Saracii catei bogati

Pentru detalii, repede la Ama…

Am inceput sa va spun povestea lui Bigalutz, catelul cumparat de noi de la o canisa de langa Timisoara.
Pe parcurs insa mi-am dat seama ca m-am concentrat pe aspectele medicale si am neglijat imaginea generala: soarta acestor caini si pericolul pe care il reprezinta canisele.

Articolul acesta este o impletire intre experienta mea, informatiile adunate de la prieteni si informatiile gasite de pe internet

 

Cainii vagabonzi, fara stapan, lipsiti de afectiune si de un camin ii solidarizeaza pe oameni si soarta lor naste dispute infierbantate.

Iar de cele mai multe ori, aceasi oameni nu vad dincolo de poleiala aruncata asupra cainilor de rasa, exemplarelor impecabile cu pedigree. Pentru ca pe acesti caini ii vad doar plimbati in parc, cu statura lor mandra, ii vad la televizor la expozitii si uneori chiar le imbogatesc viata si sufletul.

Am urmarit firul care duce dincolo de adoptia cainelui, pana la nasterea sa, pana la cuibul din care provine si la mama sa. Adevarul care se ascunde in spatele actelor cu titulaturi pompoase si a sumelor uriase cerute pe aceste animale este infiorator.

Daca tastati cuvantul canisa pe Google, veti obtine foarte multe rezultate. Va invit sa studiati aceste site-uri cu un ochi critic.

In primul rand, veti gasi canisele specializate pe 1-2 rase si care isi vand catei prin prenotari. Aici nu am nimic de comentat si este ceea ce imi doresc si eu sa realizez intr-o buna zi :).

In al doilea rand, veti descoperi acele „canise” care vand 5, 12, 17, 24, 27 de tipuri de rase, cu pui de vanzare din fiecare rasa.

Ce e in neregula?
Hai sa facem un calcul simplu. Sa luam o canisa cu 17 rase.
17 rase X 2 caini (in cazul ideal, aproape inexistent in care consideram ca ei au o singura femela si un singur mascul) = 34 de caini.
Daca fiecare dintre aceste perechi de caini (repet, iau in calcul o singura femela) are un cuib mediu de pui, inseamna 17 rase X 5 pui = 85 caini.

Si sa adunam: 85 + 34 = 119 caini! Iar acest numar este minim!!!

Va veti intreba probabil cum poate o familie sa se ingrijeasca de atatia caini?
Simplu! Nu o fac!

Cum traiesc acesti caini?

Sunt inchisi in padocuri din beton si sarma, din care de cele mai multe ori nu sunt scosi niciodata.

Acesti caini nu alearga in iarba, desi traiesc undeva la tara.

Acesti caini nu stiu sa se joace, iar energia si-o consuma alergand nervos in cerc in cusca.

Uneori custile nu le permit sa faca asta. Uneori custile nu le permit sa se ridice in picioare!

Nu sunt curatati si nu primesc ingrijire medicala.

Uneori primesc hrana buna. Doar pentru a-i mentine in viata pentru a procrea.

Femelele au soarta cea mai crunta: procreaza ori de cate ori pot! Organismul le este epuizat si ros de puii care le „fura” toata puterea.

Ca o consecinta, puii sunt nascuti slabiti si fara sistem imunitar: de aici se dezvolta boli precum demodecia (prezenta demodeciei cere castrarea femelei purtatoare – dar bineinteles ca o sursa de venit nu poate fi pierduta).

Puii scapa de cele mai multe ori fiind vanduti. Uneori insa patronii decid sa mai pastreze o femela pentru a creste productia. Ea intra in acelasi cerc vicios.

Pentru a va face o imagine mai clara, dincolo de cuvinte, priviti si acest film:

Problema cea mai grava este ca ceea ce fac ei nu este ilegal!

Chiar daca stiu ce se petrece, nu pot face nimic! Nu am unde sa fac o plangere, nu am unde sa ma duc pentru ca aceste locuri sa fie sanctionate – daca nu inchise!

Si pentru ca nu se poate face nimic din punct de vedere legal, sa incercam sa popularizam subiectul.

De ce imi doresc asta? Pentru ca aceste canise-padocuri sunt consecinta consumerismului, sunt consecinta cerintei directe de caini de rasa. Numai noi putem sa scadem aceasta cerere si sa incurajam achizitionarea legala a cainilor, din cuiburi sanatoase si din camine unde cainii sunt ingrijiti. Nu din aceste centre de tortura.

Puteti prelua posterul si banner-ul (ii multumesc mult lui Mihai pentru ele) pentru a spune povestea mai departe!