintesc că şi-a aprins ţigara, pentru că focul de la brichetă i-a luminat caninii. Am tresărit, dar nu m-am dat înapoi. Tu cine mai eşti.
– Alizee, îmi răspunse ea gândului nerostit.
Am dat din cap în semn că-mi pare bine? Sau poate în semn că accept. Nu ştiu. Ştiu doar că am lăsat ţigara să-mi cadă din gură. Nu, nu eram speriată. Poate puţin haotică-n gândire.
– Voi lucra cu tine, îmi spune ea impasibilă.
I-am privit degetele lungi şi albe. Nu purta nici o bijuterie. Lucru care mi-a displăcut pe moment. Femeile vampir poartă tot timpul zeci de bijuuri. E un fel de ritual straniu al veşniciei lor. O infatuare peste măsură. Ea nu, ea era simplă. În blugii ei cu talie joasă şi cămaşa legată deasupra buricului. Şi nu era tocmai la prima tinereţe, dar părea mult mai tânără ca mine. Poate că şi veşnicia are avantajele ei în faţa unei femei.
– Ştiu cine l-a ucis, îmi spuse ea. Pot să îi simt mirosul criminalului.
Am dat din cap. Cred că am făcut un tic din datul din cap. Cred că nu mai sunt capabilă să vorbesc în faţa lor. Eu, eu care i-am vânat ani de zile, acum incapabilă să mai scot o vorbă sau să-mi vină vreun gând cinic.
Atunci apăru şi Ras. Mi s-a părut îmbătrânit. De parcă nu mai dormise de ani de zile.
– Alizee va fi noua ta umbră, îmi explică el.
– Am deja una, i-am replicat eu.
– Eu plec la Madrid pentru câteva zile, spuse el deloc deranjat de afirmaţia mea. Alizee te va ajuta.
De data asta mi-am aprins o ţigară.
– La dracu’ când v-oţi duce? Şi am plecat spre birou cu urma ochilor Alizeei în ceafă.

37 comentarii la “Din sângele Iarei (V)

  1. Vania, da, dar le-ai presupus 😉 Hahaa, si cate o sa mai afli, urmatoarea povestea la pers I va fi a ei 😀

    Radu, pai da, altfel nu ar mai fi vampir. Dar s-ar putea sa-ti placa 😆

  2. Sper că n-o laşi pe Alizee să-l muşte pe Radu! Mai bine-o repartizezi în domeniul cultural…

  3. Băi, ce poznă! M-am uitat la Top search pe ultima săptămână, şi uite ce caută lumea la mine pe blog:

    oana mujea…

  4. Ce m-am distrat!!!! Ce zănatică eşti!!! Eu şi vapir nemuritor! Ha ha, era să mor pe bune de nenumărate ori în această viaţă… Ar trebui să mă pună pe gânduri faptul că am supravieţuit, este?
    Că nu port bijuterii ţi-a povestit Vania, desigur. Credeam că n-are spirit de observaţie.
    La tine n-aş avea de ce să mă uit urât…Dar mă mai gândesc.
    Eşti nemaipomenită, ce idee ţi-a venit!

  5. Vaiiiiiiiiiiii , adică oy,oy,oy …
    din maximă decenţă am vrut să ascult mai îmainte ce zic personajele principale 😛
    aşteptam barem să-ţi dea cu vitriol dacă nu săreau direct la carotidă
    las’ că ţi-o iei tu de la Omu’ servus cînd s-o dezmetici din careu
    îţi dă un offsaid de nu mai pupi 11 m … roşu direct
    acuma eu sincer cred că te răzbuni pe cei/cele care nu te-au invidiat că pleci la mare (să faci baie în piscină 😆 😛 )

    Reiterez ,mare lucru să fii scriitor (oare (???) 😉 ) … faci ce vrea muşchiul tău cu toată lumea …
    M-am hotărît : 😆 cînd mă fac mare vreau să mă fac editoare şi critic literar ( şi Nero , în timpul rămas )

