Despre lansare

Vă amintiţi că v-am tot bătut la cap cu o lansare. Acum am confirmările. De fapt, abia acum ştiu şi eu ce şi cum. Vreţi să ştiţi. Normal că vreţi, sunteţi aşa de curioşi…
Vineri, 28, vor veni la Piteşti doi mari autori, al treilea, e motivat din motive întemeiate. Credeţi-mă pe cuvânt. Acum vă spun aşa, să ştiţi. Dar mai aproape, atunci, o să vă bat la cap bine de tot.
Aşadar, la Biblioteca Judeţeană din Piteşti, vom lansa „Blestemul Manuscrisului” – Bogdan Hrib şi Răzvan Dolea şi „Teoria flegmei. Apel la mitocănie” – Marian Coman. Autorii Dolea şi Coman vor fi la bibliotecă să dea autografe. E o ocazie. „Blestemul manuscrisului” a înregistrat până acum record de vânzări. Şi, aşa cum am recunoscut, chiar şi pe mine m-a lăsat mască. Şi aţi văzut cât de greu sunt eu de lăsat mască. Despre cartea lui Marian ştiu câte ceva, dar recunosc că nu am citit-o. Oricum, am auzit numai lucruri bune. Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, voi da un citat din Marian Coman: „. Făra ruşine, sîntem scuipaţi în faţă, în fiecare zi. Prin felul în care sînt cheltuiţi banii publici, prin modul grotesc în care au înţeles să comunice cu noi, prin modul în care chiulesc de la muncă ori prin felul în care înţeleg să muncească.”
Adevărul e că pe mine mă surprinde Marian. El fiind autorul unor cărţi fantasy, a trecut cam brusc la genul editorialistic. Asta îmi dă şi speranţe şi îmi confirmă, încă o dată, că autorul român nu e genul care să îşi rupă coatele cu un singur gen. Autorul român se reinventează tot timpul, nu stă să se plafoneze. Normal, Marian nu a renunţat la genul care l-a consacrat. E interesant de văzut cum vede autorul de fantasy lumea în care trăim.
Aşadar, piteşteni, vineri la ora 14, vă invit la Biblioteca Judeţeană. Zău că nu o să aveţi de pierdut.

O idee

Să lăsăm nevrozele mele.
Vă spuneam acum o zi sau două că mi-a venit o idee. Crina a sesizat şi m-a întrebat ce idee. Fiind cea mai bună scriitoare 😀 … ok, gata, o să înceapă să creadă lumea. Deja mi-a zis şi Bogdan Hrib că a constatat că sunt cea mai bună. Deci, lauda de sine, nu miroase a bine. Voi nu mă băgaţi în seamă. Sunt cea mai bună 😉 Normal, iar deviez de la subiect. De ce nu pot spune şi eu o chestie cap coadă, fără să deviez? Dumnezeu ştie.
Revenim la idee. Vă amintiţi Horrorscopul? Ăla care l-am publicat la Vania că… nu mai ştiu exact de ce. Dintr-un motiv, oricum. V-am spus de seria „Colecţia de poveşti?”. Poate că v-am spus. Debutează cu „Dincolo de oglindă”. O carte minunată. Jur. Doar că nu e publicată. Dar e o bijuterie. E prima carte din serie. Aşa că m-am gândit că Horrorscopul, poate fi a doua. Da, totuşi, am o problemă. Aş vrea, într-un fel, ca „Horrorscopul” în sine, să fie o serie. Sunt aşa, între şi între. Nu am o idee clară ce să fac cu ideea asta. Să o bag în seria „Colecţia de poveşti” sau să merg cu o serie separată? Desigur, „Colecţia de poveşti”, e o serie fără legătură. Nici măcar un personaj nu se păstrează. Tocmai asta mă gândeam să fac la „Horrorscop”, să fac o serie în care, cel puţin un personaj, să rămână stabil. Adică să creez un personaj. Să îl fac celebru. Ca în romanele poliţiste de serie. Doar că „Horrorscop”, nu e o serie poliţistă. Nu e nici horror, nici fantasy, nici, nici, e o combinaţie între toate. Cam cum e şi „Dincolo de oglindă”. Că aia mă frământă. Într-un fel se potriveşte şi acolo, ca gen. În alt fel, chiar dacă se potriveşte şi acolo, parcă ar merge mai bine în propria serie.
De ce m-am apucat acum de „Horrorscop”? Pentru că, „Dincolo de oglindă”, am scris-o în paralele cu „Regina arkudă şi amuletele puterii”. Cum nu am terminat regina arkudă, că aia e lungă, m-am gândit să mai scriu ceva în paralel. Mi-a ieşit prea bine aia cu oglinda, aşa că am o superstiţie. Vedeţi?
Dap, crima perfectă a rămas în aer. Şi nu aş mai avea mult. Mai trageţi şi voi de mine. Mai puneţi-mă să scriu. Mai amintiţi-mi că mai am şi alte proiecte începute. Doar nu o să le ţin eu minte pe toate 😆
Acum că v-am dezvăluit geniala mea idee. He, mai am una, dar pe aia, momentan nu o dau în vileag. Nu de alta, dar nici nu am conceput-o bine în cap… hai că asta e de râs, parcă Horroscop-ul e conceput, dar în fine. Să zicem că m-am apucat de ea. Are deja douăzeci de pagini. Un veac de plictiseală pentru unii. Interesant pentru alţii. Nu ar avea de ce să fie plictisitoare. Am început cu dialogul 😀 Aberez? Normal, ca orice scriitor. Doar nu aţi vrea să fiu normală. Atunci aş fi un om pur şi simplu. Iar mă laud.
Poate o să vin cu o mostră a „Horrorscop”-ului. Ideea e destul de simpluţă, dar s-ar putea să prindă. Sau, mai bine zis, momentan e simpluţă. Eu nu scriu după un plan anume. Planul se creează în timp. Odată ce mă apropii de personaje. De acţiune. De una, de alta. De multe chestii. Momentan am patru personaje. Cartea va merge pe trei planuri. Două reale, unul la persoana întâi – că nu degeaba mă chinui eu cu Iara –, unul la persoana a treia şi un plan ce se petrece în trecut, tot la persoana a treia, cu toate că mă gândisem cu înverşunare la o a doua plural 😀 Da, la Robert Coller am citit o dată aşa ceva şi mi-a plăcut foarte mult. Dar nu sunt sigură că cititorul ar fi pregătit pentru ceva atât de inovator. Şi nici sigură că vreau să testez eu piaţa nu sunt. Habar nu am încă. Poate va fi totuşi la persoana a doua plural. Cu toate că cititorului i s-ar părea straniu.
Chiar aş cere sfatul unui profesionist cu privire la persona asta. Gabriela, eşti pe fir? 😀 Poate chiar cititorul îmi va spune dacă îi surâde sau nu ideea de-a încerca ceva la a doua plural. Până una alta, m-am apucat de treabă. Da, de mâine voi scrie ca disperata. Nu ştiu de ce. Mi-a venit aşa o poftă. Şi vreau să plouă. Să se contopească într-un fel cu ceea ce simt eu acum. A, am zis că lăsăm nervozele mele? Bine, le-am lăsat.
Ca un P.S. Ideea pe care nu v-o spun, mi-a dat-o Gabriela. Sper doar să nu mi-o ceară înapoi 😀