  6. Gabi, nu, nu mi-a spus Vania nimic. Stai sa-ti spun. Povestea asta este un exercitiu pentru mine. Adica vreau sa imi dezvolt condeiul la persoana I. Totul e imaginatie, asa mi-a venit cu bijuteriile. Am vrut, de fapt, sa marchez contrastul dintre vampiri si oameni, iar la tine m-am gandit ca la un vampir serios, aproape uman. Doamne fere, daca nimersc ceva nu da vina pe Vania, Dumnezeu stie ce imi trece prin minte. 😀

    Vania, da, la Festival eram gramada pe altele 😆

    Cella, iti dai seama, ma razbun pe toata lumea. Stai sa vezi ce ii fac Crinei 😆

  7. Oana, o să mă muşte vampiroaica? Am citit cu sufletul la gură, zicându-mi încontinuu: acum îşi înfinge colţii. Yupi-huraaa, am scăpat în seara asta. Poate mâine???!!!! 😀

  8. Crinaaa, am postat asta pe la 18 😆
    Nu, nu cred ca te va musca, numai Sal are putere asupra ta. El e singurul care te poate musca 😀

  9. Nu ştiu când ai postat, pentru că ceasul blogului tău funcţionează după orele altor planete 😛 Cred că-i ora vecinilor mei dacă mă uit mai bine 😀

  10. Nu cred ca va deveni, e mai mult un exercitiu. Invat sa scriu la persoana I cu voi, pe blog 😆 Dar merci 😀 ! Normal ca ti-a palacut ca doar nu vrei sa te muste…

  11. Chiar am observat că scrii la persoana 1 şi mă gândeam să te întreb de ce spui că nu îţi iese. Ziceai ceva legat de asta în postarea cu Hrib…
    Nu laud gratuit pe nimeni, nici măcar prietenii 😛 Asta nu înseamnă că mi-ai fi pasat ceva 😀

  12. Paiii, e mai complicat, trebuie sa te pui cam mult in postura personajului. Sa-l traiesti mai mult, ceea ce e destul de greu pentru blonde. Ma rog, nici Hrib nu e tocmai brunet, dar lui ii iese mai bine 😆

  13. Nuuu, nuuuu, ca ziaristii nu stiu sa scrie. Cata modestie domnle sa nu iti vina s-o iei la pumni pe Marieta pentru cat e de mincinoasa? Auzi la ea, ca tu nu ai fi modesta 😀

  14. Credeam că a făcut colţu’ Marieta că nu am mai auzit de ea :)))
    Măi, cinci zece rânduri, hai o pagină-două de ziar, dar poveşti – ioc. Doamne, greu mi se pare. Măcar recunosc 🙂
    De aceea îmi place să vă citesc pe voi 🙂

  15. Draga Oana, ma grabesc si eu sa reiau urarile care ti le-am facut si la mine pe blog, in legaturile cu foarte apropiata ta plecare la mare 😉
    Iti doream acolo sa ai parte de zile de vis, pline de senin si relaxare ! 🙂
    Si te mai rugam sa-mi aduci si mie cateva scoici sidefate cu iz de alge, in care sa se ascunda freamatul marii plin de mistere 😉
    Nici nu te mai intreb de rezultatul examenului la Marketing, ca stiu ca nu poate fi decat onorabil.
    Sa nu lipsesti prea mult, caci iti vom duce dorul ! 🙂
    Poate vii si cu niscaiva poze, sa-mi intiparesc pe retina obrazul valurit al marii 😉

  16. Mie să nu-mi aduci scoici … perle poţi , primesc
    eu vreau o Oană relaxată !!!
    dar nu de tot 😛
    şi ai grijă de Merlin , cred că nu-i priesc heliomarinele
    Piţi , la ce tren să te-aştept ?

  17. Pingback: Cină romantică (I) « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s